Pretentii civile. Speta. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 462/2009
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.119/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de actele și lucrările dosarului și solicitarea recurentului pârât de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de către reclamantele, C, -, -, -, - și intervenienta în interes propriu, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și jud.A, DIICOT-Structura Centrală B, solicitând ca prin sentința civilă care urmează a fi pronunțată de către instanța de judecată să se dispună obligarea pârâților la plata în favoarea fiecărui reclamant(ă) a drepturilor bănești, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, începând cu luna octombrie 2004 și în viitor, sume care se solicită a fi actualizate cu indicele de inflație. Se mai solicită de către reclamante obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În motivarea în fapt a acțiunii civile se arată de către reclamante că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și a parchetelor subordonate. Se apreciază de către reclamante că dreptul prevăzut în privința acestora de către art. 47 din Legea 50/1996 nu a fost abrogat și nici nu putea fi abrogat prin art. 30 din OG 8/2007.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinarea depusă-fila 29, solicită respingerea acțiunii civile, apreciind că nu i se poate da curs de către instanța de fond a cererii formulată de către reclamante, întrucât aceasta ar însemna depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv adăugare la lege. Se apreciază ca fiind inadmisibilă acțiunea civilă, iar admiterea acesteia ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești.
Se susține de asemenea că potrivit art.1 pct.42 din OG 83/2000 a fost abrogat art. 47 din Legea 50/1996. Se mai solicită de asemenea respingerea capătului de cerere privind plata actualizată cu indicele de inflație a drepturilor bănești solicitate.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea depusă fila 45, solicită respingerea acțiunii civile, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanții nu justifică chemarea în judecată a acestuia, neexistând nici un raport obligațional de garanție sau de despăgubire.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, apreciază prin întâmpinarea depusă-fila 53, ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă, pretențiile reclamantelor fiind inadmisibile, iar admiterea acțiunii civile ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești, având în vedere intervenția instituției abrogării dreptului de la data de 1.2000.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, în calitatea procesuală pasivă de pârât, depune întâmpinare-fila 56, solicitând respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată, apreciind că reclamantele în mod greșit susțin că art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat odată cu adoptarea OUG 177/2002. Se apreciază de asemenea că adoptarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Prin precizarea de acțiune-fila 64, fila 101, reclamantele arată că pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală B, are obligații numai față de reclamantele - și, solicitându-se efectuarea mențiunilor necesare în carnetele de muncă de către pârâții parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și -Structura Centrală.
Instanța de judecată reține faptul că la fila 49 s-a depus cerere de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta, sens în care, conform și mențiunilor cuprinse în încheierea de ședință fila 90, instanța de judecată a făcut aplicabilitatea prevederilor art.49-52 Cod proc.civilă, părțile litigante exprimându-și poziția și susținerile, conform înscrisurilor de la filele 96-99 dosar fond.
Prin sentința civilă nr.119/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, C, -, -, -, - și intervenienta în interes propriu, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, DIICOT-Structura Centrală și în consecință:
Au fost obligați pârâții, să plătească reclamanților și intervenientei în interes propriu, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 30.10.2004-06.02.2008 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, pârâta DIICOT - Structura Centrală pentru reclamantele - și, conform sentinței.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele și intervenienta în interes propriu au calitatea de personal auxiliar și în această calitate au solicitat în baza art.47 din Legea nr.50/1996 acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acest articol a fost abrogat prin art.50 din nr.OUG177/2002, iar această din urmă dispoziție de abrogare a fost înlăturată prin art.4 din nr.OUG27/2006, act normativ care a abrogat în totalitate nr.OUG177/2002.
S-a concluzionat astfel că art.47 din Legea nr.50/1996 nu a fost niciodată abrogat, fiind în ființă.
S-a mai reținut că, condițiile de muncă ale reclamanților sunt supuse unui risc și unei suprasolicitări neuropsihice, crescând continuu cerințele îndeplinirii actului de justiție.
Totodată, s-a avut în vedere că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat printr-un act cu forță juridică inferioară, cum este în speță, potrivit Legii nr.24/2000.
Actualizarea sumelor solicitate s-a reținut că se cuvine prin prisma dispozițiilor art.1082-1086 cod civil și art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003, iar mențiunile în carnetele de muncă ale reclamantelor s-au dispus a se face potrivit Decretului nr.92/1976.
Acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulate împotriva au fost respinse având în vedere lipsa calității procesuale pasive, constatându-se că între părți nu există niciun raport obligațional.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă B, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În expunerea de motive arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât în mod greșit s-a reținut că nr.OG83/2000 nu are forța juridică a actului abrogat, câtă vreme această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, iar legea nr.24/2000 nu prevede o condiție cu privire la care abrogarea unei norme superioare nu s-ar putea face printr-o normă inferioară, la fel cum nu prevede nici Constituția.
Se apreciază apoi că instanța a adăugat la lege prin acordarea acestui spor și pentru acest motiv acțiunea reclamanților este inadmisibilă.
Pe fond, se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 și nu prin art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002, așa cum susțin intimații, articol care face referire doar la abrogarea art.1/1 din Legea nr.50/1996. Astfel, nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Critică apoi și dispoziția instanței referitoare la plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, întrucât fondurile Ministerului Public pe anul 2007 nu cuprind un capitol distinct pentru plata acestor sume.
Mai invocă în același sens și dispozițiile art.14 (2) din Legea nr.500/2002, art.29 (3) din Legea nr.500/2002, arătând deci că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
În măsura în care fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, recurenta susține că se află în situația executării unei obligații imposibile.
Totodată, arată că instanța de fond nu a luat în considerare cererea de chemare în garanție formulată de recurent.
În drept, invocă art.299 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare (56), intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa depus note de ședință (58-60) prin care a solicitat, în principiu, admiterea recursului formulat în cauză.
În baza dispozițiilor art.II din nr.OUG75/2008, cauza a fost scoasă de pe rol prin încheierea din 26.06.2008 și trimisă
Această din urmă instanță, prin decizia nr.769/2009 a declinat competența soluționării recursului de față în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA, ca urmare a pronunțării deciziei nr.104/2009, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din nr.OUG75/2008 și a constatat neconstituționalitatea acestor texte.
Investită cu judecarea recursului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, astfel cum rezultă din adeverința nr.7194/VI/14 emisă de această instituție, aflată în dosarul de fond la filele 62-63.
În această calitate au solicitat acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică începând din octombrie 2004 și până la zi, precum și pe viitor, reactualizate cu rata inflației.
Recurentul susține că soluția instanței de fond este greșită întrucât are la bază un text de lege abrogat expres și total.
Sub acest aspect trebuie reținut că după pronunțarea sentinței atacate, - Secțiile Unite a pronunțat Decizia nr.21/2008 publicată în Of. nr.444/13.06.2008 prin care a statuat că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001."
Potrivit art.329 alin.3 Cod pr.civilă, această decizie este obligatorie, motiv pentru care criticile aduse hotărârii cu privire la forța juridică a actelor juridice incidente speței, chestiunile legate de adăugarea la legea de salarizare sau problemele vizând interpretarea sau aplicarea greșită a legii, nu mai pot fi luate în considerare.
Actualizarea sumelor acordate prin hotărârea atacată este justificată de prejudiciul suferit de reclamanți prin neexecutarea unei obligații pecuniare ce privește drepturile salariale de care au fost lipsiți o anumită perioadă de timp, perioadă în care a intervenit, cum corect a reținut și instanța de fond, o devalorizare monetară. Drept urmare, dispozițiile art.1082-1086 Cod civil și cele ale art.161 alin.4 din Codul muncii sunt perfect aplicabile speței.
Faptul că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor salariale nu este culpa reclamanților și deci nu ar putea fi "sancționați" din acest punct de vedere.
Critica vizând nepronunțarea asupra cererii de chemare în garanție este, de asemenea, nefondată, deoarece prin încheierea de ședință din 21.11.2007, Tribunalul Albaa admis excepția de necompetență materială a instanței în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție, dispunând disjungerea acesteia conform dispozițiilor art.165 Cod pr.civilă și transpunerea spre competentă soluționare Secției Comerciale și de contencios Administrativ a Tribunalului Alba.
Față de toate aceste aspecte, hotărârea instanței de fond se privește a fi legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate, astfel încât, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
(continuarea deciziei civile nr.462/2009)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă B împotriva sentinței civile nr.119/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Thred. 2 ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
