Pretentii civile. Speta. Decizia 4216/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1834/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4216/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârâtMinisterul Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr.6 din data de 09.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (7753/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul București, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-pârâtMinisterul Finanțelor Publice,prin consilier juridic - în baza delegației din data de 09.06.2009 depusă la dosar-fila 14, lipsind intimata-reclamantă și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic -, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului-pârât cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic -, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6 din 09.01.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII- a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții inisterul Justiției, Tribunalul București și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București la plata către reclamantă a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.11.2005 la zi și în continuare, lunar.
A obligat pârâtul Tribunalul București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor sus menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, invocat drept temei juridic al acțiunii, magistrații beneficiază de un spor de 50% din indemnizația brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art.I pct.2 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001.
OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, preciza că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Ca atare, modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Pentru considerentele arătate, Curtea reține că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ și că norma de nivel inferior (art.I pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată), contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
Astfel s-a statuat și prin decizia nr.XXI/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din pr.civ. constatându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
În considerarea celor mai sus reținute, Curtea a admis acțiunea privind plata sporului pretins, începând cu data de 01.11.2005 la zi și în continuare, lunar, a dispus înscrierea acestuia în carnetul de muncă al reclamantei și, având în vedere faptul că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune, prin atribuțiile care îi revin potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, în circuitul sumelor datorate magistraților cu titlu de drepturi salariale, l-a obligat la alocarea sumelor necesare plății drepturilor de mai sus.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în baza art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă susținând că hotărârea primei instanțe nu este motivata si este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul d e procedura civila.
Astfel recurentul a arătat că instanța a interpretat si a aplicat greșit legea, considerând ca Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuala în dosar, deși reclamanta nu este si nu a fost angajată a acestuia si nu a motivat in nici un fel soluția data.
Recurentul a apreciat ca argumentele prezentate de către instanța nu pot fi considerate ca o motivare a hotărârii, in sensul art. 261 alin.1 pct.5 Cod proc.civ. Simpla enumerare a mai multor articole din nr.HG 386/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, precum si Legea nr. 500/2002, nu poate fi considerata o motivare a hotărârii,respectiv a soluției de admitere a cererii de chemare in judecata.
Recurentul a mai susținut că potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 2 din nr.OG 22/2002, obligațiile de plata ale Ministerului Justiției in temeiul unui titlu executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau, fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie de buget.
Tot referitor Ia calitatea procesuala pasiva, recurentul a arătat că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare. Recurentul a mai susținut că instanța a aplicat greșit si dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilesc principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar, fiind lipsit de relevanta, in speța, faptul că Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite - si nu la cererea persoanelor fizice angajați ai acestora - si a proiectelor bugetelor locale.
Astfel, părți in dosar trebuie sa fie numai reclamantul - persoana fizica, si paratul - instituția publica angajatoare, urmând ca in cazul admiterii acțiunii, instituția publica parata, in calitate de ordonator principal de credite sa solicite Ministerului Finanțelor Publice o rectificare bugetara in acest sens, prin întocmirea unui proiect de lege de modificare a legii bugetului de stat.
In subsidiar, recurentul a apreciat că soluția de admitere a cererii de chemare in judecata este nelegala, având în vedere dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, care stabilește pe de o parte ca, nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțată si plătită daca nu este aprobata potrivit legii, iar pe de alta parte ca, nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă in buget daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Recurentul a menționat că in acest domeniu a fost adoptat un act normativ cu caracter de norma speciala, respectiv Ordonanța de urgenta nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției prin care se eșalonează plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției în termen de 18 luni iar prin Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008 a fost reglementata modalitatea de executare a hotărârilor obținute de personalul din justiție.
In același sens sunt si dispozițiile art. 25 din OUG 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, potrivit cărora "ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări".
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Nu poate fi reținut cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 cod proc. civilă întrucât instanța de fond a motivat în fapt și în drept care au fost raționamentele pentru care a obligat pârâtul să aloce fondurile necesare plății.
În acest sens instanța a apreciat că pârâtul are calitate procesuală pasivă dat fiind atribuțiile în materie bugetară reglementate în sarcina sa prin Legea nr. 500/2002.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul Ministerului Finanțelor Publice este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, astfel cum chiar acesta recunoaște în cererea de recurs.
Nu prezintă relevanță sub acest aspect faptul că reclamanta nu este angajata recurentului întrucât acesta nu este debitorul unei obligații de plată a drepturilor salariale pretinse ci a unei obligații de a face, respectiv de a efectua toate demersurile necesare în vederea alocării de fonduri pentru ca debitorul să fie în măsură să execute obligația de plată.
În ceea ce privește incidența actelor normative invocate de recurent respectiv nr.OG 22/2002 și OUG nr. 75/2008 asupra raportului juridic de drept substanțial dedus prezentei judecăți, instanța de recurs apreciază că acestea nu sunt aplicabile în speță întrucât reglementează aspecte ce țin de executarea unei hotărâri judecătorești ce exced cadrului procesual limitat la recunoașterea și acordarea dreptului material.
Astfel, n conformitate cu dispozițiile art. 3 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza titlurilor executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Prin urmare, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale atunci când a constatat că se impune obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale pretinse în prezenta cauză, în considerarea atribuțiilor ce revin menționatului minister potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice în circuitul sumelor datorate magistraților.
concluziei primei instanțe rezultă inclusiv din împrejurarea că a fost necesară participarea Ministerului Finanțelor Publice la aplicarea nr.OUG 75/2008, prin emiterea, împreună cu ordonatorii principali de credite, a Ordinului comun prin care a fost stabilită modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției.
Așa fiind, Curtea reține că, în cauză, nu se regăsește nici motivul de modificare a sentinței recurate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.6 din data de 09.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (7753/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR ȘI TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
