Pretentii civile. Speta. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 45
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 628 pronunțată la data de 16 iunie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, reprezentați de consilier juridic, potrivit delegației nr. 2660/III/13/08 din 06.01.2010, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Consilier juridic, pentru intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul respingerii pe fond a acțiunii formulată de reclamanți.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, procurori în cadrul DIICOT- Biroul Teritorial Buzău au chemat în judecată pe unitățile pârâte Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT, în calitate de ordonator principal de credite; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în calitate de ordonator secundar de credite și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău în calitate de ordonator terțiar de credite, pentru a fi obligate să le restituie sumele de bani corespunzătoare procentului de 9,5% reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale reținute în mod nelegal cu ocazia plății drepturilor salariale respectiv a sporului de vechime în muncă dispusă prin sentința civilă nr.303/16.03.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că drepturile salariale pe care unitățile pârâte au fost obligate să le restituie, prin sentința civilă nr. 303/16.03.2007, primesc sporul de vechime în muncă neacordat pentru perioada martie 2004 - aprilie 2007, perioadă în care baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale era limitată la plafonul de 5 salarii medii pe economie, procentul de 9,5% aplicabil asupra tuturor veniturilor fiind stabilit ulterior prin Legea nr. 250/2007.
Reclamanții au mai susținut că, calcularea și reținerea contribuției de asigurări de sănătate asupra drepturilor salariale stabilite prin sentința civilă nr.303/16.03.2007 s-a făcut cu aplicarea retroactivă a Legii nr.250/2007 întrucât drepturile salariale s-au născut anterior datei de 01.08.2007 când a fost emis Ordinul nr.680/2007 dat în aplicarea Legii nr.250/2007, iar contribuția socială de 9,5% se aplică pentru venituri de până la limita de 5 salarii.
Pârâtul Ministerul Public Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a susținut că nu are calitate procesuală pasivă cu motivarea că numai Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale are competența, potrivit Ordinului nr.1646/2007 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor să restituie sumele reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim considerent pentru care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Pentru opozabilitatea hotărârii ce urma să se pronunțe, pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice care în caz de admitere a acțiunii să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public.
Pe fond, pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii, argumentând că art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000 prevedea că baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adausurile reglementate prin lege, limitată potrivit alin.3 al art.23 din aceeași lege la plafonul a 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
A mai susținut același pârât că, această dispoziție legală a fost modificată prin Legea nr.250/20.07.2007 care a stabilit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la venitul mediu brut realizat lunar și că prin OUG nr.19/2000 a fost abrogat, iar procentul de 9,5% este aplicat pentru magistrați la venitul brut individual și nu la plata sporului de vechime restant cum au solicitat reclamanții prin acțiune.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 628 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cererea de chemare în garanție; a admis acțiunea și a obligat pârâții la restituirea
sumei corespunzătoare procentului de 9,5% reținut ca urmare achitării drepturilor salariale restante reprezentând sporul de vechime obținut conform sentinței civile nr.303/16.03.2007 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.303/16.03.2007 a Tribunalului Dâmbovițas -a dispus ca reclamanților să li se plătească drepturi salariale reprezentând sporul de vechime în muncă neacordat pe perioada martie 2004 - aprilie 2007.
S-a mai reținut de instanța de fond că în perioada martie 2004- aprilie 2007 baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, în cazul asiguraților procurorii o constituia salariul individual brut, realizat lunar inclusiv sporurile și adausurile reglementate prin lege, bază de calcul ce nu putea depăși plafonul a de 5 ori salariu mediu brut.
Temeiul legal al bazei de calcul contribuției de asigurări sociale în perioada martie 2004-aprilie 2007 îl constituia art.23 alin.1 și 3 din Legea nr.19/2000.
Dacă sporul de vechime ar fi fost plătit în perioada 2004-aprilie 2007 reclamanților, atunci acest spor ar fi fost inclus în baza de calcul a CAS, plafonată conform art.23 alin3 din Legea nr.19/2000 la de 5 ani salariu mediu brut, ceea ce conduce la concluzia că sporul de vechime nu ar fi fost impozitat.
Cu alte cuvinte includerea sporului de vechime în baza de calcul a CAS nu influențează cuantumul contribuției individuale de asigurări sociale.
În fapt, plata sumelor de bani reprezentând sporul de vechime, dispusă prin sentința civilă nr.303/16.03.2007 s-a făcut după data de 26.09.2007, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 prin care a fost abrogat alin.3 al art.23 din Legea nr.19/2000 care a înlăturat plafonarea bazei de calcul a CAS.
Unitățile pârâte aplicând dispozițiile Legii nr.250/2007 și ale art. I pct.11 din OUG nr.91 din 26 septembrie 2007 publicat în nr.671 din 01.10.2007 și în fapt calculând și reținând contribuția de 9,5% aplicată asupra sumelor restituite în baza sentința civilă nr.303/16.03.2007 a Tribunalului Dâmbovița reprezentând sporul de vechime neacordat în perioada martie 2004 - aprilie 2007 au procedat ilegal pentru că au aplicat retroactiv dispozițiile Legii nr.250/2007 și OUG nr.91/2007 unor drepturi salariale.
Prin urmare, unitățile pârâte aveau obligația să respecte principiul neretroactivității legii civile înscris în art.15 alin.2 din Constituție și în art.1 din Codul Civil și să determine CAS privitor la sporul de vechime neacordat în perioada martie 2004 - aprilie 2007 după regulile înscrise în art.23 din Legea nr.19/2000 în vigoare în perioada respectivă.
În consecință, tribunalul a constatat că în mod nelegal reclamanților li s-a reținut contribuția de 9,5%, considerent pentru care a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Întrucât pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive și pe cale de consecință și introducerea în cauză în calitate de chemat în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și în calitate de pârâtă a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,invocând în acest sens disp.art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
A arătat recurentul, în esență, că prima instanță, în mod greșit a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată.
A mai arătat recurentul că art.23 alin.3 din Legea 19/2000 a suferit mai multe modificări legislative.
Astfel, o primă modificare a fost realizată prin Legea nr.250/2007 care a stabilit că "baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 (al acestui articol-23) este venitul brut realizat lunar".
Ulterior, a fost adoptată nr.OUG91/2007 prin care alin.3 al.art.23 din Legea 19/2000 a fost abrogat.
Astfel, susține recurentul, în raport de aceste dispoziții legale, procentul de 9,5% pentru calcularea contribuției de asigurări sociale este aplicat la venitul brut lunar individual și nu așa cum în mod greșit a reținut prima instanță, la plata sporului de vechime restant, sens în care s-a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, intimații-reclamanți au obținut anumite drepturi salariale, drepturi care le-au fost plătite, cu aplicarea procentului de CAS pentru întreaga sumă.
La momentul efectuării plăților era în vigoare Legea nr.250/2007, prin care se modificase Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Or, potrivit dispozițiilor art.23 alin.(3) din Legea nr.250/2007 "baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) este venitul brut realizat lunar".
Curtea reține că potrivit Normelor Metodologice aprobate prin Ordinul nr.680/2007, pentru aplicarea art.23 alin.(3) din Legea nr.250/2007 prin sintagma " venit brut realizat lunar " se înțeleg și alte adaosuri la salarii aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă.
Ca urmare, contribuția CAS de 9,5% aferentă veniturile brute, rezultate din hotărâri judecătorești, se calculează asupra tuturor sumelor brute obținute, indiferent de perioada la care s-au referit acestea, luându-se în considerare, momentul plății și nu momentul când au fost câștigate drepturile salariale respective.
Curtea reține totodată, că legea în vigoare la data efectuării plății era Legea nr.250/2007, dispozițiile acesteia fiind de imediată aplicare și guvernând raportul juridic dedus judecății.
Motivarea primei instanțe, în sensul că perioada de referință pentru care s-au acordat drepturi salariale restante prin hotărâri judecătorești este anterioară acestei modificări legislative, sens în care s-ar aplica vechea reglementare ce limita reținerea CAS-ului la o bază de calcul ce nu poate depăși plafonul a de cinci ori salariul mediu brut, nu poate fi reținută întrucât prin această apreciere s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile și aplicării imediate a legii noi, consacrat de Constituția României (art.15 alin.2).
Or, potrivit acestor principii, legea nouă, de îndată ce a fost adoptată, se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea sa în vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi.
Concluzionând, Curtea reține că, întrucât dispozițiile Legii nr.250/2007 sunt de imediată aplicare, guvernând deci raportul juridic dedus judecății, corect a fost calculată și reținută pentru drepturile salariale acordate contribuția de CAS de 9,5%.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu disp.art.312 al.1,2,3 Cod procedură civilă să îl admită, să modifice în parte hotărârea și pe fond să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Totodată, se va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 628 pronunțată la data de 16 iunie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Cristina
--- - - - -- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
11 ex./12.02.2010
dosar fond.- - Tribunalul Buzău
judecători fond - G;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Cristina
