Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 499/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 499/R-CM
Ședința publică din 18 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.326 din 07 aprili8e 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. dosar -, reclamanții, și toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Judecătoriei Drăgășani în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Rm V,-, județul V și CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, au solicitat să se dispună obligarea pârâților la plata unor despăgubiri bănești, reprezentând o sumă egală cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariu, conform dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de 1 august 2004 și până la zi și apoi în continuare, odată cu drepturile salariale cuvenite lunar,obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții relevă instanței că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Acest text legal a fost abrogat expres, în mod nelegal, prin art. I pct.42 din OG nr. 83/2000, începând cu data de 1 octombrie 2000.
Reclamanții consideră că abrogarea este neconstituțională și discriminatorie, întrucât dreptul la sporul în discuție le-a fost acordat printr-o lege organică, așa cum se dispune prin art. 72 pct.3 lit.h și i din Constituția României în forma aflată în vigoare la vremea respectivă, iar Ordonanța nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art. 114 alin.1 din Constituția în vigoare la data respectivă.
Sub acest aspect s-a încălcat și principiul ierarhiei actelor juridice consacrat în art. 51, art. 72, art. 74 și art. 114 din Constituția în vigoare la data respectivă, în Legea nr. 24/2000, precum și în constituția revizuită, deoarece ordonanța menționată a reglementat într-un domeniu de nivel superior.
Reclamanții apreciază că neacordarea sporului solicitat este și discriminatorie, întrucât este acordat unei largi categorii socio-profesionale, respectiv, prin art. 25-27 din Legea nr. 138/1999 este reglementată acordarea unor sporuri pentru activități cu un grad ridicat de risc ori pentru activități care solicită o încadrare psihică foarte ridicată, sporul cuprins între 16% - 50% pentru personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională și personalul civil din aceste instituții; pentru funcționarii publici cu statut principal din sistemul administrației penitenciare, pentru polițiști, pentru personalul din serviciile de probațiune, care potrivit fișei postului desfășoară activități în penitenciar, pentru personalul didactic ce beneficiază la fiecare tranșă de vechime în învățământ de un spor de 3% din salariul de bază, etc.
În drept, invocă dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr. 137/2000 republicată, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art.55 din Codul Muncii și concluzionează în sensul că există o discriminare și sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor bănești cuvenite.
Prin sentința civilă nr.326 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -a, -a, Și toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Judecătoriei Drăgășani în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Vâlcea, cu sediul în Rm V,-, județul V și Curtea de APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
Obligă pârâții să plătească reclamanților despăgubiri bănești reprezentând spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică începând cu data de 1 august 2004 și în continuare, conform încadrării din salariul de bază brut, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație începând cu data introducerii acțiunii - 12.10.2007 și până la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești menționate.
Obligă pe pârâtul Tribunalul Vâlcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
S-a reținut cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că nu este întemeiată, motivat de faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de sat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, acesta are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste considerente, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, conform dispozițiilor legale menționate, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată, întrucât dreptul reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG 83/2000, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat.
Față de aceste considerente, va fi respinsă excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, reclamanții în calitate de judecători, au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, astfel cum a fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, pe ultimii trei ani și în continuare, odată cu drepturile salariale cuvenite lunar.
În forma inițială a acestui act normativ, acest spor ca parte componentă a salariului, astfel cum este definit prin prevederile art. 155 Codul Muncii nu era prevăzut în Legea nr. 50/1996. Prin OG nr. 56/1997 care a completat OG nr. 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, prin art. 421, devenit ulterior, ca urmare a renumerotării, art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a introdus dreptul reclamanților de a se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, are forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii în stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art. 114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Insă, potrivit art. 72 pct.3 lit. h și i din acea Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă. Or, un element esențial al raportului de muncă îl reprezintă tocmai salariul și ca atare, trebuia să fie reglementat numai printr-o lege organică.
Potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 republicată, în temeiul art. VI din OG nr. 9/1997 și modificată prin OG nr. 56/1997, OUG nr. 75/1997 și Legea nr. 154/1998: pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin art. 1 pct.41 din OG nr. 83/2003. Totodată, prin art. 50 alin.2 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art. 11,precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996.
La rândul său, OUG nr.177/2000 a fost abrogată prin art. 41 lit. a din OUG nr. 27/2007.
Susținerea reclamanților că în acest mod dreptul reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG 83/2000, este întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat.
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art. 1 din primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994. Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, or, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În acest sens trebuie precizată opinia constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strassbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică,
Potrivit art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța reține că există conflict între art. 1 pct.42 din OG nr. 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal și a se admite acțiunea, cu obligarea pârâților la plata drepturilor solicitate începând cu luna septembrie 2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație.
Față de considerentele expuse, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând spor de risc și de solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, indemnizație așa cum a fost modificată prin includerea altor sporuri, drept cuvenite pe perioada 1 august 2004 și în continuare,conform încadrării din salariul de bază brut, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație începând cu data introducerii acțiunii - 12.10.2007 și până la data plății efective.
Va fi obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești menționate.
Obligă pe pârâtul Tribunalul Vâlcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Ministerul justiției, criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Se invocă de asemenea excepția prescripției dreptului material de acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
S-a arătat de recurent că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 care au reglementat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, au fost abrogate prin OG nr.83/2000, ceea ce înseamnă că prima instanță a aplicat dispoziții legale abrogate, abrogarea făcându-se cu respectarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
De altfel, ordonanța nr.83/2000 nu a avut în nici un caz ca finalitate diminuarea drepturilor salariale, ci, dimpotrivă, creșterea acestora prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri, indemnizația unică de care beneficiau reclamanții în acel moment.
Analizând recursul în raport de critici se constată că este nefondat.
Prima critică este neîntemeiată, constatându-se că față de data introducerii acțiunii, dreptul material la acțiune nu este prescris.
Nici cea de a doua critică nu este întemeiată.
Sporul de 50% solicitat prin acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996 dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit.g pct.1 din Legea nr.125 din 13 iulie 2000 (publicată în nr. 331 din 17 iulie 2000) Guvernul a abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 le Legii nr.24/2000, modificată și completată prin Legea 189/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Legea nr.50/1991, deși lege organică, a fost abrogată printr-o ordonanță de guvern, aspect ce contravine Constituției.
Astfel, potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art.114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domeniu care nu fac obiectul legilor organice.
De asemenea, potrivit art.72 pct.3 lit.h și i din Constituție, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, precum și regimul general privind raporturile de muncă trebuie reglementate printr-o lege organică și, întrucât un element esențial al raporturilor de muncă îl reprezintă tocmai salariul, rezultă că Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești este o lege organică.
În concluzie, indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG nr.83/2000 abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte.
Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea dată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.326 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.326 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
3.07.2007
jud fond.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florinița Ciorăscu
