Pretentii civile. Speta. Decizia 526/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 526
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina JUDECĂTOR 2: Viziteu Camelia
- - - - JUDECĂTOR 3: Pîrjol
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurent recurentul-pârât JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.4 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Nefiind alte cereri și/sau excepții de formulat, și văzând că în cauză recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4 din 10.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea promovată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Bacău să plătească fiecăruia dintre reclamanți câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective, în baza Ordinului nr.1921/C/15.XII.2005.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s-a dispus, avându-se în vedere aproprierea sărbătorilor de iarnă, din luna decembrie 2005, acordarea din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, a unor stimulente pentru personalul din sistemul justiției, în baza mai multor criterii, enumerate în mod limitativ. S-a stabilit astfel o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, respectiv 500 lei pentru consilierii de reintegrare socială și supraveghere, 900 lei pentru funcționarii publici, 500 lei pentru personalul contractual și 1700 lei pentru judecători, însă numai pentru cei cu o vechime cuprinsă între 0 - 3 ani.
Procedând în acest mod pârâtul Ministerul Justiției a aplicat un tratament discriminatoriu atât între judecătorii cu o vechime de până la 3 ani și reclamanții care aveau o vechime mai mare, dar și între aceștia din urmă și celelalte categorii de personal din sistemul justiției. Astfel, deși pârâtul Ministerul Justiției a susținut că predominante în repartizarea stimulentelor au fost criteriile prevăzute în art. 4 alin. 1 din Normele interne, în realitate diferențierea a fost realizată în raport de vechimea în funcția de judecător de până la 3 ani.
Tratamentul discriminatoriu instituit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 nu a avut un scop legitim, justificat obiectiv, iar metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, astfel cum s-a reținut și în Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de reclamanți.
Procedând astfel s-a adus atingere principiului egalității în fața legii care presupune, conform Deciziei nr. 135/05.11.1996 a Curții Constituționale,"instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Totodată, în cauză sunt incidente prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, potrivit cărora "reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă", cât și cele reținute de instanța de contencios constituțional care, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 a stabilit că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice."
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la "dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare ", situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Potrivit alin. 2 și 4 ale art. 25 din Legea nr. 146/1997, fondul cu destinația specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției are o reglementare legală iar repartizarea lui are un caracter anual, contrar celor susținute de pârâtul Ministerul Justiției.
Astfel, întrucât art. 25 alin. 4 prevede că disponibilitățile create prin colectarea taxelor de timbru ce nu au fost cheltuite până la sfârșitul fiecărui an, se vor reporta în anul următor, în vederea distribuirii lor cu aceeași destinație, reiese că dreptul celor care fac parte din personalul din sistemul justiției, ce îndeplinesc criteriile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Normele interne, de a beneficia de aceste stimulente, indiferent de vechimea în activitate, reprezintă un premiu anual.
Caracterul de premiu anual neimpozabil reiese și din prevederile art. 5 din Normele interne, care dispun că stimulentele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale, contribuția la fondul pentru plata ajutorului de șomaj și contribuția pentru pensie suplimentară.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C din 23.08.2004 dreptul de primi stimulentele prevăzute de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 a fost transformat într-un drept salarial impozabil, ocazional, având caracterul de ajutor social limitat, din moment ce acordarea lui a fost argumentată de apropierea sărbătorilor de iarnă și a vizat un segment redus de personal.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod Civil. și nu potrivit art. 1088 Cod Civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva sentinței civile mai sus arătate, a declarat în termen legal recurs Ministerul Justiției pentru următoarele motive:
- în cauză nu se impunea citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
- instanța a depășit activitățile puterii judecătorești
- instanța nu a analizat natura acestor stimulente și astfel obligativitatea recompensării tuturor magistraților.
Analizând sentința civilă recurată, Curtea de Apel reține următoarele:
Persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Având în vedere, natura dreptului subiectiv dedus judecății, judecarea cauzei nu poate avea loc decât cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care are calitate procesuală pasivă stabilită prin art.27 al.3 din Lg.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs prevăzut de art.304 al.4 Cod procedură civilă, nu se poate reține că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât nu a săvârșit un act pe care numai puterea legislativă sau executivă îl poate face, nu a atribuit valoare legală unor texte abrogate sau a tăgăduit orice valoare a unui text care încă are forță legală, nu a criticat pe legiuitor și nu a făcut presiuni asupra lui.
Instanța de fond, corect a constatat existența unui tratament discriminatoriu între indivizi aflați în situații analoage, fără justificare obiectivă și rezonabilă, ceea ce nu poate fi interpretată ca o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a apreciat judicios că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători, potrivit criteriului de vechime reprezintă o discriminare indirectă potrivit art.2 alin.2 OG137/2000 - (Hotărârea 15/23.11.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării).
Susținerile recurentei nu pot fi reținute avându-se în vedere că așa cum a reținut prima instanță, hotărârea Ministrului Justiției de a distribui stimulentele stabilite potrivit Legii 146/1997 modificată ( la constituirea cărora au contribuit și contribuie toți magistrații indiferent de vechimea în funcție), doar unei categorii delimitată după un singur criteriu al vechimii și gradului instanței, introduce o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv, fiind în contradicție cu principiul constituțional al egalității în fața legii.
Față de cele mai sus reținute, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurent recurentul-pârât JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.4 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. - /
red.dec.rec. - VN.
tehnored. BC/ 2 ex/ 4.06.2009
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Viziteu Camelia, Pîrjol
