Pretentii civile. Speta. Decizia 464/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 464
Ședința publică de la 11 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - " ART " SRL împotriva sentinței civile nr. 167 din 8.02.2008 (-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - " ART " SRL și avocat pentru intimatul, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen.
Avocat pentru recurenta - " ART " SRL depune la dosar memoriu nr. 508/3.07.2008 emis de Universitatea Tehnică "G " Mai depune contractul de prestări servicii seria T nr.55/17.01.2005 și o convenție de confidențialitate care există la dosar. Arată că a comunicat înscrisurile la dosar și că nu are de formulat alte cereri.
Avocat pentru intimatul arată că a primit înscrisurile și că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - " ART " SRL solicită admiterea recursului și, fie casarea sentinței cu trimiterea dosarului spre rejudecare, fie reținerea dosarului, modificarea hotărârii primei instanțe, admiterea acțiunii și obligarea intimatului la plata sumelor solicitate. Instanța de fond a considerat că în cauză este vorba de un raport juridic de muncă, dar a dovedit că nu este așa. Intimatul se obliga să presteze un stadiu de pregătire în firmă, iar la sfârșitul acestuia fie să plătească pregătirea, fie să rămână în firmă. A ales să rămână în firmă, dar nu a stat perioada stabilită în convenție. Arată că instanța de fond a considerat că este vorba de un raport de muncă deoarece intimatul a semnat convenția de confidențialitate, a lucrat cu clienții firmei și că a fost plătit din beneficiile acțiunilor sale. Dar interpretarea este stric subiectivă deoarece convenția încheiată între părți este strict civilă. Precizează că în convenția de confidențialitate se scrise "beneficiarul stagiului de pregătire" și că trebuie să se observe memoriul depus de Universitatea Tehnică "G ". Indică faptul că intimatul este un sofist, iar firma îi punea la dispoziție programe scumpe de sute de mii de euro pentru învățare. Având în vedere preambulul convenției și intenția părților, nu există raporturi juridice de muncă. Intimatul a lucrat pe instrumentele unui client pentru că în alt fel nu putea să ia la cunoștință de programe. Mai arată că în întâmpinare, la pagina nr.4, intimatul a recunoscut un stagiu de 5luni de zile și indirect recunoaște că a avut acces la programe și sprijinul unui coleg. Intimatul a acceptat sa lucreze iar în luna noiembrie s-a angajat. Consideră că toate argumentele soluției instanței de fond și că nu se poate elibera un certificat de atestare datorită specificului muncii. Raportul în cauză este un raport juridic civil, iar tribunalul nu era competent având în vedere clauza ce prevedea competenței Camerei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie I în caz de litigiu. Mai precizează că intimatul a venit să lucreze pentru perfecționare și nu pentru firmă și clienții acesteia. Mai solicită să se aibă în vedere că a recunoscut la interogatoriu specificul muncii și că timp de 9 luni acesta nu s-a plâns că nu este plătit ca un salariat cu toate că ar fi fost angajat. pregătirea se face pe bani. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului. Arată că, referitor la primul motiv, acesta nu poate fi primit de instanță deoarece în cererea de recurs nu se prevede expres că se atacă și încheierea premergătoare. Atât instanța de fond cât și Curtea de Arbitraj au calificat corect cauza și au arătat că ar fi vorba de un raport de muncă și nu de un raport comercial. Precizează că munca a fost remunerată și că obligația de a încheia un contract de muncă era a unității și nu a intimatului. Indică faptul că se susține de recurentă că intimatul a fost format cu un cost foarte mare de 10.000euro. Mai arată că periodicitatea plății se făcea lunar prin bancă și că recurenta nu se poate prevala de dispozițiile Codului Muncii pentru a avea pretenții de la intimat deoarece aceasta a încălcat grav legislația muncii. Solicită respingerea primului capăt de cerere din recurs și să se constate că în cauză este vorba de un raport de muncă. Mai solicită si respingerea celui de-al doilea capăt de cerere din recurs. Mai precizează că recurenta nu a făcut dovada desfășurării acestui curs timp de 50 de luni și a costului acestuia. Intimatul a avut o activitate de 5 luni pe contractul de prestări servicii, iar ulterior a mai stat 10 luni înainte de a-și da demisia. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenta - " ART " SRL solicită respingerea excepției deoarece textul de lege vechi permitea recurarea încheierii o dată cu sentința.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea de arbitrare înregistrată sub nr. 82/21.05.2007 la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie I, în temeiul căreia s-a format dosarul nr.3/2007, reclamanta " ART" chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6.587 USD adică 17.205,9 RON reprezentând rest preț servicii prestate, majorări de întârziere de 2% pe lună întârziere, începând de la data de 10.02.2007 și până la plata sumei datorate, precum și cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta aaa rătat următoarele:
Între părți s- încheiat Contractul de prestări servicii seria T, nr. 55/17.01.2005, în temeiul căruia pârâtul urmat un program de formare profesională practică în domeniul proiectării asistate de calculator circuitelor de microelectronică (), în valoare de 10.000 USD.
Stagiul de pregătire profesională durat aproximativ 9 luni (17.01.2005 - 1.11.2005).
Plata acestui program se putea face, potrivit art. 5.1 pct. și a art. 2.5 lit. din contract, prin semnarea și respectarea contractului de muncă pe o perioadă egală cu dublul stagiului, adică pe o perioadă de 18 luni.
La absolvirea programului de pregătire profesională, potrivit art. 2.5 lit. din contract, între reclamantă și pârât s- încheiat contractul individual de muncă nr. 147 din 1.11.2005.
Pârâtul demisionat însă la data de 13.09.2006, lucrând doar 10,5 luni. Partea din prețul serviciilor acoperită de perioada lucrată este de 3.413 USD (3,25% x 10,5 luni x 10.000 USD), potrivit art. 5.2 din contract.
În aceste condiții, în temeiul art. 5.1 lit. și a art. 5.3, pentru restul sumei - 6.587 USD, s- emis factura nr. -/6.02.2007, care fost remisă pârâtului la data de 10.02.2007, acesta refuzând să o plătească.
Potrivit art. 5.3 lit. din contract, reclamanta susține că este îndreptățită și la majorări de întârziere în valoare de 2% pe lună întârziere până la achitarea integrală debitului.
Reclamanta a mai susținut că, deși încercat soluționarea pe cale amiabilă conflictului, demersul eșuat.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri înscrisuri.
Pârâtul - formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat nulitatea absolută a contractului de prestări servicii seria nr. 55 din 17.01.2005 raportat la două motive: cauza ilicită și frauda la lege.
Acesta a susținut că, în ceea ce privește cauza ilicită, ceea ce determinat încheierea contractului de prestări servicii nu fost efectiva prestare unor servicii de către prestator către beneficiar, ci formă mascată de încheiere unui contract de formare profesională, fără ca între părți să se încheie în acest sens și un contract de muncă. Contractul invocat de reclamantă este un contract de formare profesională deghizat raportat la prevederile Codului muncii la data încheierii contractului.
În același sens se mai arată faptul că între părți s- încheiat, ca anexă la contractul de prestări servicii, exact în momentul semnării acestui act, o convenție de confidențialitate în care se precizează că: "beneficiarii stagiului de formare își asumă toate obligațiile angajaților specificate în convenție".
Se mai arată că natura informațiilor considerate confidențiale potrivit acestei convenții, sunt specifice celor obținute de angajați în cadrul unui contract de muncă.
Pârâtul mai susține că beneficiarul nu trebuia să plătească efectiv cursurile de formare profesională, ci urma să fie angajat de către prestator la absolvirea acestor cursuri.
Încă de la semnarea contractului de prestări servicii, pârâtul a arătat că lucrat efectiv ca angajat al reclamantei, fără a fi respectate de către aceasta prevederile imperative ale legislației muncii. Contractul de prestări servicii era în realitate un contract deghizat de formare profesională și unul de muncă în același timp, întrucât în aceeași zi în care s- semnat contractul de prestări servicii și convenția de confidențialitate, pârâtul a semnat și actul intitulat "Contract de constituire unui drept de uzufruct asupra acțiunilor" (anexa 2).
S-a mai arătat că această încercare de eludare dispozițiilor legale constituie în același timp și o fraudare legii interne. Frauda la lege este definită ca fiind utilizarea unei dispoziții legale nu în scopul în care fost edictată, ci pentru înfrânge efectele imperative ale alteia. În speță, pentru nu încheia un contract de muncă și un contract de formare profesională, care ar fi fost supuse dispozițiilor imperative ale Codului Muncii, " Art" s- folosit de dispozițiile art. 969, încheind o convenție de prestări servicii care să facă inaplicabile dispozițiile legale de care ar fi beneficiat - în baza Codului Muncii, în condițiile în care formarea profesională este reglementată extrem de strict în codul muncii și aceasta nu ar fi putut în nici un fel îmbrăca forma în care este precizată în contractul de prestări servicii.
Cursurile pretins furnizate de reclamantă pârâtului au fost în realitate un studiu independent, sub îndrumarea unui coleg cu mai multă experiență, paralel cu lucrul efectiv ca angajat. Acest studiu nu s- desfășurat pe o perioadă de 50 de săptămâni, așa cum este prevăzut în anexă, ci numai pentru 5 luni de zile.
S-a mai susținut că nu este reală susținerea reclamantei ca aceasta prestat cursurile față de pârât și nici că durata acestora a fost de 9 luni, întrucât în această perioadă pârâtul fost și în concediu. Or, art. 1.2 lit. din contractul de prestări servicii prevede că: "Durata normată programului este cea specifică în anexa 1, plus cel mult o lună". În condițiile în care tot în contract se prevăd, la art. 2.5 lit. b, următoarele: "Contractul de muncă va avea durata (perioada de bază) egală cu dublul stagiului efectiv", deci 10 luni, iar demisia pârâtului intervenit la data de 13.09.2006, rezultă că aceasta achitat în modalitatea încheierii și semnării contractului de muncă prețul formării profesionale.
Pe de altă parte, semnarea de către pârât anexei 1 nu înseamnă implicit și efectuarea de către reclamantă cursurilor din anexă, nemaipunând în discuție prețul acestora, care este unul absolut ilar. Reclamanta nu făcut dovada prestării către pârât cursurilor din anexă și nici prețului acestora. În acțiune reclamanta nu arată care sunt cursurile urmate de pârât. Mai mult chiar, în art. 2.1 lit. este prevăzut un deviz antecalculat care trebuia acceptat de pârât, iar acest deviz nu există.
Prin hotărârea arbitrală nr.11/06.09.2007, Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iad eclinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, reținând următoarele:
În conformitate cu prevederile art.193 alin.2 din Codul muncii, astfel cum a fost completat și modificat prin nr.OUG65/2005, formarea profesională trebuie să fie reglementată prin acte adiționale la contractul individual de muncă. În consecință, orice litigiu legat de contractul de formare profesională este unul care se încadrează în categoria conflictelor de muncă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
S-a mai reținut că teza susținută de reclamantă, potrivit căreia contractul încheiat de către părți ar fi unul comercial, în temeiul căruia a prestat un serviciu, nu poate fi primită. Părțile au încheiat un complex de acte juridice, prin care s-au deghizat simultan încheierea unui contract de muncă, prestarea muncii și formarea profesională a angajatului, încercând ca aceste aspecte să fie sustrase aplicării legislației muncii.
S-a mai constatat că, de la momentul încheierii contractului de prestări servicii, pârâtul a prestat muncă în folosul reclamantei, formarea profesională însoțind prestarea activității la societatea reclamantă. Acest lucru este dovedit de încheierea convenției de confidențialitate și a convenției de constituire a dreptului de uzufruct asupra unei acțiuni la o societate comercială străină, aflată într-o anumită legătură cu societatea reclamantă. Acest drept s-a precizat că a fost acordat "ca o recunoaștere a implicării uzufructuarului în dezvoltarea economică a companiei", fapt ce dovedește că reclamantul a prestat muncă ce a fost remunerată pe o cale ocolită, prin acordarea dreptului de uzufruct asupra unei acțiuni. Modalitățile de încetare a convenției de uzufruct exprimă,o dată în plus această realitate.
Coroborând această împrejurare cu obligațiile de confidențialitate stabilite de contractul încheiat între părți, care îl tratează pe pârât ca fiind un angajat, s-a reținut că între părți s-a stabilit un raport de muncă în cadrul căruia s-a convenit să se realizeze și un stagiu de formare profesională.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.7860/99/16.10.2007.
La termenul din 28.11.2007, Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ dispus transpunerea cauzei la Secția civilă, la un complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă.
Au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriilor părților și au fost audiați martorii și.
Prin sentința civilă nr.167/08.02.2008, Tribunalul Iașia respins excepția nulității absolute invocată de pârât, respins acțiunea formulată de reclamanta " ART" și cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește excepția nulității absolute contractului de prestări servicii seria nr. 55 din 17.01.2005, prima instanță a reținut următoarele:
Prin fraudarea legii se înțelege acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale la încheierea unui act juridic, în scopul de încălca alte dispoziții legale, imperative.
Potrivit dispozițiilor art. 968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Raportat la dispozițiile art. 967 Cod civil, s- reținut că persoana care invocă nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie să o dovedească.
La data de 17.01.2005, " Art" și - au semnat un contract de prestări servicii, al cărui obiect constă în prestarea de servicii pentru formarea profesională practică în domeniul proiectării asistate de calculator circuitelor de micro-electronică. Durata normală contractului este precizată la pct.4 și aceasta rezultă din însumarea duratei minime, perioadei de bază, conform art. 2.5 care prevede că aceasta este durata contractului de muncă și este egală cu dublul stagiului efectiv și întârzierea plății.
Prin urmare, încheierea acestui contract de prestări servicii nu exclude încheierea unui contract de muncă, beneficiarul având chiar obligația potrivit pct. 3.1 să semneze un astfel de contract, dacă i se oferă.
Nu se poate reține că prin încheierea acestui contract s- încercat încălcarea dispozițiilor imperative ale Codului muncii.
Acest cod prevede în art. 16(2) posibilitatea dovedirii prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă, în situația în care un contract individual de muncă nu fost încheiat în formă scrisă.
În speță, nu s-a făcut dovada cauzei ilicite, motiv pentru care prima instanță a respins excepția nulității absolute.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, prin curs de formare profesională se înțelege "orice curs prin care un salariat dobândește calificare atestată printr-un certificat sau diplomă eliberată în condițiile prevăzute de legea învățământului".
Formarea profesională se poate realiza prin următoarele forme: participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din țară sau străinătate, stagii de adaptare profesională la cerințele postului și ale locului de muncă, stagii de practică și specializare în țară și în străinătate, ucenicie organizată la locul de muncă, formare individuală, alte forme de pregătire convenite între angajator și salariat.
Reclamanta depus la dosar programul de formare, dar nu a făcut dovada parcurgerii în totalitate a modulelor prevăzute și dobândirii de către pârât unei calificări atestate printr-un certificat sau diplomă.
La interogatoriu, reprezentanții reclamantei au arătat că în perioada ianuarie - octombrie 2005, pârâtul urmat cursurile din anexa 1 la contractul de prestări servicii nr. 55/2005, dar nu au răspuns la întrebarea care solicita detalierea pentru fiecare submodul în parte.
Pârâtul, la interogatoriu, arătat că efectuat un studiu individual până la data de 1.06.2005, iar începând cu această dată lucrat efectiv. Aceste susțineri sunt confirmate și de martorul care a arătat că, sub îndrumarea sa, pârâtul efectuat studiul individual.
Martora a declarat că este angajată la firma " Art" din luna mai 2005 și că în luna august pârâtul urma partea practică a cursului, pentru că rezolva email-urile trimise de clienți.
Unitatea nu dovedit motivul pentru care activitatea de rezolva unele probleme ale clienților constituie pregătire practică și nu muncă prestată în baza unui contract de muncă.
Anexa 2 la contractul individual de formare constituie convenție de confidențialitate în care se precizează că beneficiarii stagiului de formare își asumă toate obligațiile angajaților specificate în convenție.
Pârâtul semnat convenția de confidențialitate, deși aceasta prevede obligațiile angajaților pe durata raporturilor contractuale cu compania și timp de un an după încetarea acestora, iar din susținerile reclamantei acesta era doar beneficiar formare.
Din probele administrate nu rezultă în ce perioadă urmat pârâtul fiecare submodul prezentat în anexa 1 la contractul de prestări servicii nr. 55/2005 și în ce constă partea de pregătire practică cursului de pregătire profesională pe care reclamanta susține că l-a urmat pârâtul.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit anexei 1 (fila 43 dosar), programul de formare urma să se desfășoare în 50 de săptămâni, valoarea fiind de 10.000 USD. Cu privire la aceste aspecte, reclamanta nu depus dovezi din care să rezulte parcurgerea întregului program de pregătire într-o perioadă mai scurtă (17.01.2005 - 1.11.2005) sau, în cazul în care s-a renunțat la unele etape, cum a influențat aceasta costul programului de formare.
Părțile au încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă la data de 1.11.2005, contract înregistrat la. sub nr. -/21.11.2005, iar la data de 29.08.2006 pârâtul comunicat angajatorului că înțelege să demisioneze.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 1169 Cod civil, prima instanță a reținut că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs " ART", prin reprezentanți legali, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de judecată a interpretat greșit raportul juridic dedus judecății, considerându-l ca fiind un raport juridic de muncă, în condițiile în care acesta era clar și evident un raport comercial.
Concluzia instanței este eronată și este contrazisă de probele depuse de către recurentă la dosar, întrucât din conținutul convenției rezultă clar că părțile au înțeles să încheie un contract de prestări servicii, prin care intimatului urma să i se predea și să lucreze efectiv cu diferite programe dedicate, care urmau să-l specializeze în domeniul softului, beneficiind de sprijinul calificat al personalului din cadrul firmei concurente.
Se mai invocă faptul că semnarea de către pârât a convenției de confidențialitate, care era necesară întrucât acesta lua cunoștință de programe specializate care erau deținute de către recurentă cu licență plătită, precum și de lucrări care priveau clienți față de care firma era obligată să respecte confidențialitatea,nu poate duce la concluzia că între părți s-ar fi încheiat de fapt un contract de muncă mascat.
În ceea ce privește cel de-al doilea argument reținut de către prima instanță pentru a caracteriza raporturile dintre părți ca fiind relații de muncă, respectiv legătura pe care intimatul ar fi avut-o cu clienții firmei, recurenta arată că, practic, cursantul lua cunoștință și învăța modalitatea de folosire a unor programe extrem de specializate, pe care firma i le punea la dispoziție, pentru ca ulterior să folosească aceste cunoștințe la elaborarea și generarea unor programe soft specializate, astfel încât această motivare este lipsită de logică și de consistență.
Pentru aceste motive, recurenta consideră că cererea pe care a formulat-o a fost soluționată de către o instanță necompetentă din punct de vedere material.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că în mod greșit prima instanță a reținut ca fiind nefondată acțiunea pe care a formulat-o, întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimatul a parcurs toate etapele și modulele prevăzute în contractul de prestări servicii, împrejurare recunoscută de către acesta prin interogatoriul luat în fața instanței.
Mai mult, recurenta arată că, prin proba testimonială administrată în cauză la cererea ambelor părți,s-a dovedit că, ulterior perioadei de acumulări teoretice,intimatul a desfășurat în cadrul firmei și o activitate practică laborioasă, astfel încât și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate.
Analizând recursul formulat de reclamanta " ART", prin reprezentanți legali, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a calificat raporturile juridice ce au existat între părți în perioada 17.01-01.11.2005 ca fiind unele de muncă și în consecință, în mod eronat a reținut că această cauză este supusă jurisdicției muncii.
Astfel, prin formare profesională se înțelege atât activitatea desfășurată de o persoană înainte de încadrarea sa în muncă, în scopul de a dobândi cunoștințe de cultură generală și de specialitate, necesare pentru exercitarea unei profesii sau meserii, cât și perfecționarea acestei pregătiri în timpul activității profesionale.
În consecință, formarea profesională este o instituție juridică complexă, fiind reglementată prin mai multe ramuri de drept și anume: dreptul administrativ, dreptul fiscal, dreptul comercial, dreptul civil și dreptul muncii.
În speță, se reține că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii seria T nr.55/17.01.2005, prin care " ART" se obliga la prestarea de servicii pentru formarea profesională practică în domeniul proiectării asistate de calculator a circuitelor de microelectronică(""), iar pârâtul -, în calitate de beneficiar, la însușirea cunoștințelor, absolvirea completă a cursului, semnarea contractului de muncă, în cazul în care i se oferă și la achitarea prețului contractului.
Părțile au mai convenit ca prețul contractului să fie echivalentul în lei a sumelor ce rezultă din însumarea valorii modulelor parcurse de beneficiar și a cheltuielilor efectuate pentru formarea în alte organizații și să fie plătit prin achitarea facturii sau prin semnarea și respectarea contractului de muncă. După semnarea contractului de muncă, debitul se scade astfel: cu 3.25% din valoarea constituită, după fiecare lună lucrată și cu 22% din valoarea constituită, la încheierea perioadei de bază, ca bonus de fidelitate din partea prestatorului.
Acest contract constituie legea părților, astfel încât constatarea existenței unor raporturi de muncă între acestea în perioada 17.01-01.11.2005, în care intimatul a beneficiat de servicii de formare profesională din partea societății recurente, care nu avea calitatea de angajator, ar încălca autonomia lor de voință. Pentru aceste motive, se reține că în speță nu pot fi aplicate dispozițiile legislației muncii și ale contractelor colective de muncă, care se referă doar la formarea profesională a salariaților.
Se mai reține că semnarea convenției de confidențialitate de către intimat, care este anexă la contractul de formare profesională și prin care acesta, în calitate de beneficiar al stagiului de formare profesională, și-a asumat toate obligațiile angajaților societății, având în vedere că în perioada formării sale venea în contact cu informații care aveau caracter confidențial, nu este de natură a modifica raporturile juridice dintre părți în unele de muncă.
Nici contractul de constituire a unui drept de uzufruct asupra unei acțiuni a " ART", prin care intimatul, în calitate de uzufructuar, are dreptul de a încasa dividendele pentru o perioadă de 3 ani de la semnarea contractului, nu poate duce la concluzia că, între părți, formarea profesională a avut loc în cadrul unui contract individual de muncă.
De altfel, potrivit disp.art.193 din Codul muncii, modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, ar fi trebuit prevăzute, în ipoteza existenței unor raporturi juridice de muncă, într-un act adițional la contractul individual de muncă.
De asemenea, art.194 din Codul muncii prevede că salariatul beneficiază, în perioada participării la cursurile de formare profesională, de drepturi salariale sau de o indemnizație, încasarea dividendelor pentru acțiunea deținută la " ART" neputând duce la concluzia că părțile ar fi convenit ca astfel să fie remunerat intimatul pentru munca prestată.
Se mai reține că, prin probele administrate în cauză, nu s-a dovedit faptul că părțile ar fi încheiat acte juridice prin care au deghizat încheierea unui contract de muncă.
Pentru toate aceste considerente, reținând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de disp.art.304 pct.3 Cod.proc.civ. urmează ca, potrivit disp.art.312 alin.2 și 6 din Codul muncii să se admită recursul formulat, să se caseze în tot sentința primei instanțe și având în vedere art.9.2 lit.c) din contractul de prestări servicii seria T nr.55/17.01.2005, să se trimită cauza spre competentă soluționare la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie
Constatând ivit conflictul negativ de competență, urmează ca, în temeiul dsp.art.22 alin.4 din codul d e procedură civilă, să se trimită cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de " ART" I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 167/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în tot, în sensul că:
Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie
Constată ivit conflictul de competență și trimite cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.07. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 26.08.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Georgeta
