Pretentii civile. Speta. Decizia 4088/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2857/20099
DECIZIA CIVILĂ NR. 4088/
Ședința publică de la 03.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.5098/19.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45580/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București și Tribunalul București.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea s-a constituit cu domnul judecător potrivit planificării de permanență, față de incompatibilitatea, conform art.24 alin.1 Cod procedură civilă, a doamnei judecător, care a fost avansată la instanță superioară și căreia i-a revenit competența să soluționeze recursul declarat împotriva sentinței civile nr.5098/19.06.2008, asupra căreia s-a pronunțat la fond, în același proces.
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 29.04.2009, recurenta a criticat sentința civilă nr.5098/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45580/3/LM/2007, arătând că soluția instanței de fond nu este corespunzător motivată și este rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor legale.
În drept recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5098/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45580/3/LM/2007, a fost respinsă acțiunea formulată de recurenta-reclamantă, arătându-se că nu se poate reține un tratament discriminatoriu, nefiind îndeplinită condiția existenței unei situații comparabile între categoria social-profesională a magistraților și celelalte categorii socio-profesionale cărora legea le acordă acest spor.
Soluția instanței de fond este eronată pentru că nu distinge diferența de finalitate, de scop între valoarea salariului de bază și acordarea sporului.
Diferențierea nu este întâmplătoare și are în vedere rolul economico-social pe care îl îndeplinește fiecare element al salariului ale cărui părți componente sunt,potrivit dispozițiilor art.155 din Legea nr.53/2003, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Astfel, cuantumul salariului de bază în privința categoriilor de personal pentru care acest salariu este stabilit prin lege, reprezintă valoarea economică și socială a muncii pe care o desfășoară o anumită categorie de bugetari. Această valoare este expresia unei politici socio-economice și poate destul de mult în funcție de modalitatea de apreciere a importanței în cadrul societății a activității prestate de o categorie profesională bugetară sau alta.
Ca o consecință, nivelul salariilor de bază poate destul de mult.
Rolul acordării sporurilor are o cu totul altă finalitate și anume compensarea pecuniară pentru activitatea desfășurată în condiții apreciate ca vătămătoare, potențial periculoase sau speciale (cum este cazul, spre exemplu, a sporului pentru munca de noapte).
În categoria acestor condiții speciale se încadrează și activitatea desfășurată de bugetarii cărora li se solicită să păstreze și să apere confidențialitatea lucrărilor efectuate, indiferent de natura lucrărilor sau de gradul mai mult sau mai puțin abstract al acestora.
Prin urmare, rolul sporului este de a compensa financiar anumite împrejurări în care se desfășoară în mod concret activități profesionale diferite. Aceste împrejurări pot fi similare, iar tratamentul salarial diferențiat din perspectiva neacordării unor sporuri, deși premisele faptice pentru acordarea acestora subzistă, este nelegal și inechitabil.
Indiferent dacă o persoană este angajată ca agent de pază, pedagog, asistent medical sau muncitor necalificat, respectiva persoană are dreptul la sporul pentru munca de noapte, dacă și-a desfășurat activitatea specifică pe timpul nopții.
Situația este similară și în cazul sporului de confidențialitate, care ține într-adevăr de specificul comun al unor activități profesionale distincte, punct de legătură pe care instanța de fond a omis să-l sesizeze pentru că și-a fundamentat analiza cauzei exclusiv pe chestiuni de natură teoretică, fără a observa finalitatea practică a acordării sporului.
Firește că, abordând situația de fapt a speței din perspectiva obligativității acordării unui spor în condițiile în care una sau mai multe categorii socio-profesionale exercită activități diferite, dar în aceleași condiții, rezultatul raționamentului juridic ar fi fost altul.
dreptul magistraților la acordarea sporului de confidențialitate, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.46/15.12.2008 a impus soluționarea unitară a acestei probleme de drept tuturor instanțelor în conformitate cu dispozițiile art.329 Cod pr.civilă.
Față de caracterul obligatoriu al recursului în interesul legii, de rolul acordării sporului în contextul finalității proprii pe care o are sporul în cadrul elementelor salariului, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, cu referire la dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul acordării contravalorii sporului de confidențialitate pentru perioada cuprinsă între 19.12.2004-26.10.2005.
Suma ce va rezulta din calcule, va fi reactualizată corespunzător indicelui de inflație aplicabil la data plății efective. reprezintă un fenomen economic de scădere a puterii de cumpărare a banilor, fenomen puțin sau deloc cunoscut la data redactării art.1088 Cod civil. Reactualizarea nu se subsumează noțiunii de daune interese pentru că prin aplicarea coeficientului de inflație asupra sumei datorate, recurenta-reclamantă nu câștigă nimic în plus, chiar dacă, dintr-o perspectivă strict nominativă, va încasa o cantitate mai mare de monede și bancnote. Acordarea reactualizării urmărește menținerea valorii economice a sumelor datorate. Salariul reprezintă, dincolo de valoarea nominală a banilor ce îl compun, o valoare economică, reflectând cantitatea de produse și servicii pe care o poate achiziționa salariatul care are ca singură sură de venit indemnizația lunară. reprezintă o consecință a devalorizării monedei naționale în care sunt plătite salariile. Pentru a păstra valoarea economică a salariului este necesar ca acesta să reflecte procesul inflaționist prin acoperirea diferențelor de valoare reală a salariului între data plății efective a acestuia și data la care a devenit exigibil. Prin această măsură, drepturile salariale nu cresc. Chiar dacă aparența nominativă a banilor încasați este mai mare, ei își mențin aceeași valoare economică.
Această soluție de reactualizare se impune și în cazul sumelor datorate cu titlu de sporuri pentru că acestea alcătuiesc partea variabilă a salariului, reprezentând,prin urmare, drepturile salariale.
Neacordarea reactualizării ar echivala cu plata unui drept salarial mai mic decât cel real datorat, în condițiile în care nu a existat, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr.46/15.12.2008, nici un temei legal pentru micșorarea dreptului salarial neacordat.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al recurentei-reclamante pentru perioada septembrie-noiembrie 2004, soluție ce va fi menținută ca efect al soluționării prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.5098/19.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45580/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București și Tribunalul București.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției și Libertăților la plata către reclamantă a sporului de 15% din indemnizația brută lunară reprezentând spor de confidențialitate pentru perioada 19.12.2004-26.10.2005, actualizat conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Menține soluția dată excepției prescripției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./29.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Petrică Arbănaș, Amelia Farmathy
