Pretentii civile. Speta. Decizia 4570/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4570
Ședința publică de la 01 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - --Judecător
-- - - Judecător
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din 25 iunie 2009, privind judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reclamanții, -ia, împotriva sentinței civile nr. 45/09.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul -, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 25 iunie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față
Prin acțiunea înregistrată la data de 13 mai 2008 Tribunalul Dolj, reclamanții, -ia, au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice prin D, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu data de 1 februarie 2007, la zi; obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu data de 1 aprilie 2004, la zi pentru; obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu data de 1 decembrie 2007, la zi pentru ; obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu data de 15 februarie 2008, la zi pentru; acordarea lunară a acestui spor și în continuare în condițiile prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești; efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă; obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, iar pârâții au obligația legală de a aloca fonduri bănești necesare plății drepturilor salariale și obligația de plată acestor drepturi.
Tribunalul Dolj, prin încheierea din 3 iunie 2008, scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare la Curtea de APEL CRAIOVA.
Reclamanții au depus o precizare la acțiunea principală în sensul că solicită ca pârâții să fie obligați la plata drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 1 februarie 2007 până la rămânerea definitivă a hotărârii și în continuare, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești; la plata drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută lunară începând cu septembrie 2000 și până la 1 aprilie 2004, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești; să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Susțin, în precizare, că sunt îndreptățiți la recunoașterea și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale rezultând din acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru perioada septembrie 2000 -1 aprilie 2004.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin sentința nr. 45 din 09 octombrie 2008 admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții, -ia, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice prin D, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.
Au fost obligați pârâții la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu 01 februarie 2007 și în continuare, la mențiuni în carnetele de muncă și potrivit atribuțiilor, la alocarea fondurilor necesare.
A respins ca prescrisă cererea pentru perioada septembrie 2000 - 1 aprilie 2004.
Pentru a se pronunța astfel, isntanța a reținut următoarele:
Conform art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Conform art. 166 alin.1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin decizia nr. 21/ 10 martie 2008 Înalta Curte de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință,dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost în vigoare în tot acest timp iar reclamanții aveau posibilitatea să formuleze acțiune prin care să solicite plata acestui spor.
Astfel că dreptul la acțiune s-a născut la data la care debitorii obligației nu au mai plătit acest spor și trebuia exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit "e" Codul muncii și art.166 Codul muncii.
Acest termen a fost depășit în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată deoarece de la data de 01 aprilie 2004 până la data de 13 mai 2008 (data introducerii acțiunii), au trecut mai mult de 3 ani, și în consecință instanța respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Pe fond s-a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, iar la data de 13 mai 2008 au formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50 % pentru perioada 01 aprilie 2004 - 15 februarie 2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății, obligarea pârâților să efectueze mențiune corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului MEF să aloce fondurile.
În art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor, însă a fost prevăzut și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, care prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art.4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Astfel, instanța a constatat că prin OG nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 ( art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
În raport de aceste considerente instanța constatat că cererea reclamanților privind acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% este întemeiată în parte.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a reținut că expertul a calculat diferențele de drepturi bănești între indemnizațiile acordate reclamanților și cele cuvenite prin aplicarea sporului de 50%, începând cu data de 25 aprilie 2008 și în continuare actualizate cu indicele de inflație,
În acest sens, instanța a constatat că reclamații nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, astfel că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de 50% în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data calculării sumelor de către expert.
Conform art. 161 alin.4 CM, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, ce constau în dobânda legală.
Pentru aceste considerente, instanța admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să plătească acestora sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % începând cu data de 01 februarie 2007 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație.
Având în vedere că s-a solicitat și înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, s-a dispus obligarea pârâților la efectuarea acestora ca o consecință admiterii capătului de cerere privind acordarea sporului de 50%.
Împotriva sentinței nr. 45 din 09 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, au formulat recurs atât reclamanții cât și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea acesteia.
Reclamanții critică sentința în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, pentru admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2000 - 1 aprilie 2004, invocată de Parchetul de pe lângă ICCJ, cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. 2 din OG nr. 137/2000, modificată și completată prin Legea nr. 324/2006, potrivit cărora "Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani de la data săvârșirii faptei, sau de la data la care persoana îndreptățită putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" după ce ICCJ prin decizia nr. 21/2008 a stabilit a statuat că judecătorii și procurorii, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul respectiv și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, fiind astfel întrerupt cursul prescripției.
DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor critică sentința pentru omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că între reclamanți și MEF nu există raporturi juridice de muncă și neavând calitate de ordonator principal de credite, nu poate să obțină credite pentru finanțarea plății acestor drepturi.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ critică sentința în primul rând pentru admiterea raportului de expertiză contabilă efectua în cauză și anularea acestuia pentru că nu a fost comunicat și nu este opozabil Parchetului de pe lângă ICCJ.
Pe fond, critică sentința pentru interpretarea greșită deciziei nr. 21/2008 ICCJ care a statuat că magistrații și personalul auxiliar au dreptul la sporul de 50% și după abrogarea expresă Legii nr. 50/1996 prin OUG nr. 8/2007, instanța de fond adăugând astfel la lege.
De asemenea, greșit instanța a acordat actualizarea drepturilor acordate, aceste sume nu pot fi înscrise în bugetul Ministerului Public, care a fost aprobat prin Legea bugetului de stat pe anul 2008, neexistând alte surse de finanțare în afara celor prevăzute de lege.
Si obligația de înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților a mențiunilor referitoare la acest spor este nelegală, deoarece art. 11 din Decretul nr. 92/1976 nu prevede decât înscrierea retribuției tarifare de încadrare și alte drepturi care se înscriu în acesta.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază să sunt întemeiate numai criticile formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor și în acest sens va fi admis recursul, dar sunt neîntemeiate criticile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ cât și criticile formulate de reclamanți.
Sunt întemeiate criticile formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor privind lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece acest minister este inițiatorul proiectelor bugetelor anuale de stat, dar propunerile de buget se fac de ordonatorii principali de credite, în speță de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, care formulează propunerile de buget pentru toate parchetele din subordinea sa, cât și propuneri pentru rectificările bugetare, așa încât Guvernul României adoptă bugetul și nu MEF, pentru ca acestuia să-i fie antrenată răspunderea.
Sunt neîntemeiate criticile reclamanților recurenți privind constatarea prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2000 - 1 aprilie 2004, deoarece instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" Codul muncii și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care instituie un termen de 3 ani pentru formularea acțiunii privind drepturile bănești, drepturi de creanță, iar cursul prescripției nu a fost întrerupt prin cele două decizii ale ICCJ, întreruperea putând fi făcută numai în cazurile expres prevăzute în Decretul nr. 167/1958, ceea ce, în cauză, nu s- dovedit.
Neîntemeiate sunt și criticile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, deoarece, pe excepție, raportul de expertiză a fost întocmit cu citarea părților din dosar, iar pe fond, prin decizia nr. 21/2008 a ICCJ nu s- stabilit dreptul reclamanților numai până la apariția OG nr. 8/2007, ci și în continuare și înscrierea în carnetul de muncă a acestui spor.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21 din10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 444 din 13.06.2008 a hotărât, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor sus menționate, că acestea au supraviețuit dispozițiilor de abrogare din cuprinsul OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, efectul imediat fiind acela că drepturile reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine, în continuare, persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege și după intrarea în vigoare a actelor normative enunțate.
Cât privește actualizarea drepturilor, în mod corect a avut în vedere instanța de fond că prin acordarea acestor drepturi cu întârziere, reclamanții au suferit un prejudiciu prin devalorizarea continuă monedei naționale și acest prejudiciu trebuie acoperit prin actualizarea sumei la data plății efective.
De asemenea, obligația înscrierii în carnetele de muncă se impune potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii, care definește salariul care cuprinde salariul de bază, sporurile și alte adaosuri, drepturile fiind determinate pentru calcularea altor drepturi, între care pensia.
In consecință, Curtea apreciază întemeiate criticile formulate prin recursul DGFP pe care-l va admite, se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor și neîntemeiate criticile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și reclamanți, urmând să respingă recursul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 45/09.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul -, în contradictoriu cu intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea împotriva acestui pârât.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Respinge recursul declarat de reclamanții, -ia, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 iulie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 1: Ioana Bodri
- - - - - -
Grefier
red. Jud.
3 ex/IE/24.07.2009
fond:
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marin Covei, Maria Cornel
