Pretentii civile. Speta. Decizia 4149/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2405/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4149R
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia I
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursurile formulate de recurenții, A, -, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, HG, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.910 din data de 28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GIURGIU, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar se depun concluzii scrise de MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.910/28.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași Secția Civilă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.09.2000 - 10.07.2004 invocată de pârâta Direcția Națională Anticorupție.
A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată formulată de reclamanții, A, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GIURGIU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculate la salariul de bază brut lunar începând cu data de 11.07.2004 și în continuare până la abrogarea dispoziției legale care a instituit acest spor sau pierderea calității de magistrat sau personal auxiliar de specialitate, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant.
A obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor bănești acordate prin prezenta hotărâre.
A respins acțiunea reclamanților pentru perioada 01.09.2000 - 10.07.2004 ca fiind prescrisă.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele și.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient ele și.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a deciziei civile nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie potrivit dispoz.art. 329 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal au formulat recursuri motivate reclamanții, A, -, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, HG, și pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP care au criticat sentința ca netemeinică și nelegală.
Recurenții reclamanți, prin recursul formulat, au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul constatatării prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 11.07.2007 susținând că în cauză,în ceea ce privește momentul nașterii dreptului la acțiune erau incidente dispozițiile prev. de art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 conform cărora "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.",astfel că acest drept a apărut în mod real la momentul în care ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii cu care a fost investită pronunțând decizia nr. 21/ 10.03.2008, deoarece până la acel moment nu s-ar putea spune că exista un asemenea drept dat fiind practica inconstantă ce a fundamentat acest recurs în interesul legii.
Au mai susținut recurenții că sentința instanței de fond este netemeinică sub aspectul neclarității dispozitivului acesteia,în dispozitivul acesteia aratându-se că se admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată iar această parte a dispozitivului, neclară, poate crea dificultăți în ceea ce privește executarea hotărârii, deoarece așa cum rezultă din acțiunea inițială reclamanții au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata actualizată a acestui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Deși, instanța de fond a admis în parte acțiunea, din dispozitivul hotărârii nu rezultă că s-ar fi dispus actualizarea acestei spor (așa cum s-a cerut prin acțiune) cu rata inflației și a dobânzii legale.
Recurenții au mai susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală deoarece aceasta nu a avut în vedere cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei,prin care s-a solicitat de către o parte din reclamanți admiterea ca mijloc de probă a unei expertize care să aibă ca scop calculul exact al sumelor ce li se cuvin reclamanților însă la soluționarea acțiunii instanța a omis, nemotivat această cerere prin care se solicita administrarea de probatorii, context în care a pronunțat o hotărâre ce nu ține cont de solicitările reclamanților.
La rândul său recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin recursul formulat,întemeindu-se pe disp. art. 304 pct 3, 4 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, a susținut că instanța nu putea dispune plata și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie în cele din urmă validate printr-o lege de către Parlament.
In consecință, capătul de cerere privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare este inadmisibil.
La rândul său recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, a susținut referitor la admiterea cererii de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor formulata de MINISTERUL PUBLIC -Directia Naționala Anticorupție ca motivele invocate nu fi avute in vedere, acesta limitandu-se sa enumere obligațiile ce revin chematului in garanție in virtutea dispozițiilor cuprinse in Legea 500/2002,privind finanțele publice.
In temeiul art.60-63 din Codul d e procedura civila,institutia chemării in garanție se intemeiaza pe existenta unei obligații de garanție sau de despagubire ce are la baza legea sau un contract,ori,MP-Directia Naționala Anticoruptie nu probează existenta acestei obligații. Intre Ministerul Economiei si Finanțelor si reclamantul(A) dintr-o astfel de cerere nu exista nicio obligație de garanție sau de despăgubire.
Potrivit dispozițiilor art.34 alin.1.pct.1 din Legea nr.500/2002, MINISTERUL PUBLIC,are prerogativa legala de a prevedea in proiectul bugetului propriu si cheltuieli cu personalul din instituția sa cat a celor din subordine. Aceasta omisiune a ordonatorului principal de credite,in speța MINISTERUL PUBLIC,nu-i confera nicio garanție legala din partea pentru plata unor sume izvorâte dintr-un raport de munca,raport in care nu este parte.
2.Pin lecturarea considerentelor sentinței în opinia recurentului se poate observa ca instanța de fond nu motivează in niciun fel temeiul de drept pe care l-a avut in vedere la soluția de obligare a chematului in garanție la alocarea de fonduri necesare plații sumelor solicitate de reclamanții intimați.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod pr.civilă Curtea apreciază ca fondat recursul formulat de recurenții reclamanți și ca nefondate recursurile recurenților pârâți, pentru considerentele următoare:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată modificată, recurenții reclamanți au solicitat obligarea intimaților pârâți la plata drepturilor bănești cuvenite, actualizate cu rata inflației.
Prin sentința civilă recurată instanța fondului a admis în parte acțiunea modificată fără a se face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 161 al.4 din Codul muncii și art. 1084 Cod civil, ce reglementează principiul reparării integrale de către debitorul obligației a prejudiciului suferit de creditor prin devalorizarea creanței corespunzător devalorizării monedei naționale prin plata cu întârziere a drepturilor bănești, fiind fondate sub acest aspect criticile recurenților reclamanți.
Nefondate sunt însă susținerile recurenților reclamanți privind respingerea eronată a pretențiilor acestora aferente perioadei 01.09.2000-10.07.2004, ca urmare a intervenirii prescripției extinctive, câtă vreme în raport de natura juridică a cauzei, ce are ca obiect drepturi salariale neacordate și de data introducerii acțiunii - 12.07.2007 - în mod corect a făcut în cauză prima instanță aplicarea dispozițiilor art. 282 alin.1 lit.c din Codul muncii; mai mult, din considerentele hotărârii rezultă că dreptul la acțiune aferent perioadei 01.09.2000 - 10.07.2004 este prescris și nu pentru perioada anterioară datei de 11.09.2007, după cum pretind recurenții reclamanți.
Totodată, dreptul la acțiune al reclamanților nu a luat naștere la momentul pronunțării deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ci în momentul plății drepturilor salariale cuvenite acestora într-un cuantum nelegal, fără achitarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, împlinindu-se la data de12.07.2007, după cum corect a reținut prima instanță.
Nefondată este și critica recurentului privind respingerea eronată a probei cu expertiză tehnică, câtă vreme proba solicitată de recurent prin cererea formulată la data de 6.05.2008 în fața Tribunalului Călărași cu nerespectarea dispoz.art. 138 al.1 Cod pr.civilă nu era nici concludentă în cauză, câtă vreme prin hotărârea pronunțată în cauză se statuează asupra caracterului cuvenit al drepturilor solicitate, actualizate, determinate potrivit dispoz.art. 371 al.2 Cod pr.civilă în faza executării hotărârii.
la examinarea recursului formulat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Curtea mai reține că instanța de fond a dispus în mod legal plata și în continuare a drepturilor solicitate în raport de disp art 329 al. 3 Cod procedură civilă și de decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție în ale cărei considerente se prevede "inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege"; prin urmare instanța a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor legale astfel cum acestea interpretate de către a Înaltei Curți de Casație si Justiție,cerere admisibilă și fondată iar nu au adăugat la legea specială de salarizare a magistraților după cum fără temei susține recurentul.
la examinarea recursului formulat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice Curtea reține că în mod corect, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de intimatul pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în contradictoriu cu recurentul, și a obligat prima instanță pe recurentul pârât să aloce pârâților sumele corespunzătoare drepturilor cuvenite intimatei reclamante, reținând admisibilitatea cererii de chemare în garanție precum și calitatea procesuală pasivă a primului, în raport de prerogativele ce îi revin în baza dispozițiilor Legii nr. 500/2002, interpretate sistematic și logic cu privire la elaborarea proiectului de rectificare a bugetului de stat, cu consecința că acestuia îi revine și atribuția de a vira de la bugetul de stat aprobat de parlament către ordonatorii principali de credite fondurile necesare plății sumelor cuprinse în titlurile executorii, în caz contrar pârâții fiind în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate, nefiind relevante inexistența raporturilor juridice de muncă cu intimata reclamantă a recurentului.
În același sens sunt și dispoz.art.131 al.1 din Legea nr.304/2004 ce dispune că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de sat, statul fiind reprezentat în raporturile juridice, referitoare la administrarea resurselor financiare, de Ministerul Economiei și Finanțelor, acestui din urmă revenindu-i, potrivit HG nr.386/2007 și Legii nr. 500/2002 prerogative în elaborarea proiectului bugetului de stat și proiectului de rectificare a acestuia, respectiv referitoare la administrarea resurselor statului și aprobarea modificării lor în fișele de investiții anexe la bugetul ordonatorilor principali de credite.
Mai mult,potrivit efectului devolutiv al recursului exercitat potrivit disp.art.3041Cod de Procedură Civilă instanța de control judiciar,reținînd legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanție va complini corespunzător celor mai sus reținute motivarea menționate, reținând incidența dispozițiilor Legii nr. 500/2006 și sub acest aspect criticile recurentului nefiind fondate.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul declarat de recurenții reclamanți, va modifica în parte sentința atacată, obligând pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; va menține celelalte dispoziții ale sentinței și va respinge recursurile declarate de recurenții Ministerul Finanțelor Publice și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții, A, -, HG, împotriva sentinței civile nr.910 din data de 28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GIURGIU, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE .
Modifică în parte sentința atacată,în sensul că:
Pârâții vor fi obligați să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 %, calculat la salariul de bază brut lunar, actualizat cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr.910 din data de 28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, A, -, HG, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GIURGIU, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex/23.06.2009
Jud. fond-
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
