Pretentii civile. Speta. Decizia 490/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 490
Ședința publică de la 22 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I împotriva sentinței civile nr. 532 din 09 04 2008 Tribunalului Iași intimat. REPREZENTAT DE SINDICATUL AL SALARIAȚILOR DIN DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI I, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și intimatul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, la interpelarea instanței, părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părților în recurs.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Depune concluzii scrise.
Intimatul G solicită respingerea recursului și menținerea sentinței îndreptînd prejudiciul creat de angajator prin diminuarea salariului, unilateral, fără acordul salariatului.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.532 din 9.04.2004 Tribunalul Iași admite excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere având ca obiect efectuarea modificărilor în carnetul de muncă, invocată de pârâtă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei 31.03.2003 - 31.12.2004.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul -., prin reprezentant legal Sindicatul al salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, cu sediul în I, str. - nr. 26, județul I, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, cu sediul în I,- A, județul
Obligă pârâta să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și salariul de bază brut lunar de 4.142.000 lei lunar cuvenit conform contractului individual de muncă nr. 128/31.03.2003, aferente perioadei 01.01.2005 - 09.04.2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta privind plata drepturilor bănești aferente perioadei 31.03.2003 - 31.12.2004, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta având ca obiect efectuarea modificărilor în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere având ca obiect efectuarea modificărilor în carnetul de muncă, dispozițiile exprese ale art. 8 din Decretul nr. 92/16.04.1976 privind carnetul de muncă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei 31.03.2003 - 31.12.2004 a fost admisă, în temeiul dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care prevăd că cererile referitoare la plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Ori, prezenta acțiune a fost formulată la 7.02.2008, astfel încât pentru perioada anterioară datei de 1.01.2005 este prescris dreptul la acțiune.
Pe fondul cauzei instanța reține că reclamantul. este angajat pe funcția de asistent medical în baza contractului individual de muncă nr. 128/31.03.2003, încheiat pe perioada nedeterminată și cu un salariu de bază lunar brut de 4.142.000 lei, contract semnat de ambele părți.
Din copia contractului individual de muncă nr. 128/31.03.2003, eliberată de către angajatorul-pârât la data de 16.01.2007, cu mențiunea "conform cu originalul" rezultă că la rubrica salariul de bază lunar brut este de 3.824.000 lei.
Față de această situație instanța apreciază că angajatorul a modificat unilateral contractul individual de muncă cu privire la unul din elementele esențiale ale acestuia și anume salariul.
În conformitate cu dispozițiile exprese ale art. 41 din Codul muncii, modificarea oricărui element al contractului individual de muncă și cum durata, locul muncii, felul muncii, condițiile, salariul, timpul de muncă și de odihnă, se realizează numai prin acordul părților.
Prin măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă, angajatorul a adus atingere dreptului salarial al reclamantului care este ocrotit prin dispoziții imperative ale legii.
În cauza de față, modificarea contractului de muncă nu s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 17 alin. 1, 2 lit. j Codul muncii, angajatorul având obligația de a-l informa pe salariat cu privire la clauza ce urmează a fi modificată, respectiv despre micșorarea salariului de la 4.142.000 lei la 3.824.000 lei.
De asemenea și Ordonanța pronunțată pe 12.11.2007 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul nr. 2866/P/2007 constată că funcționarul din cadrul Iaî nlocuit, modificat salariul din 4.1.42.000 lei în 3.824.000 lei, aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ.
În consecință, instanța a obligat pârâta să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și salariul de bază brut lunar de 4.142.000 lei, aferente perioadei 01.01.2005 - 09.04.2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În temeiul art. 158 și 165 din Codul d e procedură civilă, instanța disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii având ca obiect efectuarea modificărilor în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, considerând-o nelegală și netemeinică, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În esență, recurenta motivează că începând cu luna ianuarie 2002 reclamantul-intimat a fost angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, iar începând cu 01.04.2003 i-a fost încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată, salarizat conform OUG 191/2002. Conform acestui act normativ salariul minim de bază este de 2.600.000 lei, iar cel maxim de 4.124.000 lei pentru personalul bugetar salarizat potrivit OUG 24/2000 și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea 154/1998.
Prevederile art.3 al.3 din actul normativ indicat mai sus statuează că în salariile corespunzătoare limitei minime și unui singur nivel este inclusă majorarea de până la 8,29% acordată de HG403/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 19/2000.
Mai motivează recurenta că reclamantul nu avea calitatea de angajat în aprilie 2001 și nici nu cotiza la sistemul public de pensii, motiv pentru care salariul de bază s-a stabilit prin diminuarea salariului cu 8,29% de la maximul prevăzut în anexa IV/I de 4.142.000 lei la un salariu de 3.824.000 lei.
Mai motivează recurenta că din eroare a fost înscris inițial salariul de bază de 4.142.000 lei, ceea ce a dus la remedierea acestuia prin înscrierea corectă a salariului de 3.824.000 lei.
Motivează recurenta că instanța nu a avut în vedere la darea soluției aceste apărări ce le-a susținut la fond, motivând sentința doar pe modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. Nu s-a reținut, astfel, că modificarea reprezintă doar o îndreptare a unei erori materiale strecurate în privința salariului.
Intimatul Sindicatul în numele și pentru membrul de sindicat -. formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul arată că instanța de fond a reținut corect că în cauză a intervenit o modificare unilaterală a contractului, cu privire la unul din elementele esențiale ale acestuia și anume salariul, cu încălcarea dispozițiilor art.41 și 17 al.2 lit. j din Codul muncii.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că instanța de fond a analizat corect situația de fapt litigioasă din perspectiva normelor juridice ale Codului muncii ce reglementează procedura de modificare a raportului de muncă.
Contractul individual de muncă nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți.
O modificare a contractului o reprezintă și cea care intervine cu privire la salariu (art.41 al.1 din Codul muncii ).
Și în cazul membrului de sindicat contractul individual de muncă nr.128/31.03.2003 este rodul acordului de voință al salariatului și angajatorului.
Dat fiind faptul că prin încheierea contractului, face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar, salariul este cel prestabilit prin acte normative.
Chiar dacă prestabilirea salariilor se justifică pentru o asemenea categorie de personal, întrucât se suportă din alocațiile bugetare, constituind în același timp o adevărată excepție de la principiul negocierii, Curtea relevă faptul că orice modificare în privința salariilor nu poate avea loc decât după informarea salariatului prin procedura prevăzută de art.17 din Codul muncii.
Or în cauză recurenta a adus o modificare unilaterală unui element esențial al contractului fără a avea acordul salariatului, și fără ca acesta să fi fost informat de o atare modificare.
Nu prezintă relevanță argumentele susținute de recurentă, în sensul că prin modificarea cuantumului salariului a avut loc doar o corecție a unei erori materiale strecurate în privința acestui element al contractului. Aceasta deoarece, sub aspect juridic are strict conotația unei modificări unilaterale a contractului conform art.41(1) din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând nefondat recursul îl va respinge în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.532 din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
03.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Carmen Bancu
