Pretentii civile. Speta. Decizia 3829/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3829
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Ioana Bodri Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
-- --Președinte Secție
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanții, recurent, împotriva sentinței civile nr. 139/21.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, intimații MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE au depus întâmpinare.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 139/21.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții au calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate la Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar - Structura C, iar la data de 04.06.2008 au formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50 % pentru perioada 29.08.2000 -01.12.2004, reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996.
Dar conform art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Conform art. 166 alin.1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin decizia nr. 21/ 10 martie 2008 ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a statuat că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință,dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost în vigoare în tot acest timp iar reclamanții aveau posibilitatea să formuleze acțiune prin care să solicite plata acestui spor.
Astfel că dreptul la acțiune s-a născut la data la care debitorii obligației nu au mai plătit acest spor și trebuia exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit. e Codul muncii și art.166 Codul muncii.
Acest termen a fost depășit în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată, deoarece de la data de 29.08.2000, respectiv 01.12. 2004 până la data de 04.06. 2008(data introducerii acțiunii) au trecut mai mult de 3 ani, și în consecință instanța urmează să respingă acțiunea ca fiind prescrisă.
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă,instanța nu a mai analizat motivele care privesc fondul cauzei.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen reclamanții invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
Instanța de fond în mod greșit acțiunea formulată, reținând că a fost depășit termenul de 3 ani prev. de art. 283 lit. e M și art. 166C. în care se putea solicita sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul. Al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuând că în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art.47 din legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul deb ază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
Prin strategia de reformă a sistemului judiciar, adoptată prin Hotărârea Nr. 232 /2005, Ministerul Justiției și-a asumat obligația plății sumelor datorate ca drepturi salariale ale magistraților pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000-2004.
Această recunoaștere aac reat convingerea reclamanților că pretențiile vor fi satisfăcute amiabil, fiind de natură a întrerupe cursul prescripției în condițiile art. 16 alin. a din Decretul 67/1958. Caracterizat ca fiind o valoare economică sporul solicitat se subscrie noțiunii de bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.
Solicită admiterea recursului, în sensul obligării pârâților la plata despăgubirilor salariale precizate în acțiunea introductivă.
Pârâții.. Publice și. Public, Parchetul de pe lângă au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Recurenții invocă decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de ICCJ în dosar nr. 5/2008, ale cărei dispoziții au fost interpretate în sensul că, fiind vorba de constatarea neconstituționalității unei norme și de aplicabilitatea în continuare a normei abrogate neconstituțional, pe durata de timp de la abrogare și până la constatarea neconstituționalității normei abrogate nu se poate pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune și nici la constatarea prescripției dreptului de a cere drepturile salariale restante în discuție după trecerea unei perioade de 3 ani.
Decizia 21/2008, a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale în materia salarizării altele decât dreptul material la acțiune, reglementat de Decretul nr. 167/1958. Nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia, instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii momentului de prescripție.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și, de asemenea nu poate interpune sau suspenda cursul prescripției, acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul 167/1958, cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
La momentul acordării în mod discriminatoriu pentru anumite categorii de magistrați a drepturilor salariale majorate, reclamanții au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască împrejurarea că se află în una din situațiile reglementate de nr.OG 137/2000, astfel că puteau să-și formuleze pretențiile în interiorul termenului de prescripție.
În ceea ce privește calitatea de "bun" a acestei creanțe, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO și art. G al Cartei social -europene, opinia în discuție nu a contestat calitatea de bun în sensul art. 1 din protocolul menționat, însă a reținut că dreptul la acțiune privind valorificarea acestuia este și trebuie supus dispozițiilor speciale cuprinse în legea națională. Valorificarea unei creanțe este protejată de dispozițiile internaționale invocate de instanță, însă nu în mod absolut și protejândsine diepasivitatea creditorilor, care aveau deschisă calea acțiunii însă din anul 2002. Reclamanții nu au invocat și instanța nu a reținut în ce măsură legiuitorul intern i-a împiedicat să-și exercite dreptul la acțiune în cadrul termenului de prescripție de 3 ani.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 312 alin. 2 cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanții, recurent, împotriva sentinței civile nr. 139/21.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/01.07.2009
Președinte:Mihaela Cotora Ioana BodriJudecători:Mihaela Cotora Ioana Bodri, Dorina Stoichin
