Pretentii civile. Speta. Decizia 3795/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3795
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.390/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Economiei ș Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ, s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 390/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor B, și s-a constatat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și constată prescris dreptul la acțiune al reclamantei, cu domiciliul în S,-, jud.O, pe perioada 2000-2003, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea De APEL CRAIOVA, și Tribunalul O l
Cu privire la excepțiile invocate prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP O este întemeiată motivat de faptul că acest pârât nu a avut raporturi de muncă cu reclamanta și nici calitatea de ordonator de credite al acesteia.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției și MEF prin DGFP O, instanța a apreciat că drepturile solicitate de reclamantă nu pot fi considerate drepturi de creanță care constituie un bun în sensul prevăzut de art.1 Protocolul 1 la Convenție. cu privire la protecția și garantarea dreptului de proprietate nu se pot confunda cu cele care privesc raporturile de muncă și salarizarea.
În consecință textul invocat de reclamantă nu este de natură să înlăture dispozițiile normelor interne referitoare la salarizare și implicit cele referitoare la prescrierea dreptului la acțiune în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul în care se solicită plata unor drepturi salariale neacordate, termen prevăzut de art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii.
Rezultă astfel și caracterul prescriptibil al acțiunii în raport de dispozițiile art.3 alin.1 coroborate cu art.8 din Decretul nr. 167/1958 și ca urmare prima instanță a considerat întemeiată excepției prescripției invocată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta invocând în drept dispoz. art.304 pct.7 și 9 pr.civilă.
Învederează astfel că, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și în nelegal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de, fără ca hotărârea să fie motivată în fapt și în drept, deoarece singura referire la încheierea unui contract de muncă, este motivare străină de natura cauzei.
Magistrații își desfășoară activitatea în virtutea funcției de demnitate publică și nu încheie raporturi contractuale de muncă cu nici o instituție publică.
În mod greșit prima instanță a reținut ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât, fără a ține seama de faptul că acesta are obligația principală în raport de dispoz. art.19 din Legea 500/2002 de a elabora proiectul bugetului de stat și raportul proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Alocarea fondurilor pentru plata unor sume neprevăzute în bugetul se face de către Guvern, însă obligația principală a intimatului este de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectele legii de rectificare a bugetului de stat.
În mod eronat a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece creanțele derivate din drepturile salariale reprezintă un bun căruia i se aplică același regim juridic al proprietății.
Curtea Europeană a statuat, că art.1 paragraful 1 din protocolul nr. 1 la Convenție, poate acoperi atât bunuri actuale și cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe în baza cărora indivizii au cel puțin o speranță legitimă pentru obținerea utilizării efective a unui drept de proprietate.
Intimații și Ministerul Justiției formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea constată a fi nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Prima critică întemeiată pe dispoz. art.304 pct.7 pr.civilă este neîntemeiată, întrucât în hotărârea recurată prima instanță expune motivele care justifică respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de
Excepția a fost soluționată corect, întrucât acest pârât are doar atribuții în a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.Între el și reclamantă nu există raporturi de muncă care să dea naștere la obligații în legătură cu salarizarea sa și nu are nici calitatea de ordonator de credite.
Este nefondată și cea de-a doua critică întemeiată pe dispoz. art. 304 pct.9 pr.civilă având în vedere următoarele argumente:
Caracterul legitim al unei asemenea acțiuni intentate în justiție a fost recunoscut de instanțele interne prin hotărâri judecătorești pronunțate în materia drepturilor salariale ale magistraților.
Problema care se pune însă este a intervalului de timp până la care instanțele investite cu soluționarea unor astfel de acțiuni, se pot întoarce în aprecierea încălcărilor învederate și respectiv în restabilirea ordinii de drept pe segmentul ce face obiectul analizei judecătorești.
Curtea constată că, prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispoz. art.283 al.1 lit. c din Codul Muncii, referitor la termenul de prescripție în care pot fi solicitate drepturile salariale neacordate.
Astfel, în lumina considerentelor Deciziei ÎCCJ nr.21/10 martie 2008 potrivit cărora dispozițiile Legii 50/1996 au fost în vigoare în tot acest interval de timp, rezultă că reclamanta avea posibilitatea solicitării reparării acestei încălcări în termenul prevăzut de lege încă de la prima încălcare a dispozițiilor legale privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică,când s-a născut dreptul său la acțiune.
Prin deciziile sale Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a examinat " in abstracto " legislațiile interne ale statelor, ci maniera în care a fost înfrânt dreptul acestora de a se adresa instanțelor.
La 18 martie 2008, prin Hotărârea 3052/04 în cauza Dacia SRL contra, Curtea a arătat rolul de o importanță majoră pe care-l au termenele de prescripție, printre care acela de a garanta securitatea juridică prin fixarea unui termen de introducerea acțiunilor.
Nici o dispoziție a Convenției nu obligă Statele membre să instituie termene de prescripție sau să fixeze momentele de la care începe să curgă prescripția, în materie civilă statele bucurându-se de o mare libertate de apreciere, atât în stabilirea duratei termenului cât și a momentului de la care începe să curgă.
Deci instituirea unor termen de prescripție pentru sesizarea unei instanțe este admisibilă, fără ca prin aceasta să aducă atingere dreptului substanțial dedus judecății, și fără ca prin aceasta să se limiteze protecția socială instituită de art.1 din Protocolul I adițional la Convenție.
Sub acest aspect termenul de prescripție de 3 ani este apreciat ca rezonabil de întreaga practică CEDO, în ceea ce privește satisfacerea drepturilor de creanță, instituirea acestui termen având drept finalitate limitarea efectelor perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.
În raport de aceste precizări, Curtea constată că în mod corect prima instanță a soluționat procesul, prin prisma celor două excepții și nu se impunea analizarea cauzei pe fond.
Drept consecință, în temeiul dispoz. art. 312.pr.civilă se va respinge recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.390/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Economiei ș Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier, - -
Red. Jud.P:
Tehn./Ex.2./10.07.2009
L: și
L:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
