Drepturi salariale (banesti). Decizia 3827/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3827
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Ioana Bodri Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
-- --Președinte Secție
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de, împotriva deciziei nr. 983/23.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE ȘI PNEUMOFTIZIOLOGIE " ", AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și - ftiziologie " " obligarea acestuia la plata cotei de 100% a sporului acordat pentru condiții de muncă deosebit de periculoase pe perioada 01.12.2004 - 01.12.2007, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 2276 din 08 aprilie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de chematul în garanție Ministerul Sănătății Publice.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de chematul în garanție Ministerului Sănătății.
admis acțiunea precizata formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și ftiziologie " "
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei diferența de 50% reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase pe perioada 04.01.2005-08.04.2008.
A respins cererea de chemare în garanție Ministerului Sănătății Publice și a Autorității de Sănătate Publică
Împotriva acestei hotărâri, la data de 29 mai 2008. declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic " " C, criticând-o ca fiind nelegală.
Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin decizia civilă nr.10281 din 27 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- a admis recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și ftiziologie C, împotriva sentinței civile nr.2276 din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu intimata reclamantă și cu intimați chemați în garanție Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică D, având ca obiect drepturi bănești.
A modificat sentința în sensul că a obligat pârâtul la plata diferenței de spor pentru condiții deosebit de periculoase numai pentru luna ianuarie 2005.
A respins acțiunea pentru restul perioadei.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pe perioada 2001-2002 (), înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale sub nr. 54984/22 din 15 noiembrie 2001, publicat în Partea V- nr. 2 din 5 februarie 2002, stipulează în anexa nr. 5.1 - acordarea unui spor de 100% din salariul de bază pentru salariații care-și desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1729/2596 din 10 decembrie 2002, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și asistență socială a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2003. Ulterior, contractul colectiv de muncă cadru la nivel de ramură sanitară și de asistență socială a fost prelungit prin actele adiționale nr. 61010 din 23 decembrie 2003, respectiv nr. 56 din 21 ianuarie 2004.
Prin acest ultim act adițional s- stipulat prelungirea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială înregistrat la Ministerul Muncii și Solidaritate Socială sub nr. 54984/22 din 15 noiembrie 2001, până la negocierea noului contract colectiv de muncă la nivel național.
Acest contract colectiv de muncă la nivel național s-a încheiat pe data de 22 februarie 2005, unde, la art. 40 alin. 3 lit."c" s-a stabilit ca sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase să fie de minim 50%.
In același timp, începând cu data de 1 ianuarie 1005 intrat în vigoare OUG nr. 115 din 24 noiembrie 2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată prin Legea nr. 125 din 12 mai 2005, unde se stipulează conform dispozițiile art. 13 lit."e": că pentru condiții deosebit de periculoase, în acord cu condițiile în care-și desfășoară activitatea și cu respectarea prevederilor legale, pentru leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personal bloc operator, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilitate de Ministerul Sănătății, salariații beneficiază de un spor de 50-100%.
Ulterior, în Partea a V- nr. 2 din 31 ianuarie 2006 s-a publicat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, contract înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale sub nr. 2678/14 din 12 decembrie 2005, unde s-a prevăzut acordarea unui spor de 50-100% pentru salariații care-și desfășoară activitatea în condiții de muncă deosebit de periculoase.
Punând în aplicare prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007 și a OUG nr. 115/2004, aprobată prin Legea nr.125/2005, la nivelul recurentei Spitalul Clinic de Boli Infecțioase " " C la data de 7 martie 2006 s-a încheiat Protocolul dintre administrație și membrii de sindicat ai Sindicatului reprezentativ SANITAS D, unde s-a prevăzut acordarea sporului minim de 50% pentru salariații acestui spital ce-și desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase.
În baza acestui Protocol, pe data de 21 aprilie 2006, s-au încheiat procesele verbale în urma ședinței Comitetului Director, înscrisuri care reflectă că în urma negocierilor purtate între administrație și sindicat, acordarea pentru salariații ce lucrează în condiții de muncă deosebit de periculoase a sporului minim de 50%.
Din toate aceste dispoziții legale, rezultă faptul că salariații recurentei Spitalul Clinic de Boli Infecțioase " " C au fost îndreptățiți să beneficieze de acordarea sporului maxim de 100% pentru condiții deosebit de periculoase de muncă în perioada noiembrie 2001 - ianuarie 2005 pe baza contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială, contract ce și-a încheiat valabilitatea la 1 februarie 2005, odată cu intrarea în vigoare a Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe perioada 2005-2007.
Începând cu luna februarie a anului 2005, salariații recurentei au beneficiat de acordarea sporului minim de 50% conform Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială, a Contractului unic la nivel național pe perioada 2005-2007, OUG nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, a Protocolului încheiat între administrație și Sindicatul reprezentativ SANITAS D și a proceselor verbale încheiate la nivelul Comitetului Director al spitalului, semnate, de asemenea, de reprezentanții administrației și a salariaților.
In condițiile în care, pe baza dispozițiilor legale aplicabile în materie, care prevedeau acordarea unui spor pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, în procent de 50-100%, părțile au negociat aplicarea sporului minim de 50%, instanțele judecătorești nu mai pot interveni și să cenzureze acest acord, considerând, pe baza unor criterii subiective, că salariaților li se cuvine sporul maxim de 100%.
Aceste dispoziții nu stipulează în mod imperativ acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum maxim de 100%, ci între 50-100%, lăsând la latitudinea conducerii fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică să stabilească, în acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, acordarea în concret a acestui spor, în ce procent, cu mențiunea de a se încadra în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.
Celelalte motive de recurs formulate de către recurentă sunt însă nefondate.
Astfel, în mod întemeiat s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice prin Autoritatea de Sănătate Publică D, întrucât între salariații Spitalului Clinic de Boli Infecțioase C și nu există raporturi juridice de muncă chiar dacă recurenta este subordonată acestei instituții, subordonarea fiind de natură administrativă, asigurarea fondurilor spitalului, în ceea ce privește cheltuielile salariale, fiind atributul exclusiv al unității angajatoare și nu al Autorității de Sănătate Publică
In același timp, dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 prevede doar faptul că ordonatorii de credite au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuielile strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, iar bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților sanitare publice se aprobă în condițiile legii de consiliile de administrație, fiind vizate doar de către ordonatorul principal de credite sau ordonatorul secundar de credite pentru unitățile subordonate direcțiilor de sănătate publică județene.
De asemenea, nu poate fi vorba de un risc normat al serviciului, risc de contagiune, asumat de către salariații recurentei odată cu încheierea contractului individual de muncă, întrucât protejarea deplină a sănătății și a vieții angajatului constituie un deziderat al statului conform dispozițiilor constituționale și a legislației muncii, finalitatea acordării sporurilor permise de lege fiind acordată în baza nocivității deosebite locurilor de muncă.
Împotriva hotărârii Curții de APEL CRAIOVAa formulat cerere de revizuire revizuenta întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1 și 7 Cod pr.civilă.
În motivarea cererii, a susținut că instanța de recurs a stabilit o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de fond, că deși în considerentele hotărârii pronunțată în recurs instanța invocă aplicabilitatea dispozițiilor OUG 115/2004, în motivare ignoră faptul că acordarea sporurilor, potrivit acestui act normativ, trebuia făcută cu respectarea criteriilor expres și limitativ prevăzute de art.5 și 6 din Ordinul nr.721/2005 al Ministerului Sănătății Publice.
Ca atare, intimatul avea obligația să stabilească mărimea sporului pentru condiții deosebit de periculoase luând în considerație concluziile buletinelor de expertizare.
S-a mai arătat că o altă concluzie greșită a instanței de recurs, care modifică starea de fapt stabilită anterior, este cea legată de imposibilitatea instanțelor de judecată de a cenzura mărimea sporului, întrucât litigiul are ca obiect "acordarea de drepturi salariale", conform art. 281 și urm. Codul Muncii, care sunt de competența instanțelor stabilite conform codului d e procedură civilă.
Revizuenta a precizat faptul că, deși instanța de recurs își întemeiază hotărârea pe CCM la nivel național pe anii 2005 - 2007, care s-ar aplica din luna februarie 2005, ignoră faptul că CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 fost publicat în nr. 2/2006, dată de la care este aplicabil, respectiv la un an de la data stabilită de instanță. De asemenea, Protocolul încheiat între angajator și sindicat nu ține cont de prevederile CCM la nivel de ramură sanitară din 2006.
altă critică invocată de revizuenta privește faptul că la nivelul Curții de APEL CRAIOVA au fost pronunțate hotărâri potrivnice celei atacate, în sensul că a fost respins recursul intimatei și menținută hotărârea instanței de fond prin care au fost acordate diferențele de spor solicitate, fiind vorba de o practică neunitară la nivelul instanței și creându-se discriminare între membrii aceleiași colectivități.
In drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 din codul d e procedură civilă.
La termenul din 02 martie 2009, revizuenta, prin apărător, a depus la dosar deciziile civile nr. 9137 din 22 octombrie 2008, nr. 9136 din 22 octombrie 2008 și nr. 9495 din 29 octombrie 2008, precizând că acestea reprezintă hotărâri potrivnice cu cea pronunțată în dosarul nr-, iar intimata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 983 de la 23 februarie 2009 respins cererea de revizuire formulată de revizuenta împotriva deciziei civile nr. civile nr.10281 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și ftiziologie, Ministerul Sănătății Publice B și Autoritatea de Sănătate Publică D, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut următoarele:
Conform art. 322 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot duce la îndeplinire
Dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă au în vedere situația în care instanța a adoptat dispoziții contradictorii în chiar dispozitivul hotărârii, astfel încât acesta nu poate fi pus în executare, ori în speță, dispozitivul deciziei civile nr. 10726 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- este cât se poate de clar în sensul admiterii recursului pârâtului, a modificării sentinței civile nr. 1601 din 20 martie 2008 Tribunalului Dolj, privind admiterea acțiunii formulate de reclamant și acordarea diferenței de 50% reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase, numai pentru luna ianuarie 2005.
Motivele invocate de revizuenta, referitoare la art. 322 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă, privesc de fapt aspecte de fond ale cauzei, apărări ale revizuentei, avute în vedere de către instanța de recurs la soluționarea cauzei, și care nu pot fi analizate de către instanță în cadrul soluționării unei cereri de revizuire, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.
Revizuenta și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 322 pct. 7 cod pr.civ. în conformitate cu care revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.
Fundamentul acestui motiv de revizuire, respectiv contrarietatea de hotărâri, îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat, întrucât deși această excepție are caracter absolut și poate fi invocată și din oficiu de către instanță, uneori este posibil ca în aceeași pricină două instanțe deosebite sau chiar aceeași instanță, să pronunțe hotărâri potrivnice, astfel încât fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi admisă dacă sunt întrunite,cumulativ,următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză - aceste hotărâri să fie pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
Deși revizuenta nu a invocat, în concret, contrarietatea dintre două hotărâri, ci dintre hotărârea în care a figurat ca parte și mai multe hotărâri pronunțate de aceeași instanță de recurs, Curtea apreciază că dintre elementele care trebuie întrunite cumulativ, esențială este neîntrunirea condiției identității de părți, prevăzută imperativ de textul legal menționat.
Astfel, deși pârâții sunt aceiași în toate dosarele invocate de către revizuent, se constată că nu există identitate de reclamant, acesta fiind diferit în fiecare dosar, respectiv revizuenta a figurat ca reclamantă doar în dosarul nr-, în celelalte dosare figurând alte părți în calitate de reclamanți.
Or, excepția puterii de lucru judecat prev. de art. 1201 cod civil are în vedere, în privința primului element -părțile, nu prezența fizică a acestora în proces, ci prezența juridică, adică participarea la proces în nume propriu sau în calitate de reprezentant.
În doctrina și practica judiciară au existat discuții numai cu privire la noțiunea de reprezentare, fiind însă unanim acceptat că trebuie să fie vorba de aceeași parte, nu de părți diferite.
La data de 10 martie 2009 contestatoarea a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei nr. 983 de la 23 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și ftiziologie " " C, Autoritatea de Sănătate Publică și Ministerul Sănătății Publice.
În motivarea contestației a arătat că cererea de revizuire ce a format obiectul dosarului nr- a fost soluționată la termenul din 23.02.2009, aceasta fiind lipsită de dreptul la apărare, în condițiile în care apărătorul ales a fost în imposibilitate de a se prezenta la această dată. Imposibilitatea de prezentare s-a datorat faptului că acesta a avut de susținut pe aceiași dată un litigiu de natură penală la Judecătoria Băilești.
S-a considerat că prezenta cauză nu se putea soluționa pe fond în lipsa apărătorului său ales( care nu a avut nici o posibilitate de a anunța întârzierea sau lipsa, datorită faptului că se afla în ședința de judecată, cu audieri, prezența fiind obligatorie, aceasta fiind lipsită astfel de dreptul legitim la apărare, mai ales că trebuiau depuse la dosarul cauzei și înscrisurile pe care se întemeia cererea de revizuire, respectiv hotărârile potrivnice care se aflau în posesia apărătorului său ales.
S-au invocat dispozițiile art. 317 alin.1 Cod pr.civilă.
Contestația în anulare este nefondată.
Pe calea extraordinară a contestației în anulare se poate ajunge la desființarea hotărârii atacate numai în cazurile limitativ enumerate de lege în art. 317 și art. 318 Cod pr.civilă.
Potrivit art. 317 alin.1 Cod pr.civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită și numai dacă acel motiv nu a putut fi invocat în cadrul căilor ordinare de atac.
Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul invocat nu se referă la procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, ci la aspecte ce țin de modul de desfășurare a procedurii în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată.
Or, în speță contestatoarea invocă imposibilitatea apărătorului său ales de a se prezenta în instanță la termenul dezbaterilor, fără însă a exista un motiv de neîndeplinire a procedurii de citare.
Ca atare, Curtea va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei nr. 983/23.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE ȘI PNEUMOFTIZIOLOGIE " " C, AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin - - | Judecător, - - |
Grefier, |
24.06.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
-
Președinte:Mihaela Cotora Ioana BodriJudecători:Mihaela Cotora Ioana Bodri, Dorina Stoichin
