Pretentii civile. Speta. Decizia 500/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 500/R-CM
Ședința publică din 18 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de chematul în garanție STATUL ROMÂN-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, împotriva sentinței civile nr.320 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-chemat în garanție Statul Român-Ministerul Economiei și Finanțelor-prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât, intimații-reclamanți, intimatul-pârât Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și intimata Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutire de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurentul-chemat în garanție Statul Român-Ministerul Economiei și Finanțelor-prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având cuvântul asupra recursului formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție, arată că lasă soluționarea acestuia la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 2 noiembrie 2007, reclamanții, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și, procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și în calitate de monitor al cauzelor privind discriminarea, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, pentru a fi obligați pârâții la plata sumelor reprezentând stimulente financiare neacordate în luna decembrie 2005, prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 în cuantum de 1700 lei, actualizată cu indicele de inflație începând cu data de 1.01.2006 și până la data executării sentinței.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca prin nr.1921/C/2005 a fost aprobat un fond de stimulente financiare a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 RON și că prin acest ordin s-a creat o situație de discriminare indirectă, în sensul art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.13, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, ceea ce dezavantajează magistrații cu vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale.
Reclamanții au mai arătat că la acordarea stimulentelor, Ministerul Justiției nu a avut în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor si discriminărilor, principiu consacrat de art.16 alin.1 din Constituție, art.7 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ambele ratificate de România prin Decretul nr.2012/1974, regăsit în dispozițiile art.21 și art.22 din nr.OG177/2002 cu modificările și completările ulterioare și art.2 alin.1 si art.6 lit.c si art.8 din nr.OG137/2000 cu modificările si completările ulterioare.
Pârâtul MINISTERUL PUBLICa depus cerere de chemare în garanție (24-26), solicitând ca în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligat Ministerului Finanțelor Publice la adoptarea unui proiect de rectificare a Ministerului Public pentru anul 2008, în care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că între reclamanți și acesta nu există raporturi de muncă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinarea de la filele 27-29 dosar prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Prin sentința civilă nr.320 din 7 aprilie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, respingând acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și și obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism să plătească acestora stimulentele financiare neacordate în luna decembrie 2005 prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, actualizate cu indicele de inflație de la data de 01.01.2006 și până la data plății efective.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligat chematul în garanție să asigure fondurile necesare efectuării plății.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Național de Combatere a Discriminării, tribunalul a constatat că este întemeiată pe considerentul că între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de dreptul muncii. În consecință, nu poate fi obligat la plata către reclamanți a stimulentelor în cuantum de 1700 lei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de reprezentant al pârâtului Statul Român, a fost respinsă ca neîntemeiată.
În reglementarea actuală în vigoare, respectiv în virtutea prerogativelor conferite de art.2 alin.(2) lit.c din nr.HG386/25.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta din urmă îndeplinește și funcția "de reprezentare, prin care se asigură, în numele Statului Român și al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate", iar potrivit cu dispozițiile art.3 alin.(1), pct.48, în realizarea funcțiunilor cu care acesta este învestit, Ministerul Economiei și Finanțelor "reprezintă Statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ".
Așadar, referitor la calitatea în care a fost chemat în judecată, față de obiectul acțiunii și atribuțiile avute în conformitate cu prevederile nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, iar aceasta independent de faptul că litigiul de față se poartă de reclamanți și cu alte persoane juridice care au obligații de natura celor solicitate prin acțiune, dat fiind că această instituție publică este singura care poate să aloce fondurile necesare efectuării plăților drepturilor solicitate de reclamanți, ca organ de specialitate la nivel național, care răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor celorlalți ordonatori de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
În concret, conform prevederilor art.3 din nr.HG208/2005, în realizarea funcțiilor sale, între atribuțiile legale principale, Ministerul Economiei și Finanțelor o are și pe aceea de elaborare a proiectului și a legii bugetare anuale, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite la nivel național, și pe aceea de transmitere spre adoptare Parlamentului.
În consecință, chiar dacă între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, respectiv în condițiile în care petenții nu sunt angajați ai Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece a fost chemat în judecată pentru a se conforma cerinței din petitul acțiunii, de efectuare a demersului de alocare a fondurilor necesare plăților stabilite în sarcina celorlalți pârâți, capătul de cerere împotriva sa este justificat, respectiva cerere vizând materializarea efectivă a posibilității de rezolvare a însuși fondului pretențiilor solicitate de reclamanți.
Ca atare, a fost privită ca nefondată excepția ridicată de pârât, obligația acestuia nefiind aceea de "a da", ci de "a face", respectiv de a aloca celorlalți pârâți ordonatori de credite fondurile necesare plăților, obligație care îi revine în baza Legii finanțelor publice, potrivit căreia proiectul anual de stat se elaborează doar pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și art.3 pct.9 și, respectiv, art.35 din nr.HG208/2005, respectiva obligație îi revine tocmai în virtutea atribuțiilor și a calității sale de autoritate publică având rol de sinteză în activitatea specifică privind finanțele publice, fapt pentru care acesta se legitimează din punct de vedere procesual pasiv în cauza dedusă judecății.
Pe fond, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, ca prin nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare magistraților care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani în suma de 1700 Ron, criteriul avut în vedere fiind vechimea în magistratură, un criteriu aparent neutru ce dezavantajează magistrații care au o vechime mai mare de 3 ani și îndeplinesc criteriile prevăzute de lege pentru a beneficia de drepturile salariale, și că aceste fapte constituie acte de discriminare, conform art.2 alin.1 si 2, art.6 litera c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG 137/2000 cu modificările si completările ulterioare ( 5-11).
În motivarea hotărârii s-a arătat ca impunerea vechimii la acordarea stimulentelor a avut ca efect împărțirea categoriei socio-profesională a magistraților în două subcategorii, că vechimea în muncă nu constituie un criteriu din cele enumerate la art.4 alin.1 din Normele Interne invocate de Ministerul Justiției, aprobate prin nr.2404/C/2004 pentru evaluarea activității și performanței magistratului, că Ministerul Justiției nu motivează introducerea criteriului vechimii în art.2 și în nr.1921/C/2005, prevăzând numai că stimulentele se acordă cu ocazia Sărbătorilor de iarnă și pentru unele categorii din cadrul instanțelor, potrivit art.4 alin.1 si 3 din Normele Interne.
Consiliul a reținut că potrivit art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorului și procurorului și art.21 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare, stimulentele acordate prin nr.1921/C/2005 fac parte din drepturile salariale prevăzute de lege pentru procurori și că față de prevederile art.2 alin.1si 2, art. 6 lit.c, art.8 și art.19 din OG137/2000, raportat la nr. 1921/C/2005, se constată o preferință pentru o categorie socio-profesionala în acordarea stimulentelor (cea a judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0-3 ani), preferință ce a dus la excluderea altei categorii la primirea stimulentelor și la afectarea folosinței drepturilor economice ale magistraților cu vechime în muncă mai mare de 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri Ministerul Justiției a formulat contestație, care a fost respinsă prin sentința civilă nr.3673 din 14.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr-, cu motivarea că potrivit art.27 aln.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificările și completările ulterioare, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, fără a fi condiționată de sesizarea Consiliului Național pentru combaterea discriminării.
Conform art.998-999 și art.1003 Cod civil, cel care a cauzat prin fapta sa ilicită un prejudiciu altei persoane este obligat să repare prejudiciul în totalitate, în situația în care delictul este imputabil mai multor persoane acestea fiind ținute în solidar pentru despăgubire.
În cauza de față, așa cum s-a reținut prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, reclamanții în calitate de procurori, au fost subiecții unei situații discriminatorii generată de Ministerul Justiției prin emiterea J nr.1921/C/2005 care a exclus de la acordarea stimulentelor financiare, magistrații cu o vechime mai mare de 3 ani, criteriu ce i-a dezavantajat pe reclamanți și le-a creat un prejudiciu echivalent cu suma de 1700 lei.
În lumina principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, debitorul este obligat să acopere integral prejudiciul suferit efectiv de persoana prejudiciată, iar în cazul de față, ținând seama că despăgubirile solicitate sunt de natură salariale și că sumele de bani, se devalorizează continuu, cererea de actualizare a despăgubirilor s-a reținut a fi întemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.320/7 aprilie 2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția Civilă au declarat recurs, în termen legal, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chematul în garanție Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice
Se arată în recursul formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că hotărârea judecătorească a instanței de fond este nelegală pentru următoarele motive:
- instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal excepția necompetenței materiale, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 care prevăd că "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun."
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că judecătoria este competentă material să judece cauza conform actului normativ sus citat.
- tribunalul a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 nu se găsește în posesia Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest act administrativ aparținând Ministerului Justiției, iar discriminarea nu a fost produsă de către MINISTERUL PUBLIC.
S-a arătat în aceeași critică că MINISTERUL PUBLIC în calitatea sa de ordonator principal de credite are atribuții de gestiune doar asupra propriu și al unităților de parchet subordonate, nu și asupra altor ordonatori principali de credite, în speță Ministerul Justiției.
- instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești solicitate cu titlu de despăgubiri în valoare de 1700 lei, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă.
Nu s-a avut în vedere că legiuitorul stabilea o posibilitate acordată ordonatorului principal de credite, fie el MINISTERUL PUBLIC, Ministerul Justiției sau Consiliul Superior al Magistraturii, de a constitui fonduri de premiere și a acorda premii în anumite condiții și anumitor angajați, este evident că nu s-a produs nici o discriminare, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
- tribunalul a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu indicele de inflație, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, ținând cont de dispozițiile Legii de stat nr.486 din 27 decembrie 2006 și ale Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
S-a concluzionat că trebuie admis recursul așa cum a fost formulat și pe fond respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
În drept, pârâtul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice Vaf ormulat recurs, în esență, pentru motivul că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, deoarece MINISTERUL PUBLIC care este ordonatorul principal de credite nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune și mai mult, instanța nu poate să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să impună legislativului să elaboreze un act normativ prin care să se recunoască drepturile solicitate.
Mai mult, Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 este un ordin intern care se adresează exclusiv angajaților acestui minister, nefiind opozabil Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În drept, chematul în garanție și-a motivat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în cele două recursuri și din ansamblul probelor administrate în dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât instanța competentă material să judece în primă instanță cauza este tribunalul și nu judecătoria, deoarece obiectul cauzei îl reprezintă acordarea unor stimulente financiare în raport de calitatea de angajați ca magistrați a reclamanților, cauza fiind un litigiu de muncă și nu o speță de drept comun.
A doua critică este nefondată, deoarece în mod legal prima instanță a reținut că prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 se aplică în mod corespunzător și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și unităților de parchet subordonate acestuia, deoarece prin acest act au fost înlăturați magistrații judecători și procurori cu o vechime mai mare de 3 ani, existând astfel o discriminare și creându-se acestora un prejudiciu echivalent cu suma de 1700 lei.
Rezultă că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Cea de-a treia critică care privește fondul cauzei este nefondată, deoarece în mod corect a fost obligat pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești solicitate cu titlu de despăgubiri în valoare de 1700 lei despăgubiri, ținând cont că reclamanții în calitate de procurori au fost subiecții unei situații discriminatorii generate de Ministrul Justiției prin emiterea nr.1921/C/2005 care a exclus de la acordarea stimulentelor financiare, magistrați cu o vechime mai mare de 3 ani. Acest lucru a fost reținut și prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a statuat existența unei discriminări indirecte potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unor categorii de magistrați.
În concluzie, tribunalul în mod legal a obligat MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești solicitate cu titlu de despăgubiri în sumă de 1.700 lei pentru fiecare reclamant, ținând cont de dispozițiile nr.OG137/2000 așa cum a fost modificată și completată ulterior.
Ultima critică este nefondată, deoarece tribunalul a dispus în mod corect reactualizarea la indicele de inflație a sumei de 1700 lei la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților prin plata cu întârziere a respectivei sume, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă și noțiunea de actualizare cu indicele de inflație.
Trebuie precizat că actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între sumele reale și sumele nominale de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
De asemenea, acordarea indicelui de inflație se justifică și în baza principiului echității, în sensul că orice sumă datorată de către o persoană fizică sau juridică la data plății trebuie să aibă aceeași putere de cumpărare ca cea de la data în care această sumă a fost datorată. Această echitate se realizează doar prin acordarea indicelui de inflație.
În speță nu au fost încălcate dispozițiile Legii de stat nr.486/2006 și nici ale Legii nr.500/2002, pentru că o hotărâre judecătorească pronunțată în materia drepturilor salariale nu este ținută de cele două acte normative menționate mai sus, deoarece în acest cadru procesual sunt analizate de către instanța de judecată dacă au fost respectate condițiile de salarizare ale reclamanților, sporurile și stimulentele ce le revin acestora în raport de legislația muncii și față de calitatea lor de magistrați.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.320 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V cu privire la lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții, Curtea constată că această critică este nefondată, deoarece instanța de judecată nu a obligat în mod direct această instituție să plătească respectivele sume datorate reclamanților, ci numai să aloce fondurile necesare plății acestor sume, conform hotărârii pronunțate.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul de stat, precum și proiectul legii de rectificare a de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea de chemare în garanție având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestei instituții.
Rezultă că în speță nu este vorba ca nr.1921/C/2005 să fie opozabil Ministerului Economiei și Finanțelor, ci de faptul că prin emiterea acestui act s-au acordat stimulente în mod discriminatoriu preferențial anumitor categorii socio-profesionale, cea a judecătorilor cu o vechime între 0 și 3 ani, ceea ce a condus la excluderea de la primirea acestor stimulente a celorlalți judecători și procurori cu vechime în muncă de peste 3 ani.
Prin hotărârea pronunțată de tribunal nu a fost încălcată competența legislativului și nici obligat acest for să elaboreze un act normativ prin care să se recunoască drepturile solicitate de reclamanți.
Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și în speță nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
De asemenea, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, deoarece tribunalul nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a analizat cauza în limitele investirii prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În concluzie, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr.320 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 și chematul în garanție STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Râmnicu V,-, împotriva sentinței civile nr.320 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimați fiind reclamanții, ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea din Râmnicu V,-, județ V și pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1 și DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/08.07.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florinița Ciorăscu
