Pretentii civile. Speta. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 46
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reprezentant legal a, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin reprezentant legal, cu sediul în B, sector 3,--3, împotriva sentinței civile nr. 840 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în I,-,. 823,.A,.1,.4, județul I și intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată.
Reclamantul, (), -, (), au chemat în judecată pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru a fi obligați în solidar la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută de încadrare începând de la 1 ianuarie 2003 și în continuare.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că acest spor li se cuvine față de prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 în calitate de magistrați și personal auxiliar, iar modificările legislative ulterioare nu au afectat acest drept, astfel că drepturile respective li se cuvin la valoarea actualizată.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a instanței și a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01-01-2003-01.10.2004 față de prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii deoarece art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin nr.OG83/2000.
Totodată, a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru ca în situația admiterii acțiunii să fie obligat acesta la elaborarea unui proiect de rectificare bugetară care să includă alocarea sumelor corespunzătoare pretențiilor reclamanților, iar acest din urmă minister, prin întâmpinarea sa a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale pentru salariați ai altor instituții publice în condițiile în care între aceștia și minister nu există raporturi de muncă.
Față de excepția invocată din oficiu privind necompetența teritorială a Tribunalului Iași, față de domiciliul unor reclamanți, această instanță și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău prin sentința civilă nr.941 din 20 iunie 2008.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.840 din 12 octombrie 2009, a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău invocată între timp, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, a respins cererea de chemare în garanție a acestui minister, iar pe fond a admis în parte acțiunea, așa cum a fost formulată pentru perioada începând de la 15.10.2004 și în viitor, cu actualizarea sumelor respective în raport de inflație până la data plății efective, iar în rest acțiunea a fost respinsă ca prescrisă pentru perioada 01.01.2003-15.10.2004.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că temeiul acordării drepturilor salariale pretinse prev. de art.47 din Legea nr.50/1996 subzistă așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr.21/2008, dispozițiile legale sus-arătate neputând fi abrogate prin nr.OG83/2000 care este un act normativ inferior din punct de vedere legislativ, decizie care este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Ministerul Public pentru cele două parchete, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a arătat că, deși instanța de fond a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, totuși a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public și a obligat recurentul împreună cu ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiune, ceea ce impune modificarea sentinței în sensul înlăturării obligării Ministerului Economiei și Finanțelor Publice la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Recurentul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat într-un prim motiv de recurs, casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței la aceeași instanță de fond deoarece a ignorat calitatea de ordonator secundar de credite a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care se impune a fi introdus în cauză cu prilejul rejudecării, iar referitor la decizia în interesul legii invocată la fond, s-a susținut că cele statuate prin decizia în interesul legii se impune a fi aplicate dar nu și pentru viitor în condițiile în care există o lege de salarizare a magistraților reclamanți, instanțele de judecată nefiind chemate să adopte acte normative.
Totodată, s-a invocat și greșita actualizare a sumelor solicitate cu rata inflației, în condițiile în care acest parchet nu poate să înscrie în bugetul său propriu, fără bază legală, o astfel de cheltuială neprevăzută în legea bugetului de stat.
În același timp, în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice față de prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister fiind cel care poate în final asigura plata drepturilor solicitate prin acțiune.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat prin recursul său respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece în mod greșit le-au fost acordate reclamanților drepturile salariale invocate, față de prevederile legale în materie.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că este întemeiat numai recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, iar celelalte două recursuri sunt nefondate.
Referitor la primul recurs, într-adevăr acest minister nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale pentru angajați ai celorlalți doi pârâți, între acest recurent și reclamanții respectivi neexistând raporturi de muncă, iar recurentul fiind ordonator principal de credite nu poate fi obligat la plata unor astfel de drepturi pentru un alt ordonator principal de credite cum este Ministerul Public, conform prevederilor Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
Motivele de recurs invocate de ceilalți doi pârâți nu sunt fondate deoarece Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din cadrul Ministerului Public are calitate în proces atât pentru luarea măsurilor necesare plății drepturilor solicitate, în condițiile în care conducătorul său este ordonator principal de credite care dispune efectuarea unor astfel de plăți chiar dacă Parchetul de pe lângă Tribunalul București din același Minister Public este și ordonator secundar de credite.
Pe fond, plata drepturilor salariale solicitate se impune cu necesitate față de temeiul legal prev. de art.47 din Legea nr.50/1996 care nu a fost abrogat așa cum s-a statuat cu putere obligatorie și prin decizia în interesul legii nr.21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, situație în care plățile nefiind efectuate la timp se impune actualizarea sumelor respective în raport de inflație, plăți care urmează a fi efectuate și în viitor până la încetarea dreptului în condițiile legii.
Pentru toate considerentele expuse și în raport de disp.rt.304 și 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, se va modifica în parte sentința în sensul că se va respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, astfel că este lipsită de interes și cererea de chemare în
garanție, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, iar celelalte două recursuri vor fi respinse ca nefondate, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 840 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în I,-,. 823,.A,.1,.4, județul I și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,--3, sector 3, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,--3, sector 3, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./08.02.2010
dosar fond - - Tribunalul Buzău
judecători fond- a; G
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
