Pretentii civile. Speta. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 481/CM
Ședința publică din data de 19 august 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea Vanghelița Tase
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C, strada - cel M nr. 128, - 1,. B,. 15, județul C, domiciliată în Cumpăna,-, județul C, domiciliată în C,- B, - 2,. A,. 18, județul C, domiciliat în,- A, județul C, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, -. 1, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, în baza delegației de substituire din 18.08.2009, depusă la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Întrebată fiind, partea prezentă susține că nu mai are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acesteia, în sensul că nu are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La termenul din 10 iunie 2009, pârâta "" - Membru Grup Bar idicat în fața instanței de fond excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin raportare la dispozițiile constituționale statuate prin art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. "p" și art. 79 alin. 1.
S-a apreciat că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei și este admisibilă, prin raportare la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât de soluționarea acestei chestiuni depinde judecarea excepției de necompetență teritorială invocată în considerarea Legii nr. 168/1999.
În analiza temeiurilor de neconstituționalitate, autorul excepției a arătat că textul art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 dispune în sensul că:,Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: -
- orice alte dispoziții contrare".
Dar, potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea".
În egală măsură, art. 284 Codul muncii stabilește că: "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sa reședința, ori, după caz, sediul".
Autorul excepției a arătat că există, astfel, două dispoziții legale aparent cu același obiect și pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea determinării instanței competente, în condițiile în care norma de competență are în această materie un caracter absolut.
Ultima liniuță a art. 298 din Codul munciia constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită a normelor similare cuprinse în Legea nr. 168/1999, fără însă a se observa că după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru a opera o abrogare implicită, fiind abrogat expres Decretul nr. 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Au fost invocate dispozițiile art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000 prin care legiuitorul a impus regula abrogării exprese directe, astfel că dispozițiile vizate a fi abrogate prin Legea nr. 53/2003 urmau a fi menționate explicit.
Autorul excepției a conchis în sensul că art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ) nu poate modifica implicit prevederile cuprinse în Legea nr. 168/1999, întrucât această situație ar veni în contradicție cu dispozițiile:
- art. 1 alin. 4 din Constituție, conform cărora: "Statul se organizează potrivit principiului echilibrului și separației puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale";
- art. 1 alin. 5 din Constituție, potrivit cărora: "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";
- art. 73 alin. 3: "Prin lege organică se reglementează - p). regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială";
- art. 79 alin. 1, care prevăd: "Consiliul legislativ este organ consultativ de specialitate al parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații".
Reclamanții, legal citați, nu și-au exprimat poziția procesuală asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Prin încheierea din data de 10 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii și a fixat termen pentru continuarea judecății la 15 iulie 2009.
Pentru a soluționa astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată " Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar alin. 3 al art. 29 menționează că,Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză vizează o prevedere dintr-o lege în vigoare (art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003), care nu a fost declarată anterior neconstituțională prin exercitarea controlului de către
Textul nu are, însă, nicio relevanță sub aspectul soluționării în fond a cauzei, el putând fi invocat doar în analiza excepției de necompetență teritorială invocată de societatea pârâtă, care nu implică însă controlul de constituționalitate, ci doar pe cel privind aplicarea în timp a legii și care revine, în acest context, instanței de judecată.
De altfel, în invocarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a conturat aspectul neconformității cu legea fundamentală a art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, prin raportarea punctuală la interpretarea dată textului de Legea nr. 24/2000, în timp ce textele din Constituție la care s-a făcut trimitere expresă au vizat prevederi cu valoare de principiu, referitoare la separația puterilor în stat, supremația legii și la reglementarea prin lege organică a sferei raporturilor de muncă.
De altfel, chiar autorul excepției recunoaște că instanțele de judecată sunt cele chemate să analizeze aplicabilitatea ori, dimpotrivă, abrogarea expresă/implicită a unui text de lege. Pe de altă parte, Curtea Constituțională nu are căderea de a sancționa - într-o altă modalitate decât prin controlul conformității în raport de Constituție - nelegalitatea unui act normativ, emis astfel cum se susține, în contradicție cu normele de tehnică legislativă.
Împotriva încheierii din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs pârâta ""
Recurenta pârâtă consideră că hotărârea tribunalului este netemeinică și nelegală, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind pe deplin admisibilă, conform dispozițiilor art. 29 alin. 4-5 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Din conținutul prevederilor legale mai sus menționate, rezultă cu prisosință condițiile ce trebuie îndeplinite pentru invocarea excepției de constituționalitate a unei prevederi legale, respectiv:
Excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau a tribunalului arbitral, condiție îndeplinită în cazul dedus judecății, întrucât prezenta excepție a fost invocată în fața Tribunalului Constanța.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în Lege (stricto sensu) sau în Ordonanță de Guvern, respectiv Ordonanță de Urgență a Guvernului, condiție îndeplinită prin faptul că se invocă neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, dispoziții legale în vigoare la momentul invocării excepției.
Excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, condiție ce este îndeplinită prin faptul că prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate de recurentă ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză. Dispozițiile din Legea nr. 47/1992 vorbesc despre legătura dintre prevederile legale și soluționarea cauzei, ori modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art. 298 alin. (2) din Codul muncii sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contrare".
Această ultimă liniuță din art. 298 constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită" ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor judecătorești/exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul nr. 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Prin dispozițiile art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Analizând încheierea recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992:
Alineatul 1: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Alineatul 3: "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că instanța are rolul de filtru și va selecta acele excepții de neconstituționalitate care vizează dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei și a căror neconstituționalitate nu a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Excepția de neconstituționalitate invocată în cauză vizează o prevedere dintr-o lege în vigoare (art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003) care nu a fost declarată anterior neconstituțională.
Textul, însă, nu are nicio relevanță sub aspectul soluționării cauzei, el putând fi invocat doar în analiza excepției de necompetență teritorială invocată de societatea pârâtă, care nu implică însă controlul de constituționalitate, ci doar pe cel privind aplicarea în timp a legii, atribut ce revine instanței de judecată.
Recurenta pârâtă pune în discuție raportul dintre legea specială și dreptul comun cu privire la competența teritorială în materia dreptului muncii, modul de aplicare în timp a unor norme legale, ori toate aceste aspecte țin de interpretarea și aplicarea legii în timp, atribut ce revine instanței de judecată iar nu Curții Constituționale.
Atributul Curții Constituționale constă în determinarea compatibilității normelor legale cu dispozițiile constituționale, iar nu punerea de acord a două prevederi legale sau stabilirea prevalenței unui text al legii față de altul.
Analiza intervenției în timp a legilor și determinarea normei incidente în materie intră în atributul exclusiv al instanței de judecată.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut încheierea recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C, strada - cel M nr. 128, - 1,. B,. 15, județul C, domiciliată în Cumpăna,-, județul C, domiciliată în C,- B, - 2,. A,. 18, județul C, domiciliat în,- A, județul C, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, -. 1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea Vanghelița Tase | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
gref. / 2 ex./8.09.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea Vanghelița Tase
