Pretentii civile. Speta. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă privind recursurile formulate de Curtea de Conturi a României și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V - în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 193 din 21.02.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-) intimați fiind, G, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen iar intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, răspunsul la excepția invocată de instanță la termenul anterior cu privire la necompetența materială a Tribunalului Vaslui în soluționarea pe fond a cauzei.
Instanța, verificînds actele și lucrările dosarului, văzînd că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, rămîne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL IAȘI
Prin cererea înregistrată la ribunalul Vaslui cu nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând eliminarea discriminării ca urmare a Hotărârii plenului Curții de Conturi nr. 75/8.11.2006, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor calculate la nivelul sporului de vechime în muncă neacordat în perioada 1.11.2000-31.05.2004 și corectarea încadrărilor salariale și rectificarea corespunzătoare a înregistrărilor din carnetele individuale de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de controlori financiari, salarizați potrivit Legii nr. 50/1995, care prevedea, în art. 8 alin. 1, sporul de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază brut, însă prin OUG nr. 160/2000 s-a stabilit că sunt remunerați cu indemnizație lunară, care este unica formă de salarizare și că prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute de Legea nr. 50/1995 nu mai sunt aplicabile.
Au mai arătat reclamanții că sporul de vechime are caracter permanent și este obligatoriu, de acest drept beneficiind toate categoriile de salariați. Este un drept patrimonial, care nu poate fi negociat și nici anulat pentru o categorie de personal, în timp ce alte categorii de personal beneficiază de el.
Plenul Curții de Conturi a hotărât să pună în plată hotărârile judecătorești, ajungându-se la situația în care unii controlori financiari primesc spor de vechime, în timp ce alții nu primesc, ori diferă perioadele
Reclamanții au invocat și Directiva 2000/EC/78, Hotărârile nr. 64/27.03.2007 și nr. 84/7.05.2007 ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, precum și Decizia nr. XXXVI din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reclamanții au depus copii de pe înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, potrivit OUG nr. 160/2000, controlorii financiari beneficiază de o unică formă de remunerare, pe baza valorii de referință sectorială, neacordându-se alte sporuri.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 193 din 21 februarie 2008, Tribunalul Vasluia respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2000-2003, invocată de pârâta Curtea de Conturi.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, care a fost obligată la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu cuantumul sporului de vechime pentru perioada 1.11.2000-31.05.2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâta să rectifice înscrierile din carnetele de muncă ale reclamanților corespunzător diferențelor de drepturi salariale acordate.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, care a fost obligat să asigure fondurile necesare privind plata despăgubirilor datorate de pârâtă reclamanților, conform prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt controlori financiari în cadrul Curții de Conturi, funcție pentru care salarizarea este reglementată de OUG 160/2000. pentru această categorie profesională, sporul de vechime era prevăzut prin anexa 4/2 la Legea 154/1998, anterior salarizării acesteia prin OUG 160/2000.
Art. 24 alin. 3 din Legea nr. 154/1998 stabilea, cu privire la indemnizațiile pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică sau funcții asimilate celor de demnitate publică, că dispozițiile legale referitoare la drepturi salariale, printre care și sporul de vechime în muncă, rămân în vigoare.
Deși sporul de vechime era prevăzut de Legea nr. 50/1995, iar aceste dispoziții au fost abrogate expres prin art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, nici o dispoziție legală nu a abrogat expres art. 24 alin. 3 din Legea nr. 154/1998, prin care se recunoaște controlorilor financiari dreptul la acest spor. De aceea, nu se va reține apărarea pârâtei, în sensul că, potrivit art. 3 din OUG nr. 160/2000, indemnizația este unica formă de remunerare a controlorilor financiari.
Aceeași regulă era stabilită și de Legea nr. 154/1998-art. 19-cu toate acestea, în 1998, legiuitorul a recunoscut dreptul reclamanților la sporul pentru vechimea în muncă și nici o dispoziție ulterioară nu a abrogat expres sau implicit dispozițiile care au consacrat acest drept, motive pentru care s-a apreciat întemeiată cererea reclamanților.
- fi respinsă excepția prescripției, motivat de faptul că termenul de prescripție începe să curgă de la data când reclamanții au luat cunoștință de existența discriminării, respectiv 7.05.2007, data pronunțării deciziei XXXVI a ÎCCJ.
Cererea de chemare în garanție este admisibilă, date fiind atribuțiile MFP stabilite prin Legea nr. 500/2002, elaborarea proiectelor legilor bugetare și ale proiectelor de buget ale Curții de Conturi. Întrucât Curtea de Conturi a căzut în pretenții, conform art. 60 Cod proc. civilă, va admite cererea de chemare în garanție.
S-au reținut și prevederile art. 161 pct. 4 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041și art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurenta Curtea de Conturi susține că nu putea fi întrerupt cursul prescripției decât prin formularea unei acțiuni în justiție, conform art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
A mai susținut recurenta că în mod greșit a interpretat instanța aplicarea prevederilor Legii nr. 50/1996, OUG nr. 160/2000 și OUG nr. 137/2000. Indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar, iar coeficienții de multiplicare conțin și vechimea în muncă.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, vizând dispozițiile prin care s-a admis cererea de chemare în garanție, susține că între el și Curtea de Conturi nu există nici o obligație de garanție, ambii fiind ordonatori principali de credite. Reclamanții nu sunt salariații săi, iar atribuțiile MEF sunt prevăzute în Legea nr. 500/2002.
Prin întâmpinarea formulată, intimații reclamanți, G, au solicitat respingerea recursului declarat de Curtea de Conturi a României, considerând că prima instanță a procedat corect și legal când a apreciat că neacordarea sporului de vechime contravine actelor normative în vigoare.
S-a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. 2 Cod proc. civilă, necompetența materială a Tribunalului Vaslui de soluționare a cauzei, intimații considerând că această excepție este întemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Intimații reclamanți, G, au îndeplinit, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 724 din 24 octombrie 2008, funcția de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României.
Anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 217/2008, Legea nr. 94/1992 prevedea, în art. 111, că numirea controlorilor financiari se face de către președintele Curții de Conturi și că aceștia sunt supuși incompatibilităților prevăzute la art. 107 alin. 2, 3 și 4.
Art. 113 prevedea imposibilitatea cercetării, reținerii, arestării sau trimiterii în judecată contravențională sau penală a controlorilor financiari, fără aprobarea plenului Curții de Conturi, iar art. 114 stabilea norme de competență specială, în cazul infracțiunilor săvârșite de controlorii financiari.
Art. 115 alin. 2, referindu-se la incompatibilitățile la care este supus personalul de specialitate, trimitea în mod direct la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform dispozițiilor art. 2 alin 1 din Legea nr. 188/1999, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome. Art. 2 alin. 2 din aceeași lege prevede că funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. b din Statutul funcționarilor publici, funcțiile publice se clasifică în funcții publice din clasa I, funcții publice din clasa a II-a și funcții publice din clasa a III- Același criteriu a fost avut în vedere și la remunerarea activității prestate de controlorii financiari, art. 3 din OUG nr. 160/2000 prevăzând că indemnizația lunară este unica formă de remunerare a acestora, diferențiată, conform Anexei 2 ), în raport cu clasele I-III ale funcției îndeplinite.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, se desprinde concluzia că funcția de controlor financiar, în care intimații au fost numiți, este o funcție publică.
Aceeași concluzie se poate desprinde și din dispozițiile Legii nr. 94/1992, așa cum sunt în vigoare în prezent, după modificările intervenite prin Legea nr. 217/2008.
Astfel, potrivit art. 115 din acest act normativ, personalul cu funcții de conducere este numit de plenul Curții de Conturi, iar celelalte categorii de personal, de președintele Curții, iar potrivit art. 111, auditorii publici externi sunt supuși incompatibilităților prevăzute de Codul etic al profesiei, iar persoanele care au îndeplinit funcția de controlor financiar sau auditor public extern pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de Conturi beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu, în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar.
Art. 1111alin. 1 prevede că personalul de specialitate al Curții de Conturi, inclusiv cel cu funcții de conducere, este supus mobilității în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin modificarea raporturilor de serviciu. Mobilitatea se realizează pentru eficientizarea activității Curții de Conturi și în interesul personalului acesteia, pentru dezvoltarea carierei profesionale. Așadar, se face vorbire despre raporturile de serviciu, specifice funcționarului public, deși, în art. 11lit. e din Legea nr. 94/1992, auditorul public extern este definit ca "persoană angajată în cadrul Curții de Conturi, care desfășoară activități specifice de audit extern în sectorul public", aceasta în condițiile în care funcția de auditor este prevăzută expres în anexa la Legea nr. 188/1999 ca fiind o funcție publică de execuție.
Prin urmare, reținând calitatea intimaților de funcționari publici și având în vedere dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, se constată că sentința civilă nr. 193 din 21.02.2008 a fost pronunțată de Tribunalul Vaslui cu încălcarea competenței altei instanțe.
Avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și alin. 6 Cod proc. civilă și art. 81 alin. 2 lit. a din Legea nr. 168/1999, se vor admite recursurile și se va casa în tot sentința, cauza fiind trimisă, spre competentă soluționare, potrivit art. 3 pct. 1 Cod proc. civilă, Curții de APEL IAȘI -Secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Curtea de Conturi a României și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.193/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de APEL IAȘI - Secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Vaslui:
-
-
19.2009.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
