Pretentii civile. Speta. Decizia 4970/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3123/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4970/
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SA (SC, împotriva sentinței civile nr. 670 din 06 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(5522/2007), în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 18 dosar, lipsind intimatul reclamant .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte SC SA B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 670 din 06 februarie 2008, a Tribunalului Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în opinie majoritară, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și în consecință, s-a dispus obligarea pârâtei SC SA la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând prime de Paști și C, după cum urmează: Paști 2005-1400 lei;Paști 2006 -1850 lei; Paști 2007 -1850 lei; C 2004 -980 lei; C 2005 -1400 lei; C 2006 -1850 lei, sume ce sunt calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate; a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 533,52 lei daune interese.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința sus menționată, în esență, sub următoarele aspecte:
Date fiind dispozițiile art.977 și art.983 din Codul Civil și având în vedere prevederile art.9 și 10 din CCM, concluzia care se impune în speță este aceea a inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C după ce în anul 2003 părțile CCM au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Arată recurenta că redactarea clauzei conținută de art.168 din CCM este neclară, de aceea a fost necesară instituirea unei Comisii Paritare, care să realizeze interpretarea cuvenită respectivei clauze.
Operațiunea de interpretare s-a concretizat în documentul intitulat "Nota asupra situației primelor de Paști și C, prevăzut de art.168 din CCM al SC SA".
S-a constatat că punctul II al acestei note atestă că începând cu anul 2003, respectivele suplimente salariale au fost incluse în salariul de bază ale angajaților, părțile contractului înțelegând că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect.
Totodată, nota emisă de Comisia Paritară nu reprezintă o modificare a CCM și nu are rol constitutiv de drepturi, ci reprezintă o interpretare a unui text confuz.
Apreciază recurenta că stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor în discuție este susținută și de concordanța sus menționatei interpretări a clauzei cu textul analog din CCM la nivel superior, respectiv art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr-.
Nu s-au administrat probe noi în calea de atac a recursului.
În baza art.312 alin.1, 3 și 5.proc.civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în cauză și a prevederilor art.3041pr.civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii.
Prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, acesta a solicitat, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, obligarea SA la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și C pe anii 2004-2007), invocând în susținerea acestor pretenții dispozițiile art.168 alin.1 din CCM la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Însă, în motivarea acțiunii reclamantul nu a arătat care a fost criteriul pe baza căruia a stabilit cuantumul drepturilor bănești pretinse. Mai precis, nu a evidențiat dacă și-a calculat pretențiile deduse judecății în funcție de nivelul salariului mediu pe unitate ori a celui brut.
Tribunalul nu a sesizat aspectul decurgând din conținutul art.168 alin.1 din CCM anume că Primele de Paști și C trebuiau raportate la salariul de bază mediu pe unitate, fapt care se reflectă în considerentele hotărârii atacate în prezentul proces și anume că nu se stabilește modul de calcul a Primelor de Paști și C, respectiv prin raportare la salariul mediu brut sau net.
Cu toate acestea, apreciază că există suficiente elemente de calcul în vederea cuantificării acestor sume, fără a individualiza aceste elemente de cuantificare.
Singurul înscris în care se menționează un cuantum al acestor prime este cel de la fila 4 dosar ce nu poate fi luat în considerare, întrucât deși intimatul susține că ar fi un extras de pe o adresă a pârâtei ce prevede salariul mediu pe, în baza căruia se stabilește cuantumul fiecărei suplimentări salariale de Paști și de C, acest înscris nu atestă că emitentul ar fi pârâta, nepurtând ștampila unității și semnătura reprezentantului legal.
Practic, în acest fel Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, ceea ce impune a se face aplicarea sancțiunii prevăzute de art.312 alin.5.pr.civilă.
Această soluție este necesară și pentru că prima instanță, era obligată, în virtutea principiului prevăzut de art.129 alin.5.pr.civilă (rolul activ al judecătorului în vederea aflării adevărului), să pună în discuția părților administrarea probei cu expertiză contabilă (al cărei obiectiv să fie determinarea sumei eventual cuvenite reclamantului în raport de conținutul art.168 alin.1 din CCM) și, chiar dacă părțile se împotriveau, să încuviințeze o asemenea dovadă, care apare ca fiind esențială pentru o justă soluționare a cauzei.
Cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispozițiile art.305.pr.civilă), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se asigura o soluționare unitară a pricinii, în faza rejudecării în fond, Tribunalul va avea în vedere și celelalte aspecte invocate de către pârâtă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA (SC, împotriva sentinței civile nr. 670 din 06 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(5522/2007), în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./22.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
