Pretentii civile. Speta. Decizia 384/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 384
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,- și Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2239 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în Târgoviște, B-dul -,. 12IPJ,. 17, județul D și intimatul-pârât Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 4904/120/03.11.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița, pentru ca în contradictoriu cu aceștia, să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15 % calculat la salariul brut de încadrare pentru perioada 03.11.2006 - 1.07.2007, dată la care a fost pensionat, sumele astfel rezultate să fie indexate și majorate cu indicele de inflație, calculat la data plății efective și să se efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă, conform Decretului 92/1977, urmând ca în baza acestor mențiuni să i se elibereze o nouă adeverință în vederea recalculării pensiei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a avut funcția de judecător, iar prin decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că judecătorii, procurorii.și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară.
Totodată, articolul unic pct.1 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006 prevede că funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, prevedere aplicabilă judecătorilor militari, iar prin alte acte normative s-a acordat acest spor de confidențialitate și altor categorii de funcționari publici.
Art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea CSM nr.328/2005 prevede obligația judecătorilor și procurorilor de a nu dezvălui sau folosi în alte scopuri decât cele legate de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate, iar art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ale căror dispoziții sunt mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român prevăd exercitarea drepturilor și libertăților fără discriminare.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și s-au depus în copie: decizia privind acordarea pensiei nr.-/05.07.2007 și practica judiciară în materie.
La 09.12.2009 Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu are nici o răspundere privind eliberarea adeverințelor pentru stabilirea, actualizarea sau recalcularea pensiei de serviciu, acestea revenind unității angajatoare, în speță Tribunalul Dâmbovița.
Pe fondul cauzei s-a arătat că prin decizia nr.838/2009 a Curții Constituționale, s-a stabilit că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, astfel că decizia nr.46/2008 a ÎCCJ nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față.
S-a mai susținut că teza invocată de reclamant, potrivit căreia fiecărei îndatoriri de serviciu îi corespunde un spor, nu are temei legal și nici măcar doctrinar. Pe cale de consecință drepturile salariale sunt stabilite expres și limitativ de lege și nu pot fi completate de către instanțele judecătorești. este doar o atribuție de serviciu normală. Faptul că alte categorii de personal beneficiază de sporul de confidențialitate, nu conduce la concluzia că există discriminare: legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la anumite salarii de bază, în raport de categoriile de personal cărora li se acordă.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 2239 din 9 decembrie 2009 respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților și a admis cererea formulată de reclamantul, cu obligarea pârâților să plătească reclamantului sporul de confidențialitate în cuantum de 15% calculat la salariul brut de încadrare pe perioada 03.11.2006 - 01.07.2007, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Dâmbovița să efectueze mențiunile privind acest spor în carnetul de muncă al reclamantului, conform Decretului 92/1976, în vederea recalculării pensiei acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, aceasta a fost neîntemeiată, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu l-a constituit obligarea pârâților la eliberarea unei adeverințe pentru recalcularea pensiei, ci la plata unor drepturi salariale pe perioada cât reclamantul a avut funcția de judecător și înscrierea acestora în carnetul de muncă, în vederea eliberării unei adeverințe pentru recalcularea pensiei, astfel că pârâtul are calitate procesuală pasivă, pe acea perioadă având calitatea de angajator, urmând ca excepția să fie respinsă.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamantul a fost magistrat în cadrul Tribunalului Dâmbovița, solicitând plata sporului de confidențialitate de care beneficiază alte categorii socio-profesionale. In virtutea funcției, reclamantul intrat în contact cu documente clasificate, asemenea ofițerilor de poliție, funcționarilor publici etc. categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate.
În scopul asigurării eficiente a confidențialităților informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, la art. unic pct. 1 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate ".
Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15 % din solda lunară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodată, potrivit art. 20 alin. 3 din legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15 % și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În temeiul art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, republicată la 8 februarie 2007, pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc din ordin al președintelui Consiliului", tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Conform art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, " judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".
Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, "Orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului său sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului ( confidențialitatea prelucrărilor).
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal, împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală ( securitatea prelucrărilor).
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, judecătoriile și tribunalul sunt înregistrate ca operator de date cu caracter personal.
Aceste fapte determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția), ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevăd exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În temeiul art. 1 din protocolul la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
Prin acordarea acestui spor de confidențialitate, nu s-a ajuns la crearea unor norme juridice, ori înlocuirea celor existente, deoarece în prezentul litigiu instanța a fost chemată să constate o situație discriminatorie în care se află reclamanții față de celelalte categorii socio - profesionale ce au de asemenea obligația păstrării confidențialității ca obligație de serviciu. În acest sens, sunt și dispozițiile art. unic pct. 1 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională care acordă magistraților militari, acest spor de confidențialitate, categorie profesională asemănătoare cu cea a magistraților civili, nefiind deci justificată aplicarea unui tratament diferențial între cele două categorii.
Astfel, instanța nu a creat norme juridice, ci doar a restabilit echitatea între categoriile de funcționari publici salarizați în mod diferit în raport de criterii nejustificate.
Măsura nu a fost obiectiv justificată, încălcându-se fragrant articolul 20 din Constituția României, articolul 6 aliniatul 2 din Codul Muncii, articolul 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și o serie întreagă de norme comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale (Pactul Internațional cu privire Ia drepturile economice, sociale și culturale; Carta Social europeană revizuita).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării a apreciat că, diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincție intre situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Constituționala a României, prin Decizia numărul 1 din data de 8 februarie 1994 stabilit că, un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, in respectul principiului egalității cetățenilor in fata legii și a autoritarilor publice".
Atâta timp cât, reclamantul a avut obligația de a păstra confidențialitatea datelor cu un astfel de caracter, exceptarea acestuia de la plata sporului de confidențialitate a fost discriminatorie.
Nu s-a putut reține nici existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, pentru că în caz contrar ar însemna ca în situația în care magistrații se consideră nedreptățiți prin anumite acte normative, nu se pot adresa instanțelor judecătorești datorită categoriei socio - profesionale din care fac parte, încălcându-se Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul privind accesul la justiție. Instanțele judecătorești și-au exercitat competența ce le revine potrivit art.126 alin.(1) și (2) din Constituție și dispozițiilor procedurale, soluționând litigiile cu care au fost învestite având ca obiect drepturi salariale în limitele acțiunilor introductive de instanță și în raport cu dispozițiile legale incidente. Față de aceste considerente, instanța constatat acțiunea admisibilă.
În ceea ce privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 46/15.12.2008, aceasta a fost obligatorie cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecată, așa cum dispune art.329, alin.3 din Cod procedură civilă, astfel că nu a putut fi înlăturată de la invocarea acesteia de către reclamant, având putere de lege.
În consecință, în temeiul art.25, alin.4 din Legea 304/2004 și întrucât s-a pronunțat decizia nr. 46/15.12.2008 de către Înaltei Curți de Casație și Justiție privind aplicarea și interpretarea unitară a dispozițiilor art.99, alin.1, lit.d din 303/204 raportat la art.16, alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, judecătorii au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate calculat la indemnizația brută lunară, astfel că acțiunea reclamantului a fost admisă.
În temeiul articolului 6 aliniatul 1 din Decretul numărul 92/1976, instanța a obligat pârâtul Tribunalul Dâmbovița să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă ale reclamantului privind acordarea drepturilor sus menționate, în vederea recalculării pensiei acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recursuri pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând motivele de recurs prevăzute de art.304, pct.4 și 9 Cod procedură civilă, recurentul-pârât Ministerul Justiției (filele 4-9) a susținut pe de o parte, că instanța de fond și-a depășit atribuțiile conferite de lege acordând reclamantului sporul de 15% pentru confidențialitate printr-o ingerință gravă în atribuțiile puterii legiuitoare, cenzurând nepermis soluția aleasă de legislativ în sensul că decizia în interesul legii pronunțată de ICCJ în materie a creat pe cale judiciară norme juridice paralele celor prevăzute prin actele normative, ceea ce a determinat intervenția Curții Constituționale care prin decizia de la 27 mai 2009 constatat existența conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlament și Guvern, pe de alta.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a criticat hotărârea primei instanțe care a admis acțiunea reclamantului pe temeiul art.27 alin.(1) din OG 137/2000, deși aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.819/2008 a Curții Constituționale, astfel că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă fiindcă doar legiuitorul are opțiunea de a reglementa criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau salariilor unor categorii profesionale salarizate de la bugetul statului.
O ultimă critică privește greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive Ministerului Justiției, întrucât reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la eliberarea unei adeverințe pentru recalcularea pensiei, ori, în raport de dispozițiile legale, această obligație nu incumbă acestui pârât.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTI (filele 9 -11) a susținut netemeinicia sentinței care reprezintă o imixtiune nepermisă în sfera atribuțiilor puterii legiuitoare, singura ce poate stabili acordarea unui drept care actualmente nu este prevăzut în legislația în vigoare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților.
Intimații, legal citați nu s-au înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041Cod procedură civilă constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, a admis acțiunea reclamantului privind acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada solicitată, în temeiul art.99 lit.d din Legea nr.303/2004-republicată rap.la art.18 alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, astfel cum aceste dispoziții legale au fost unitar și obligatoriu interpretate de instanța supremă în Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr.46/15 dec.2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.495 din 16 iulie 2009.
În aceste condiții criticile referitoare la depășirea atribuțiilor autorității judecătorești și greșita interpretare a actului normativ care reglementează discriminarea și dreptul la despăgubiri urmare constatării acesteia sunt nejustificate, în condițiile în care, potrivit art.329(3) Cod procedură civilă, corect aplicate de prima instanță, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Prin Decizia în interesul legii nr.46 pronunțate la 15 decembrie 2008 de Secțiile Unite ale J, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de dreptul stabilit cu putere de lege prin decizia sus-citată, instanța de fond a constatat că cererea privind actualizarea sumelor cuvenite și respectiv efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului se justifică prin faptul că acesta a fost lipsit de beneficiul drepturilor bănești la care era îndreptățit și în continuare, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin neacordarea acestui drept să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume, iar mențiunile privind recunoașterea sporului de vechime trebuie operate în carnetul de muncă al reclamantului în temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Curtea reține că și critica privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției este neîntemeiată în raport de faptul că hotărârea primei instanțe nu a statuat în sensul obligării vreunui pârât la eliberarea acestei adeverințe, ori, dacă reclamantul ar fi fost prejudiciat prin aceasta, ar fi avut deschisă calea de atac a recursului, această inițiativă neputând veni din partea pârâtului recurent Ministerul Justiție.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr.2239 pronunțată la data de 9 decembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,- și Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2239 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în Târgoviște, B-dul -,. 12IPJ,. 17, județul D și intimatul-pârât Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
9 ex./15.03.2010
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
