Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de SC " " SRL I împotriva sentinței civile nr. 121 din 30 I 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul pe excepția tardivității recursului și pe fond.
Avocat depune la dosar copie de pe o comunicare făcută de executorul judecătoresc către recurentă, pe adresa din str. - și care a fost restituită cu mențiunea că destinatarul s-a mutat. Aceasta este dovada faptului că nu pe str. - este adresa societății ci pe str. -. Societatea a luat cunoștință încă din 2. 09.2008 de sentința instanței de fond, data la care a fost audiat la Poliție administratorul societății. Apreciază că termenul de declarare a recursului este depășit.
Avocat arată că pe dovada depusă azi se vede că societății i-au fost comunicate acte în- însă a depus la dosar dovezi din care reiese că adresa corectă este- -1. A,.4.3, deci nici comunicarea de la executor nu este corectă.
Împrejurarea că administratorul societății a fost audiat la Poliție și că ulterior a făcut demersuri nu înseamnă că a luat la cunoștință de hotărârea instanței de fond. Consideră că este în termenul de recurs, societatea nu a fost legal citată. Solicită respingerea excepției.
Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare cu îndeplinirea condițiilor de citare.
Avocat,având cuvântul pentru intimat, arată că societatea recurentă a fost citată pe - nr.78 și nu pe - 3. Însă și în plângerea penală s-a indicat-. Însă, spre deosebire de instanța de fond, unde citațiile nu s-au întors cu mențiunea destinatar mutat, ci procedura a fost realizată prin afișare, în ce privește plângerea penală, răspunsul societății a fost prompt. Dacă la fond, citațiile emise pe str. - 78 s-au întors la dosar cu mențiunea "afișat actul pe ușa principală", în recurs, citația emisă pe - nr.3, adresă indicată prin cererea de recurs, s-a întors cu procedura viciată. Mai mult, sediul societății este la etajul 4 și în mod cert societatea nu-și desfășoară activitatea la sediul social, considerând că are prioritate adresa locului unde societatea își desfășoară efectiv activitatea. Solicită admiterea excepției și pe fond respingerea recursului.
Instanța rămane în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 121/30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul, domiciliat în I, bd. - nr. 19, -.2,. A,. 4,. 18, în contradictoriu cu pârâta " " cu sediul în I,-, jud.
S-a constatat că între reclamant și pârât au existat raporturi de muncă în perioada 01.12.2003 - 31.05.2007.
A fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul și să înregistreze la Inspectoratul eritorial d e Muncă I, contract individual de muncă pentru perioada 01.12.2003 - 31.05.2007, cu următoarele elemente: funcția - consultant vânzări, salariul - minim pe economie pentru perioada 01.12.2003 - 31.05.2007.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 6281 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, 145 ore lucrate suplimentar, 2620 ore de noapte și 163 ore efectuate în zilele de sărbători legale, aferente perioadei 2004 - 31.05.2007.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1.900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a considerat că acțiunea este întemeiată întrucât conform fișei individuale de instructaj depusă în copie la dosar (fila 8, 9, 14, 15), reclamantului i-a fost făcut instructajul introductiv general la la data de 01.02.2003 și la 07.04.2003, cât și instructajul la locul de muncă la data de 03.02.2003 și la 08.04.2003, fiind admis la lucru în data de 01.02.2003 și în data de 07.04.2003.
De asemenea reclamantului i-a fost realizat instructajul lunar la societate în toată această perioadă februarie 2003 - 2007 ( 10-12 și 16-20 dosar).
Inițial reclamantului i-a fost încheiat de către societatea pârâtă contractul de muncă înregistrat la. I sub nr. -.03.2003 pentru perioada nedeterminată începând de la 01.02.2003 ( 52 dosar) pe postul de gestionar.
Potrivit adresei nr. - din 20.06.2007 emisă de I, contractul menționat anterior a încetat conf. deciziei 4/01.08.2003, la data de 01.08.2003 prin acordul părților.
Din declarațiile martorilor și, ambii colegi de muncă cu reclamantul, instanța de fond a reținut că a desfășurat activitate la I din decembrie 2003 când s-a întors din Germania și până în mai 2007 când stația a fost preluată de un nou dealer "General Ideal Consult".
Programul de lucru pentru reclamant în această perioadă a fost o săptămână câte 12 ore pe zi cu 12 ore liber și următoarea săptămână liberă în totalitate. În permanență reclamantul a lucrat și peste program făcând ore suplimentare, a lucrat și în zilele de sărbători legale, cât și noaptea fără a fi remunerat pentru aceste ore lucrate în condiții deosebite.
Au arătat martorii că nu doar reclamantului îi era aplicat acest tratament, ci întreaga echipă lucra în aceleași condiții ( 55 și 56 dosar).
Din adeverința nr. 118.11.2006 eliberată de I reclamantului,reiese faptul că acesta își desfășura activitatea pe postul de consultant vânzări având o vechime în muncă de 4 ani și 6 luni ( 50 dosar).
Potrivit art. 16 Codul muncii obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, anterior începerii raporturilor de muncă, iar în situația în care contractul nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt prezentată, prima instanța a reținut că între reclamantul și pârâta au existat raporturi de muncă în perioada 01.12.2003 - 31.05.2007, cererea reclamantului fiind întemeiată sub aspectul constatării existenței acestor raporturi cât și al obligării pârâtei să încheie cu reclamantul și să înregistreze la. conf. art. 8 din Legea 130/1999,contractul individual de muncă pentru perioada 01.12.2003 - 31.05.2007 cu următoarele elemente (impuse de art. 17 din Codul muncii ): funcția: consultant vânzări (după cum reiese din adeverință) și salariul minim pe economie pentru perioada 01.12.2003 - 31.05.2007.
Potrivit disp. art. 119 alin. 1 Codul muncii "Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână".
Art. 167 alin. 1 Codul muncii dispune că "munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prev. la art. 109, este considerată muncă suplimentară".
Din probatoriul administrat în cauză reiese că reclamantul a efectuat în perioada lucrată la muncă suplimentară astfel încât sunt incidente disp. art. 119 și 120 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
Art. 122 alin. 1 Codul muncii prevede că "munca prestată între orele 22,oo - 6,oo este considerată muncă de noapte și potrivit art. 12 alin. 1 lit. b Codul muncii salariații de noapte beneficiază de un spor la salariu de minimum 15 % din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată".
Aceste dispoziții legale sunt incidente în speță în condițiile în care pârâta căreia îi revenea sarcina probei conf. art. 287 Codul muncii nu a făcut dovada că reclamantul ar fi beneficiat de un program de lucru dedus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază conf. art. 123 alin. 1 lit. a Codul muncii.
În speța de față s-a făcut dovada că reclamantul a lucrat și în zilele de sărbători legale astfel încât potrivit art. 137 alin. 2 Codul muncii trebuie să beneficieze de un spor la salariu de bază ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, deoarece nu i s-a asigurat în compensare timp liber corespunzător în următoarele 30 zile.
Referitor la concediul de odihnă cuvenit reclamantului în perioada cât a lucrat la, dar care nu a fost efectuat efectiv de acesta, instanța a reținut că sunt aplicabile disp. art. 141 alin. 4 Codul muncii care prevăd compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat de către reclamant.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului constând în compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat, drepturi aferente orelor lucrate suplimentar, a orelor de noapte și a celor efectuate în zilele de sărbători legale instanța a extras din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert doar drepturile ce i se cuvin acestuia pe o perioadă anterioară de 3 ani de la data introducerii acțiunii, respectiv 03.08.2007.
Astfel instanța a reținut că reclamantului i se cuvine un cuantum al despăgubirilor de 6281 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, 145 ore lucrate suplimentar, 2620 ore de noapte și 163 ore efectuate în zilele de sărbători legale, aferente perioadei 2004 - 31.05.2007.
Întrucât reclamantul a făcut dovada că a suportat pe parcursul desfășurării procesului cheltuieli cu onorariul de expert și onorariul de avocat, instanța, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 1.900 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 24 septembrie 2008 pârâta I, solicitând repunerea în termenul de formulare căii de atac și invocând sub acest aspect nelegala citare la fond la adresa din municipiul I,-.
A susținut recurenta că potrivit art. 85 Cod procedură civilă, instanța nu poate hotărâri asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară dacă legea nu dispune altfel și art. 107 prevede că președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Prin neîndeplinirea procedurii de citare nu au fost respectate două dintre principiile fundamentale ale procesului civil, și anume: principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare. Fiecare parte are dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale, precum și dreptul de a discuta și combate susținerile și probele celeilalte părți. De asemenea, fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea să-și exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de instanță din oficiu în scopul aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Ori, în speță, susține recurenta că nu a putut să își exercite aceste drepturi, întrucât nu fost citată la sediul corect. De asemenea, mai arată ca au fost încălcate și normelor legale privind garantarea dreptului la apărare, consfințit și garantat de art. 24 din Constituție.
Art. 13 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător.
Indiferent că sunt pronunțate intr-o procedură contencioasă sau într-una grațioasă, hotărârile judecătorești trebuie să exprime adevărul și să nu contravină legii. Dar, pentru ca ele sa aibă un asemenea caracter, instanțele judecătorești sunt obligate să asigure respectarea principiului dreptului la apărare. Prin dispozițiile art. 85 Cod procedură civilă se asigură protecția părții împotriva măsurilor ce ar putea fi luate față de aceasta fără să i se fi dat posibilitatea de a se apară.
Administratorul societății a luat cunoștință despre existența acestei cauze cu ocazia urmăririi penale inițiate la plângerea intimatului privind nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca tardiv și menținerea hotărârii de la fond.
A arătat acesta că procedura de citare în fața primei instanțe a fost legală, realizându-se prin afișare la aceeași adresă pentru societate ca și în cadrul dosarului penal, respectiv-.
Mai arată intimatul că și în ipoteza în care recurenta ar fi aflat despre sentința 121/2008 de la dosarul penal, reprezentatul acesteia, deși s-a prezentat la audieri la 2 septembrie 2008, a formulat recursul abia la 24 septembrie 2008.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Așa cum rezultă din conținutul comunicării de la fila 114 dosar fond, sentința 121/30.01.2008 a Tribunalului Iași a fost comunicată pârâtei-recurente I la data de 31 martie 2008, însă procesul - verbal încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură este lovit de nulitate.
Comunicarea s-a realizat prin afișare, conform art. 92 ind. 1 Cod procedură civilă, fiind corectă din punctul de vedere al acestui text de lege întrucât, fiind vorba de o persoană juridică, există această modalitate de comunicare în ipoteza în care se constată lipsa oricărei persoane de la sediul acesteia.
Însă, așa cum se prevede la pct. 7 al art. 100 Cod procedură civilă in cuprinsul dovezii trebuie menționat și locul unde s-a făcut afișarea, sub sancțiunea nulității conform alin. 3 al textului.
Ca atare, Curtea apreciază că în raport de nulitatea procesului - verbal de comunicare a hotărârii instanței de fond si de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă recursul fost declarat în termen și, în consecință, va respinge atât excepția de tardivitate invocată de intimat, cât și cererea de repunere în termen formulată de recurentă.
În ceea ce privește critica formulată de pârâta - recurentă I referitoare la soluționarea cauzei de către tribunal cu încălcarea normelor imperative de procedură prevăzute de art. 85 - 100 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceasta este întemeiată.
Conform certificatului de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, datat 19.05.2004, sediul social al recurentei este în I,-, -.11, scara A, etaj, 4 apartament 3 iar potrivit dispozițiilor art. 87 pct. 2 Cod procedură civilă persoanele juridice trebuie citate prin reprezentanții lor, la sediul principal.
Ori, pentru termenul din 30 ianuarie 2008, când cauza s-a soluționat la fond, pârâta a fost nelegal citată în I,-, fiind incidente astfel dispozițiile art. 105 (2) teza 1 Cod procedură civilă, referitoare la actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale. Cum prin această nelegală citare s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, Curtea, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 312 (5) teza a 2- Cod procedură civilă va admite recursul și va casa hotărârea primei instanțe, considerând că partea nu a fost regulat citată la administrarea probelor și la dezbaterea fondului si va trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității introducerii recursului, excepție invocată de către intimatul.
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de către recurentă.
Admite recursul formulat de pârâta I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 121/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.01.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
