Pretentii civile. Speta. Decizia 4586/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2429/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4586R
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1795 din 04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman secția Conflictele de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect-drepturi bănești spor de confidențialitate de 15 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1795/104.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale,în opinie majoritară, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T și în consecință,a respins acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, cu citarea în calitate de expert a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu 25.10.2004, până în prezent și pe viitor până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate la data plății.
A obligat pârâtul Tribunalul Teleorman să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în raport de disp.art.3 alin.2 din HG nr.208/2005 ce conferă acestei instituții doar în derularea procesului legislativ,în întocmirea proiectului de lege privind bugetul de stat pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și de obiectul acțiunii,MEF nu are calitate procesuală activă în cauză.
fondul acțiunii instanța a reținut că reclamanții, prin natura funcțiilor lor sunt obligați să păstreze secretul profesional,confidențialitatea în legătură faptele și informațiile de care iau cunoștință în exercitarea funcției,gestionînd documente și informații clasificate asemenea celorlalte categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate.
Sporul de confidențialitate a fost prevăzut de art. 3 din Legea nr. 44/2006 doar pentru personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în mod discriminatoriu față de personalul din justiție;în același sens sunt și disp.art.30 din OG nr.137/2000,art.15 din OG nr.6/2007și art.20 alin 3 din Legea nr.656/2002.
Instanța a reținut că prin dispozițiile legale susmenționate s-a creat în privința reclamanților un tratament diferențiat ce rezidă într-o inegalitate în ceea ce privesc drepturile salariale, măsura nefiind justificată obiectiv, încălcându-se dispozițiile Constituției României și ale Codului muncii.
Reținând aplicabilitatea dispoz.art. 6 din Decretul nr. 92/1976 pârâtul Tribunalul Teleormana fost obligat a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul Ministerul Justiției, întemeindu-se pe dispoz.art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr.civilă a susținut că instanța de fond a admis acțiunea reclamanților în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar și că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru judecători și personalul auxiliar.
De asemenea, cu privire la reținerea discriminării susține recurentul că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare,legiuitorul neavînd în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin legi sau alte acte normative.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor,această problemă neputînd să facă obiectul constatării discriminării.
În măsura în care o dispoziție legală este în contradicție cu disp.art.16 din Constituție în cadru unui litigiu în justiție se poate invoca excepția de neconstituționalitate.
Susține recurentul că hotărârea pronunțată de Tribunalul Teleorman este criticabilă și pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, precizând că în cazul neacordării sporului de confidențialitate judecătorilor și personalului auxiliar nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG 137/2000, a dispozițiilor Constituției și Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de; în speță nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de
a primi spor de confidențialitate judecătorilor și personalului auxiliar.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru judecători și personalul auxiliar:nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin niciun act normativ în vigoare; nu face obiectul articolului 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea 103/2006 consacră expres la art.1 că "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, cu/oare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.", astfel ca nu poate fi aplicat în speța câtă vreme nu exista nici un text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate.
Prevederile art. 14 din Convenție, așa cum CEDO a statuat in jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei), "nu are o existență independentă, întrucât are efect doar in relație cu drepturile si libertățile protejate de prevederile Convenției si Protocoalelor sale.", or dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental apărat și garantat de Convenție.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru judecători și personalul auxiliar nu face obiectul reglementării constituționale din art.16 din Constituție deoarece prin decizia nr.108/2006 și prin alte decizii de speță Curtea Constituțională a statuat că sporurile,premiile și stimulentele acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare iar nu drepturi fundamentale consacrate de Constituție.
Prin urmare nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru judecători și personalul auxiliar de specialitate.
Nu există discriminare în raport de prevederile art.1 alin.3 din OG nr.137/2000 deoarece personalul auxiliar de specialitate reprezintă o categorie aparte de personal din sectorul bugetar,cu un statut specific reglementat de Legea 567/2004,cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special,respectiv prin OG 8/2007 aprob.prin Legea 247/20007.
Situația personalului auxiliar de specialitate nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel cu cea a personalului militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,a funcționarilor publici și cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării deoarece aceștia au un statut specific reglementat de legi diferite,cu drepturi și îndatoriri specifice diferite, și cu drepturi salariale stabilite prin acte normative speciale.
Din punctul de vedere al cuantumului, acesta este diferențiat pe diferite categorii de personal,astfel că nu poate fi reținută existența unei discriminări salariale între personalului auxiliar de specialitate și alte categorii de personal, cu atît mai mult cu cît prin art.12 din Legea 544/2001 sunt reglementate expres categoriile de informații confidențiale,printre care nu se află dosarele de judecată ca documente publice.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării in hotărârea 415/27.11.2007 a statuat că "petenții,în calitatea lor de personal auxiliar de specialitate beneficiază de drepturi clar stabilite prin Legea 567/2004,iar diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta soluție să se încalce principiul egalității".
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs,și sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Astfel, prin decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Secții Unite, pronunțată în dosarul nr. 27/2008 și obligatorie potrivit dispoz.art.329 al.3 Cod pr.civilă pentru instanțe s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrați asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
În cauză, recurenții personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Teleorman erau prin urmare îndrituiți de a beneficia de plata sporului de confidențialitate de 15 % din indemnizația de bază brută lunară, aferent perioadei 25 octombrie 2004, la zi reprezentând despăgubiri pentru drepturile salariale neacordate,neputând prin urmare fi primite criticile recurenților potrivit cărora instanța, dînd efect disp.art.329 alin.3 Cod de Procedură Civilă,a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a încălcat legea legiferând și acordând un drept salarial neprevăzut de Legea nr.567/2004 și OUG nr.8/2007 modific. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din sistemul justiției, acte normative care nu prevăd sporul de confidentialitate.
Curtea reține însă că sporul de confidențialitate recunoscut magistraților și personalului auxiliar din justiție se cuvine acestei categorii de personal potrivit deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Secții Unite, pronunțată în dosarul nr. 27/2008,prin care s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora. Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar."
Având în vedere interpretarea dată dispozițiilor legale susmenționate prin decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură cu caracter obligatoriu pentru instanțe interpretarea și aplicarea unitară pe întregul teritoriu al României nu pot fi primite criticile recurentului referitoare la faptul că potrivit dispozitiilor Legii 446/2004 beneficiază de sporul pretins doar personalul prevăzut în mod expres și cei din sectoarele de activitate enumerate,că prin hotărari ale Consiliului National pentru Combaterea Discriminării s-a constatat în cazul personalului auxiliar de specialitate a instanțelor judecătorești că nu poate fi vorba de discriminare,că în mod eronat și nelegal s-a reținut discriminarea intimaților în cauză precum și celelalte critici referitoare la interpretarea articolului 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale și a relevanței în cauză a considerentelor unor hotărâri ale Consiliului Național pentru Combaterea discriminării și ale Curții Constituționale.
Sunt însă fondate criticile formulate de recurent referitoare la nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul obligării pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate și pe viitor, Curtea reținând că prin decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Secții Unite, pronunțată în dosarul nr. 27/2008 nu s-a statuat acordarea și pe viitor a acestui spor salarial astfel că în cauză este incident motivul de modificare a hotărârii recurate prevăzut de disp.art.304 pct.9 Cod de Procedură Civilă în condițiile în care prima instanță a încălcat în această privință disp.art.329 pct.3 Cod de Procedură Civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul,va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va înlătura obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate și pe viitor. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1795 din 04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman secția Conflictele de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că înlătură obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând sporul de confidențialitate și pe viitor. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex/ 24.08.2009
Jud. fond-
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
