Pretentii civile. Speta. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 433
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de CONSILIUL LOCAL V, PRIMARUL MUNICIPIULUI V și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 377 din 03 04 2008 a Tribunalului Vaslui, intimați fiind UNIUNEA JUDEȚEANĂ SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT V, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V și LICEUL " " V, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimata Uniunea județeană a sindicatelor din învățămînt Vad epus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care menționează că reprezentantul intimatei nu se poate prezenta azi în instanță și în consecință solicită judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta declarat în termen și motivat.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, avînd în vedere și cererea depusă la dosar de intimata prin care precizează că reprezentantul acesteia nu se poate prezenta în instanță, solicitând judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin sentința 377/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ V, în numele și pentru membrii de sindicat, împotriva pârâților: Liceul " " V, Consiliul Local al Municipiului V, Primarul Municipiului V, și Inspectoratul Școlar Județean V, și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să asigure și să plătească membrilor de sindicat, în numele cărora s-a formulat prezenta acțiune, drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective, actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză de Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ V sunt cadre didactice încadrate la unitatea școlară pârâtă având o vechime în învățământ cuprinsă în tranșele de 30, 35 de ani și 40 de ani.
Reclamanta a arătat că drepturile solicitate în acțiune sunt prevăzute de art. 50 alin. 1și 2 din Legea nr. 128/1997.
Instanța a reținut că, potrivit articolului invocat de reclamantă, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime, cele două tranșe de vechime generând modificări în grilele de salarizare.
Anterior apariției Legii nr. 128/1997, prin nr.OG 39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau opt segmente de vechime. După apariția Legii nr. 128/1997, prin nr.HG 467/1997 au fost introduse zece segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Instanța de fond a constatat că aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Tribunalul a apreciat că, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice care au o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ. Practic, s-a acordat un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Întrucât la dosarul cauzei, pârâții nu au depus nici un act prin care să dovedească că membrii de sindicat reprezentați de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor din Învățământ V au încasat drepturile salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare, instanța de fond a constatat că acțiunea este întemeiată intrucat art. 269 alin. 1 Codul muncii prevede că angajatorul este "obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul Local, Primarul și Primăria Municipiului V, considerând-o nelegală și netemeinică.
Au invocat recurenții lipsa calității procesuale pasive susținând că tribunalul a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii, neluând în considerare faptul că toate cheltuielile de personal sunt plătite din bugetul de stat și nu din cel local, conform dispozițiilor Legii 84/1995.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
În mod corect tribunalul a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Primarul Municipiului
Astfel, conform art. XIII din OUG 32/2001, aprobată prin Legea 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția unor anumite cheltuieli prevăzute expres, printre care nu se regăsește salarizarea personalului.
Totodată, potrivit art. 36(4) lit. a din Legea 215/2001, republicată, Consiliul local are ca atribuție principală, aprobarea la propunerea primarului, a bugetului local, a virărilor de credite, a modului de utilizare a rezervei bugetare și contului de încheiere a exercițiului bugetar. Așadar, pârâții au calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, alături de unitățile angajatoare, fiind instituții cu atribuții în asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale.
Față de cele reținute, și cum nu există în cauză alte motive de casare ori modificare, Curtea, în baza disp. art. 312(1) teza 2 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului V, Primăria Municipiului V și Primarul Municipiului V, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 377 din 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.07.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu
