Pretentii civile. Speta. Decizia 497/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 497/R-CM
Ședința publică din 18 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, și de pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.249 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului V, în baza delegației depusă la dosar și intimatele-reclamante și, lipsind recurentele-reclamante, recurentul-pârât Ministerul Justiției, ceilalți intimații-reclamanți, intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus întâmpinarea formulată de recurentul-pârât Ministerul Justiției la recursul reclamanților.
Reprezentantul recurentului-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului V și intimatele-reclamante și, pe rând având cuvântul, arăt că au luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de Ministerul Justiției și nu solicită termen.
Intimatele-reclamante prezente depun la dosar note scrise.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având cuvântul asupra recursurilor declarate de Ministerul Justiției și de reclamanți, arată că lasă soluționarea acestora la aprecierea instanței.
Intimata-reclamantă având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de pârâți, pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar, iar cu privire la recursul reclamanților, arată că lasă soluționarea acestuia la aprecierea instanței.
Intimata-reclamantă având cuvântul, arată că achiesează la concluziile puse de intimata-reclamantă.
CURTEA
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 septembrie 2007, reclamanții, a, -, -, a, (Fostă ) -a, și, personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data nașterii dreptului și în continuare, sume care urmează să fie reactualizate în funcție de indicele de inflație.
Reclamanții au solicitat de asemenea, ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce sumele necesare plății sporului de mai sus, iar prin capătul III din cererea principală reclamanții au solicitat obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, text de lege care a fost însă abrogat prin art.I, pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară care reglementează un domeniu ce nu poate face decât obiectul unei legi organice, fiind emisă cu încălcarea art.114 alin.1 din Constituția României, revizuită în anul 2003, potrivit căruia "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice".
Salariul este un element esențial al raporturilor de muncă, iar potrivit art.72 pct.3 lit.h din Constituție, regimul privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială reprezintă domeniul de reglementare a unei legi organice și nu a unei ordonanțe ordinare, astfel încât, arată reclamanții, prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004 privind normele de tehnică legislativă, norma legală ordinară - Ordonanța 83/2000, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiau magistrații și personalul auxiliar de specialitate, acordat acestora prin art.47 din Legea nr.50/1996, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea art.41 alin.2 și 53 din Constituția României, precum și cele ale art.1 din Protocolul I la CEDO, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, pretind reclamanții, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente și în aceeași formă și astăzi.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinarea de la filele 21-23 dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La filele 150-151 dosar a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin care a invocat excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivarea excepțiilor s-a arătat că, în situația în care instanța ar pronunța o hotărâre prin care să constate că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat sau că, dimpotrivă, acesta este în vigoare, nu ar face altceva decât să depășească atribuțiile puterii judecătorești, sintagmă prin care se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de constituție sau de o lege organică.
Cu privire la excepția inadmisibilității s-a arătat că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între reclamanți și acest minister nu există raporturi de muncă.
Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive s-a susținut că reclamanții aveau obligația de a justifica atât calitatea lor procesuală, cât și pe cea a pârâților, or, cererea de chemare în judecată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.249 din 17 martie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a respins excepția de necompetență de ordine publică (depășirea atribuțiilor puterii judecătorești), excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocată din oficiu de instanță, pentru perioada 01 august 2004 - 19 septembrie 2004.
A fost admisă în parte acțiunea reclamanților - personal auxiliar de specialitate și obligați pârâții Ministrul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora sporul de risc și suprasolicitate psihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare lunară, actualizat în funcție de indicele de inflație, după cum urmează:, a, -, -, (fostă ) -a, pentru perioada 19 septembrie 2004 - la zi și în continuare; reclamanta pentru perioada 19 septembrie 2004 - 01 septembrie 2007, iar începând cu data de 01 ianuarie 2008 la zi și în continuare; reclamantei pentru perioada 19 septembrie 2004 - 01 februarie 2008; reclamantei pentru perioada 19 septembrie 2004 - 01 mai 2007; reclamantei pentru perioada 19 septembrie 2004 - 15 octombrie 2007; reclamantei 19 septembrie 2004 - 15 octombrie 2007; reclamantei pentru perioada 19 septembrie 2004 - 204 aprilie 2006 și de la data de 29 ianuarie 2007 la zi și, în continuare; reclamantei pentru perioada 21 mai 2005 la zi și, în continuare; reclamantei începând cu data de 19 septembrie 2004 - 01 ianuarie 2006, iar de la 05 noiembrie 2007 la zi și, în continuare; reclamantei începând cu data de 01 ianuarie 2005 la zi și în continuare; reclamantei începând cu data de 08 februarie 2006 la zi și în continuare; reclamantei începând cu data de 03 iulie 2006 la zi și în continuare; reclamantei - începând cu data de 01 iulie 2007 la zi și în continuare.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce primilor trei pârâți fondurile necesare plăților.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea pentru perioada 01 august 2004 - 19 septembrie 2004, precum și capătul 3 din acțiune.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, a, și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art.159 pct.1 Cod procedură civilă, s-a reținut că este neîntemeiată.
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.188/1999, reprezintă conflicte de muncă, conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt angajați cu privire la drepturile cu caracter profesional, social și economic, ori cu privire la raporturile rezultate din desfășurarea relațiilor de muncă.
Având în vedere obiectul acțiunii formulată de reclamanți, care vizează drepturi salariale cuvenite ca urmare a desfășurării de raporturi de muncă între părți, este evident că litigiul prezent are caracterul unui conflict de muncă și atrage competența de soluționare în primă instanță, în conformitate cu prevederile art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă, a tribunalului.
Prima instanță a respins și excepția inadmisibilității cererii ridicată de același pârât, deoarece reclamanții au promovat prezenta acțiune pentru a fi obligați ordonatorii de credite: principal, secundar și terțiar, la acordarea unor despăgubiri salariale, în virtutea raporturilor juridice de muncă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.1 din OUG nr.22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, în care se încadrează obligația de plată respectivă.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că față de obiectul cererii - alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Instanța a constatat prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 1 august 2004 - 19 septembrie 2004, dispozițiile art.1 din Decretul nr. 167/1958 fiind aplicabile.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Reclamanții - personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, precum și personal conex în cadrul aceleiași instanțe, au solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, astfel cum acesta a fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996.
La data stabilirii acestui drept s-au avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, de risc și suprasolicitare neuropsihică, condiții care se mențin și în prezent.
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.I pct.41 din nr.OG83/2000.
Susținerea reclamanților - personal auxiliar de specialitate, potrivit căreia dreptul reglementat de art.47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și după data abrogării exprese prin nr.OG83/2000, s-a constatat a fi întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
OG nr.83/2000 reprezintă ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu poate fi reglementat decât printr-o lege organică, astfel că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituție, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor textului constituțional suscitat, în forma anterioară revizuirii Constituției României, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar art.72 alin. 3 precizează în mod expres care sunt domeniile reglementate prin legea organică.
La art.72 alin.3 din Constituția României, litera "h", se regăsesc aspectele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, instanțelor judecătorești, Ministerului Public și Curții de Conturi.
Toate aspectele enunțate mai sus trebuie interpretate prin prisma art.4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă care prevăd că actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le emită.
Prevederile OG83/2000, raportate la art.47 din Constituția României, încalcă dispozițiile constituționale, dar și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece măsura adoptată printr-o ordonanță ordinară nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând astfel atingere existenței dreptului.
Întrucât există conflict între art.I pct.42 din nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional nr.1 al, instanța a dat preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal, astfel cum prevăd dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României.
Față de cele reținute, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților personal auxiliar de specialitate și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară actualizat în funcție de indicele de inflație, în raport de perioadele în care aceștia și-au desfășurat activitatea, astfel cum au fost nominalizați în dispozitivul sentinței, perioadele fiind circumscrise începând cu data de 19.09.2007 la zi și în continuare.
Instanța a respins ca prescrisă acțiunea personalului auxiliar pentru perioada 1 august 2004 - 19 septembrie 2004 și ca neîntemeiat capătul III din cerere privind obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, deoarece drepturile pretinse de reclamanți reprezintă despăgubiri civile care, potrivit art.1 (1) din Decretul nr.92/1976 nu se menționează în carnetul de muncă.
Acțiunea reclamanților - personal conex a fost respinsă, cu motivarea că art.47 din Legea nr.50/1996 a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate, nu și personalului conex.
Împotriva sentinței civile nr.249/17 martie 2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția Civilă au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, a, și și pârâții Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului
Reclamanții, a, și au criticat hotărârea atacată în sensul că în mod nelegal prima instanță le-a respins acțiunea motivat pe faptul că aceștia au calitatea de personal conex în cadrul instanței, reclamantele-recurente calitatea de aprod și în consecință consideră că sunt personal auxiliar, iar reclamanții-recurenți sunt șoferi și consideră că sunt asimilați personalului auxiliar din cadrul instanțelor.
S-a solicitat de către acești reclamanți admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii promovate de ei.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de nelegalitate și anume s-a susținut că în speță sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece prima instanță nu a ținut cont că prevederile referitoare la sporul de risc și solicitare neuropsihică au fost abrogate expres prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, ceea ce înseamnă că pretențiile reclamanților se sprijină pe acte normative abrogate.
S-a mai arătat că în nici un caz nu se poate aprecia că prin abrogarea unui act de abrogare anterior s-ar fi repus în vigoare actul normativ inițial, această regulă aplicându-se numai ordonanțelor de guvern care cuprind norme de abrogare și care au fost respinse ulterior prin lege, ceea ce nu este cazul în speță.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 care au reglementat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică au fost abrogate prin nr.OG83/2000, ceea ce înseamnă că tribunalul a aplicat dispoziții legale abrogate.
S-a menționat că abrogarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, iar Ordonanța nr.83/2000 nu a avut în nici un caz ca finalitate diminuarea drepturilor salariale, ci, dimpotrivă, creșterea acestora prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri ca indemnizație unică.
Recurentul-pârât a criticat sentința și sub aspectul concluziei instanței de fond privind incidența dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului.
S-a susținut că în practica sa, Curtea a stabilit că acest Protocol se aplică numai cu privire la dreptul de creanță, cu condiția ca acest drept să existente în patrimoniul celor care invocă protecția sa.
De asemenea s-a arătat în dezvoltarea acestei critici, că magistrații nu au fost lipsiți niciodată de drepturile lor, astfel că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și că aceste prevederi nu au scopul de a împiedica statele să schimbe sistemele de salarizare, să abroge sau să prevadă dreptul în alt conținut, cu atât mai mult cu cât în perioada în care s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, drepturile salariale ale personalului din sistemul justiției au fost majorate substanțial.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice Vac riticat sentința atacată sub următoarele aspecte:
- în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei de interes a reclamanților având în vedere că la momentul formulării acțiunii reclamanții nu au făcut dovada încălcării drepturilor lor de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi nevoit să-l cheme în judecată;
- tribunalul în mod eronat a apreciat că acest recurent are calitate procesuală pasivă, deși această instituție nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, ci acesta este ordonator principal de credite așa cum este și Ministerul Justiției, astfel că nu poate fi obligat la plata unor sume către salariații din justiție.
S-a arătat în dezvoltarea acestei critici că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este bine determinat prin Legea nr.500/2002, iar Guvernul este cel care răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat.
- pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate prin nr.OG83/2000.
În concluzie, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca lipsită de interes, îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă sau ca neîntemeiată.
În drept, pârâtul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamanții, a, și și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Intimații-reclamanți au depus la dosar note scrise prin care au solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice
De asemenea, intimații-reclamanți au depus la dosar un borderou cu înscrisuri și au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate în cele trei recursuri, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de reclamanții, a, și este nefondat, întrucât în mod corect tribunalul a reținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se aplică, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, doar personalului auxiliar nu și personalului conex.
În speță, reclamanții, a, și nu pot fi asimilați personalului auxiliar de specialitate, ci doar personalului conex, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 pentru aceste persoane.
Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, a, și împotriva sentinței civile nr.249 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
Prima critică din recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, precum și cel de-al treilea motiv al pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor sunt identice, deoarece se critică aplicarea unor dispoziții legale abrogate, astfel că urmează a fi analizate împreună.
Această critică este nefondată, având în vedere Decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Este cunoscut că hotărârile pronunțate în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite sunt obligatorii pentru celelalte instanțe.
Cu privire la critica Ministerului Justiției referitoare la aplicarea dispozițiilor art.1 din Protocolul adițional nr.1 a, Curtea constată că tribunalul a precizat în mod corect că se va da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal în raport de art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, fapt care este solicitat și de dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.249 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, deoarece în mod corect s-a reținut că reclamanții justifică interes în promovarea prezentei acțiuni, deoarece aceștia au formulat o asemenea cerere de chemare în judecată pentru a fi obligați ordonatorii de credite, principal, secundar și terțiar, la acordarea unor despăgubiri salariale, în virtutea raporturilor juridice de muncă.
A doua critică din acest recurs este nefondată, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, având în vedere că instanța de judecată nu a obligat în mod direct această instituție să plătească respectivele sume datorate reclamanților, ci numai să aloce fondurile necesare plății acestor sume, conform hotărârii pronunțate.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea de chemare în judecată având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestei instituții.
Ultima critică din recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice Vaf ost analizată și constatată nefondată cu ocazia cercetării primei critici din recursul pârâtului Ministerul Justiției.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr.249 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, A, ȘI, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea din Râmnicu V, nr.2, județ V și de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județ V, împotriva sentinței civile nr.249 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimați fiind reclamanții, A, -, (FOSTĂ ), toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea din Râmnicu V, nr.2, județ V și pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județ A și TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V, nr.1, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/08.07.2008.
Jud.fond: scu.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florinița Ciorăscu
