Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 529
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina JUDECĂTOR 2: Gioacăș Jănică
- - - - JUDECĂTOR 3: Aștefănesei
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.110 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că la fila 29 dosar prin serviciul arhivă al instanței s-a atașat la dosar răspunsul la relațiile solicitate la termenul anterior, după care:
Nefiind alte cereri și/sau excepții de formulat, și văzând că în cauză recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 110 din 24.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr- A fost admisă acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a constatat că perioada 17 octombrie 2005 - 31 iulie 2006 constituie vechime în magistratură și în funcția de magistrat și în consecință;
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre sporul de vechime cuvenit conform dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006 și cel efectiv acordat, despăgubire actualizată cu indicele de inflație la data executării.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare efectuării plății drepturilor acordate.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Privitor la excepția lipsei calității procesuale invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării constată a fi nefondată, având în vedere, în ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor atribuțiile ce-i revin acestuia conform dispozițiilor din Legea 500/2002, în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție iar privitor la pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării faptul că aceasta a fost citată în cauză în temeiul dispozițiilor art.27 din OG 137/2000.
Pe fondul cauzei s-a constatat că reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că perioada 17 10.2005 - 31 iulie 2006 cât a fost în concediu pentru creșterea copilului constituie vechime în magistratură și să fie obligați pârâții la plata unei despăgubiri ce reprezintă diferența dintre sporul de vechime cuvenit și cel acordat efectiv.
Prin decizia civilă nr.271/1.11.2005 Curtea de APEL BACĂUa dispus suspendarea activității reclamantei în baza art.51 lit. "a" din Codul Muncii iar prin Decizia nr.161 din 4.08.2006 a aceleiași instituții s-a dispus încetarea măsurii suspendării activității.
Concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, de care a beneficiat reclamanta în perioada 17.10.2005 - 31.07.2006, este reglementat prin art.51 lit. a din Codul Muncii dar și prin Ordonanța de Urgență nr.148 din 3 noiembrie 2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
În raport de situația de fapt constată în cauză, Curtea a constatat că are a se pronunța asupra modului de aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și nu a crea noi norme în materie astfel încât să se dea eficiență deciziilor Curții Constituționale privitoare la neconstituționalitatea unor dispoziții din OG nr.137/2000.
Art.51 lit.a din Codul Muncii, reglementează doar condițiile în care se suspendă din inițiativa salariatului, contractul de muncă, în timp ce OUG nr.148 din 3 noiembrie 2005, constituie actul normativ special de reglementare a tuturor facilităților acordate pentru susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
OUG nr.148/2005, prevede la art.18 alin.7 că " perioada concediului, pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta".
Legea nr.7/2007 pentru aprobarea OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede deasemeni că aliniatul 7 al art.18 al OUG nr.148/2005 va avea următorul cuprins: " perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta".
Curtea, a constatat că normele legale în materie sunt clare și nu lasă loc de interpretare, în sensul că perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, constituie vechime în muncă.
Suspendarea raporturilor de serviciu astfel cum este reglementată de art.51 lit.a din Codul Muncii operează numai în ceea ce privește obligația de prestare a muncii și cea corelativă de plată a salariului, care este înlocuită cu îndemnizația specială prevăzută de OUG nr.158/2005, însă curgerea vechimii nu este întreruptă sau suspendată prin acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani. Referitor la Statutul special al magistraților, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.422/2007, în vigoare începând cu 25 iunie 2007, se recunoaște deasemeni vechimea în magistratură cât și în funcția de judecător sau procuror persoanelor care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Dreptul în discuție, recunoscut atât prin OUG nr.158/2005 cât și prin nr.422/2007 face parte din categoria drepturilor câștigate astfel încât nu poate fi reținut în cauză, principiul neretroactivității legii civile.
Pentru considerentele ce preced Curtea a admis acțiunea și a constatat că perioada 17 octombrie 2005 - 31 iulie 2006, constituie vechime în magistratură și în funcția de magistrat și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre sporul de vechime cuvenit conform dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006 și cel efectiv acordat.
Pentru o justă despăgubire, diferența cuvenită reclamantei va fi reactualizată cu indicele de inflație, la data executării.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să asigure sumele necesare efectuării plății drepturilor bănești acordate iar Tribunalul Neamț să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au declarat în termen legal recurs pârâții Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției, care au arătat în motivele de recurs că, în perioada cât reclamanta se află în concediu pentru creșterea copilului, perioada 17.10.2005 - 13. 07.2006, nu i se recunoaște vechimea în magistratură și în funcția de magistrat, întrucât la acea dată nu exista o normă legală care să prevadă acest drept și legea civilă nu retroactivează.
În cauză a formulat recurs și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Analizând motivele de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Reclamanta a beneficiat în perioada 17.10.2005-13.07.2006, de concediu pentru creșterea copilului până la 2 ani care, era reglementat prin art.51 lit.a din Codul Muncii și prin nr.OUG148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, arată la art.79 că judecătorii au dreptul la concedii pentru creșterea copilului până la 2 ani, respectiv până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap, fără să precizeze că, această perioadă constituie vechime în magistratură și în funcția de magistrat.
Așa fiind, în perioada în care magistratul reclamant s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului nu a existat nici un text de lege care, să stabilească că, perioada respectivă constituie vechime în serviciu, respectiv vechime în funcția de judecător.
Ulterior acestei perioade prin Legea nr.7/2007 pentru aprobarea nr.OUG148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, în vigoare de la 20.01.2007, a stabilit prin dispozițiile art.12 al.7 că, perioada concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani sau până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta.
De asemenea Hotărârea nr.422/14.06.2007, prin care s-a modificat și completat Regulamentul privind concediile magistraților, aprobat prin Hotărârea 325/2005, a prevăzut la art. 241că, perioada în care judecătorul și procurorul se află în concediu pentru creșterea copilului, constituie, potrivit legii, atât vechime în magistratură, cât și în funcția de judecător sau procuror.
Dispozițiile legislative mai sus arătate, stabilesc că în perioada concediului de creșterea copilului, magistraților să li se recunoască dreptul la vechimea în magistratură și în funcția de judecător sau procuror, dar numai din momentul intrării în vigoare a Legii nr.7/2007, neexistând o referire expresă pentru perioada anterioară intrării în vigoare.
Întrucât la data când se afla reclamanta în concediu de creșterea copilului nu exista un text legal care să îi recunoască dreptul pretins, iar legea civilă nu retroactivează, instanța de fond a reținut greșit că se consideră vechime în magistratură perioada 17.10.2005 - 31.07.2006, în care reclamanta s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului.
Totodată, instanța de fond a reținut greșit că reclamanta se află într-o situație de discriminare față de judecătorii și procurorii care beneficiază de noua reglementare a Lg.7/2007 și a Hotărârii nr.422/2007, întrucât pentru situații reglementate diferit de dispozițiile legale, discriminarea nu poate fi recunoscută, în raport de jurisprudența, decât în situații identice și comparabile.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta este de asemenea nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției
Economiei și Finanțelor s-a apreciat că nu este fondată urmând a fi respinsă,
întrucât conform art.19 din Legea nr.500/2002 atribuțiile acestui minister
constau în pregătirea proiectelor de lege bugetare anuale, ale legilor de
rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea
măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare. Aceasta înseamnă
că în acțiunea prin care se solicită obligarea pârâtei să asigure sumele necesare
acordării despăgubirilor în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate
procesuală pasivă.
De asemenea, conform art.l din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr. 188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, pârâta având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2 din Legea nr.500/2002).
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, apreciază ca fiind fondate recursurile declarate de pârâți, urmând ca în temeiul art.304 pct.9 cu art.312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursurile potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile civile promovate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.110 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- / DO.
red.dec.rec.
tehnored. BC / 3 ex/ 4.06.2009
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Gioacăș Jănică, Aștefănesei
