Pretentii civile. Speta. Decizia 427/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 427/
Ședința publică din 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta și de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP C, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr.67/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2008, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22 aprilie 2008.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Constată că, prin sentința civilă 67/2008 Tribunalul Covasnaa dispus următoarele:
A admis în parte cererea formulată de, - a, -, și în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna la acordarea către reclamanții, - a, -, a creșterilor salariale pentru anul 2007 în trei etape, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 200/; cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna la acordarea către reclamanta a creșterilor salariale pentru anul 2007, astfel: 2% începând cu data de 01.08.2007 față de salariul încasat în luna august 2007; 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Sumele care se vor acorda fiecărui reclamant în parte vor fi actualizate în raport de indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului până la data plății efective.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
A respins pretențiile reclamantei pentru perioada de timp anterioară datei de 01.08.2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanții, - a, -, și judecători în raza de competență a Tribunlului C, au chemat in judecata pârâții Tribunalul Covasna, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa-i oblige pe pârâții 1-3 să acorde creșterile salariale prevăzute de art.1 din OG 10/2007, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume actualizate conform indicelui de inflație si prin aplicarea dobânzii legale;
- să fie obligat paratul 4 sa aloce fondurile de bani necesare plătii drepturilor mai sus indicate.
Potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin art.1 din OG 10/2007 s-a stabilit că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Așa cum rezultă din anexa II din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, beneficiari ai acestor drepturi sunt și judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia.
Așadar, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și cei din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamanții - judecători la instanțele judecătorești din județul
Faptul că de majorarea salariilor au beneficiat numai anumiți magistrați conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalității în fața legii.
Prin urmare, Tribunalul a constatat și reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceeași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art.1 alin.3 din OG 137/2000.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții, în termen motivat.
Curtea de Apel, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii susținând că nu sunt aplicabile dispozițiile OG 137/2000, neexistând discriminare față de magistrații ÎCCJ și nici față de alte categorii profesionale deoarece reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a beneficiarilor OG 10 2007.
MEF prin DGFP reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia în speță susținând că nu există raporturi de muncă între acest pârât și Ministerul Justiției și implicit reclamanți.
Este criticată sentința și pentru acordarea reactualizărilor aferente sumelor convenite, cu indicele de inflație.
Ministerul Justiției critică sentința pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Dispozițiile privind salarizarea procurorului general și adjuncților acestuia, cuprinse în Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin OUG 27/2006, astfel încât susținerile reclamanților sunt total nefondate.
De asemenea, argumentația instanței de fond cu privire la discriminarea creată între magistrații Curții Constituționale și magistrații instanțelor de judecată ca urmare a indexării salariilor este nefondată prin prisma dispozițiilor art.1 alin.3 din OG 137/2000 care prevede că "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
De asemenea, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, și nu intră în sfera competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul OG nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Observând procentele în care instanța obligă la indexări, în plus de faptul că Tribunalul ignoră rolul său de a exercita atribuții specifice dosar autorității judecătorești, iar nu pe ale altei puteri constituită în stat, nu rezultă din "motivarea" instanței de fond care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile OG nr.10/2007 și nu de dispozițiile altui act normativ care acordă indexări salariale. Din acest punct de vedere, solicită ca instanța de recurs să constate că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Pârâtul MEF justifică calitatea procesual pasivă pentru următoarele considerente: acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 Legea 500/2002.
În speță, instanța de fond nu a dispus obligarea acestui pârât în solidar cu ordonatorii de credite: Ministerul Justiției, Tribunalul Covasna și Curtea de APEL BRAȘOV, la plata diferențelor de drepturi constând în sporul de vechime, ci conform dispozitivului hotărârii acest pârât are o obligație de rezultat, aceea de a vira fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest recurent și-o invocă în cadrul recursului, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Pentru aceste considerente, recursul formulat de MEF prin DGFP va fi respins.
Cu privire la recursurile declarate de Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, instanța constată că nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește legalitatea sentinței față de criticile formulate de recurent cu privire la soluționarea în fond a cauzei, instanța, cu opinie majoritară constată că nu sunt întemeiate.
Nu poate fi acceptată critica prin care recurenților pârâți arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești recunoscând pe criterii de discriminare - drepturi salariale în favoarea magistraților, fără suport legal.
Nu este vorba de o greșeală de judecată a instanței de fond, ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul că instanța a reținut că aceste drepturi salariale izvorăsc din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despăgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivalează "cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", însăși ÎCCJ reținând în spețe asemănătoare cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia VI/15.01.2007, decizia XXXVI/7.05.2007) că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o salarizare particularizată, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera că problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale, părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza G împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie a situației de fapt invocată de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor car ocupă funcția de demnitate publică.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea recurenților prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de către instanța de fond echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
În ceea ce privește reactualizarea pretențiilor cu indicele de inflație, motivele de recurs nu sunt întemeiate.
Critica recurentului MEF prin DGFP C și ale Ministerului Justiției că, plata sumei reactualizată cu indicele de inflație reprezintă o obligație imposibilă întrucât nu există prevedere legală care să reglementeze materia actualizării sumelor și nu are la dispoziție surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, nu poate fi acceptată, atâta timp cât această obligație are reglementare în Codul civil, conform celor de mai sus.
Trebuie recunoscut că prin sentința civilă atacată nu s-au acordat și dobânzi legale astfel încât critica referitoare la acordarea lor este neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente recursurile vor fi respinse în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
În speță a formulat recurs și reclamanta.
În motivele de recurs este criticată soluția de respingere a pretențiilor sale pentru perioada anterioară datei de 1.08.2007 perioadă în care a avut calitatea de auditor de justiție. Recurenta în motivele de recurs recunoaște că nu este îndreptățită să beneficieze anterior datei de 1.08.2007 de creșterile salariale prevăzute de OG nr.10/2007, însă consideră că ulterior acestei date, îndeplinind calitate de magistrat are dreptul la aceste indexări în procent de 7% începând cu 1.08.2007 față de salariul încasat în luna august 20076 și 11% începând cu data de 1.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007.
Analizând recursul, curtea constată că nu este întemeiat.
Este evident că pentru perioada cât recurenta a avut calitatea de auditor de justiție acesta beneficia de o bursă ce avea caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar.
Potrivit art.17 alin.3 din Legea 303/2004 bursa auditorilor de justiție se plătește din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al.
Așadar, fără a face o analiză asupra temeiniciei acestor pretenții ale recurentei, se constată că pârâții din prezenta cauză nu pot avea calitatea procesuală pasivă pentru pretențiile mai sus descrise.
În ceea ce privește pretențiile recurentei aferente perioadei în care aceasta a dobândit statutul de judecător, Curtea constată că dispozițiile sentinței sunt corecte.
Nu poate fi acceptată susținerea recurentei de a i se acorda procentul de indexare de 7% începând cu 1.08.2007 deoarece acesta nu cunoaște reglementare legală în OG 10/2007, el totalizând cele 2 tranșe de indexări de 2% începând din martie 2007 și de 5% începând din ianuarie 2007, față de care instanța de fond a reținut că nu-i pot fi aplicate reclamantei neavând în acea perioadă statut de judecător.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge și recursul acestei reclamante, sentința fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții pârâți MEF prin DGFP C, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile 67/2008 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursurilor formulate de către pârâți și respingerii în tot a acțiunii reclamanților.
Judecător,
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză recursurile formulate de pârâți se impunea a fi admise iar sentința atacată modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza art. 1 din OG 10/2007 si sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar si personalului care ocupa funcții de demnitate publica, in aceasta din urma categorie incluzându-se si judecătorii ICCJ si ai Curții Constituționale.
În opinia reclamanților, însușită atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de magistrați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În primul rând această concluzie la care a ajuns instanța de fond este eronată întrucât principiul egalității astfel cum acesta se aplică in speța dedusă judecății are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție ce este de esența principiului egalității nu este îndeplinită în cauză deoarece intre magistrații de la instanțele supreme și cei de la instanțele ordinare există o multitudine de diferențe in ceea ce privește munca prestată de aceștia și din această cauză plata muncii nu este și nici nu a fost niciodată egală
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, în opoziție cu ceilalți membri ai completului, apreciez că instanțele ordinare au posibilitatea să constate doar existența unei discriminări în aplicarea unei legi de câtre anumiți subiecți de drept, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
Judecător,
- -
Red.op.maj.: AP/22.05.2008
Red:op.sep.: CȘ/22.05.2008
Dact.: MD/27.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
