Pretentii civile. Speta. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 535/CM
Ședința publică de la 22 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de recurenții - pârâți: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul - nr. 18, județul C și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 381/20.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, cu domiciliile alese la Judecătoria Medgidia -- și intimații pârâți: CURTEA DE APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA, ambele cu sediul în C,-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța, având în vedere că recurenții au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în baza art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursurile civile de față;
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cad eclarat recurs la data de 15 iunie 2009 împotriva sentinței civile nr. 381 din 20 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs la data de 15 iunie 2009 și Ministerul Justiției și Libertăților.
În fapt;
Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța și înregistrată sub nr- reclamanții - -, - și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța și Ministerul Economiei și Finanțelor, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 1 octombrie 2006 până în prezent, acordarea lunară a acestui spor și pe viitor;
- obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă;
- obligarea la alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plății sumelor neîncasate;
- obligarea la emiterea ordinului de salarizare care să conțină sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în perioada 1 octombrie 2006 - 31 iulie 2008 au avut calitatea de auditori de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii.
Începând cu data de 1 august 2008 au dobândit calitatea de judecători stagiari potrivit nr. 658 din 3 iulie 2008.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
În art. 50 din nr.OUG 177/2002 se prevedea expres că se abrogă și Legea nr. 50/1996, însă în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
În atare situație, reclamanții apreciază că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare.
Astfel cum s-a precizat în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost niciodată abrogat și el se datorează în continuare, dar pârâții nu au întreprins nicio măsură pentru adăugarea acestui spor la salariul brut.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că legea îi acordă capacitatea de a sta în judecată în calitate de pârât numai atunci când instanțele judecătorești specializate exercită în condițiile stabilite de Constituție și
de Legea nr. 554/2004 controlul legalității actelor sale, învederând și faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conform art. 282 din Codul muncii.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare, și-a precizat poziția procesuală în sensul că nu poate fi obligat la achitarea drepturilor solicitate pentru perioada cât reclamanții au avut calitatea de auditori de justiție, eventual doar de la data la care aceștia au fost numiți judecători stagiari, respectiv 1 august 2008.
Referitor la solicitarea reclamanților privind obligarea la emiterea unui ordin de salarizare pentru acordarea procentului de 50% cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică se învederează faptul că aceste ordine de salarizate au un caracter individual și nu pot fi emise ca urmare a recunoașterii acestor drepturi prin hotărâri judecătorești.
Prin sentința civilă nr. 16/CM din 10 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, Tribunalului Constanța, reținându-se că prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 referitoare la competența de soluționare a unor asemenea cauze, Tribunalul fiind competent potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- iar prin sentința civilă nr. 381 din 20 martie 2009 pronunțată de această instanța au fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți.
Au fost obligați pârâții Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța la plata către fiecare reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut, începând cu data de 1 august 2008 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Constanța să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
A fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea ordinului de salarizare.
Au fost respinse ca nefondate pretențiile aferente perioadei 1 octombrie 2006 -31 iulie 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor;
În conformitate cu dispozițiile art. 282 Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor, elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite, va întocmi necesarul sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale neacordate, iar Ministerului Economiei și Finanțelor, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Pe fondul cauzeiinstanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au funcția de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Medgidia, începând cu data de 1 august 2008.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001,
Însă, aceste dispoziții fac parte dintr-o lege organică, ceea ce înseamnă că nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului (act normativ de inferior unei legi) nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia civila nr. 21 din 10 martie 2008 cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești această instanță, a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50%
pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de baza brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, astfel că, instanța urmează a se conforma acestei decizii.
Pe cale de consecință, pârâții au fost obligați la plata în continuare a sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară ce li se cuvine reclamanților, începând cu data de 1 august 2008, dată de la care aceștia au fost numiți în funcția de judecători stagiari.
Anterior acestei perioade, respectiv pentru intervalul 1 octombrie 2006 - 31 iulie 2008, perioadă în care reclamanții au avut calitatea de auditori de justiție acordarea acestor drepturi este nefondată având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 12 și următoarele din Legea nr. 303/2004 se stabilește modalitatea de admitere în magistratură, cursanții Institutului Național al Magistraturii având calitatea de auditori de justiție.
Calitatea de auditori de justiție este faza premergătoare a obținerii calității de magistrat, în perioada de pregătire aceștia beneficiind de o bursă stabilită pe criterii bine determinate.
Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 se referă la magistrați, respectiv judecători, procurori, etc. în funcție și nu cursanți în perioada de pregătire pentru a deveni magistrați ca urmare a numirii de către Consiliul Superior al Magistraturi ca judecători sau procurori stagiari, după absolvirea cursurilor și, ulterior, prin decret prezidențial ca urmare a promovării examenului de definitivat în magistratură.
În consecință pentru perioada în care reclamanții au îndeplinit activitatea de auditori de justiție aceste drepturi nu se cuvin.
Față de această situație sumele ce urmează a fi primite cu acest titlu vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, procedându-se astfel, prin acordarea de daune interese, la acoperirea integrală a prejudiciul produs reclamantelor prin neacordarea la timp a drepturilor cuvenite.
Întrucât, potrivit Legii nr. 19/2000, pentru drepturile astfel acordate trebuie achitate contribuțiile obligatorii la bugetul asigurărilor sociale, constituite în stagiu de cotizare, precum și în raport de prevederile Decretului nr. 92/1976, a fost admis și capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Totodată, pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plății sumelor pretinse.
Referitor la solicitarea reclamanților privind obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de salarizare instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei se află depus Ordinul nr. 3221/C din 19 decembrie 2008 prin care se rectifică mențiunile anterioare cuprinse în Ordinul Ministerului Justiției nr.
2390/C din 16 2008, motiv pentru care s-a apreciat acest capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect.
1. Critica sentinței prim motivele de recurs formulate de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publicea vizat, în esență, aspecte referitoare la excepția lipsei calității procesual pasive în litigiile având ca obiect drepturi salariale, excepție întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Constituție și art. 35, 36 din același act normativ, precum și pe dispozițiile nr.HG 83/2006.
2. Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de către Ministerul Justiției și Libertățilora vizat, în esență, aspecte referitoare la excepția lipsei calității procesual pasive pentru perioada când reclamanții au deținut calitatea de auditori de justiție.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, o va menține pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
1. Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice;
Articolul 282 din Codul muncii prevede că pot fi părți în conflictele de muncă salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Deși Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate de angajator, având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, în conformitate cu care acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, trebuie ținut în proces în calitate de pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților sunt ordonatori principali de credite.
Ambele instituții, potrivit actelor normative care le reglementează organizarea și funcționarea, fiind ordonatori principali de credite, întocmesc proiectul de venituri și cheltuieli la nivelul instituției.
Având în vedere dispozițiile art. 19, 28 și 35 din Legea 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul bugetului de stat în numele guvernului, pe baza proiectelor făcute de ordonatorii principali de credite.
Deci, capitolul cheltuieli în care sunt incluse cheltuielile de personal - respectiv salariile - este întocmit pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
De asemenea, rectificarea bugetară de stat urmează aceeași procedură ca și întocmirea bugetului anual de stat.
Este real că Ministerul Justiției și Libertăților, ca ordonator principal de credite, este responsabil de prevederea în bugetul anual de stat a tuturor cheltuielilor necesare, el fiind de asemenea cel care, în cazul unor rectificări bugetare, face propunerile corespunzătoare.
În același timp, însă, Ministerul Finanțelor Publice urmărește execuția bugetului de stat, partea alocată fiecărui ordonator principal de credite. De asemenea, potrivit art. 131 din Legea 304/2004 republicată activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 132 din Legea 304/2004, chiar dacă pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților elaborează proiectul de buget, el fiind și cel care propune rectificările bugetare, le înaintează tot Ministerului Economiei și Finanțelor pentru a le include în legea de rectificare a bugetului de stat.
În lipsa cuprinderii sumelor propuse de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților în legea de rectificare a bugetului întocmită de Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi este în imposibilitate de a pune în executare sumele cuprinse în titlu.
Rolul conferit de legiuitor în vederea întocmirii proiectului de buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor se datorează împrejurării că acesta este depozitarul informației generale privind veniturile și în baza acesteia discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit.
Iată, deci, că deși Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate de angajator, are calitate procesuală.
2. Cu privire la recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților;
Prin cererea de recurs s-a reiterat excepția lipsei calității procesual pasive invocată în fața instanței de fond pe cale de apărare, cu privire la pretențiile reprezentând drepturi salariale aferente perioadei în care reclamanții au deținut calitatea de auditori de justiție.
Soluția pronunțată de Tribunalul Constanța în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual pasive este corectă și avem în vedere următoarele:
Ministerul Justiției și Libertăților a fost chemat în judecată în calitate de pârât pentru drepturi salariale aferente perioadei 1 octombrie 2006 și în continuare, după data pronunțării sentinței civile.
Pretențiile anterioare datei de 1 august 2008 au fost respinse ca nefondate reținându-se că în această perioadă reclamanții au avut calitatea de auditori de justiție, astfel că nu pot fi beneficiarii unui spor salarial lunar de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sentința Tribunalului nu a fost atacată de reclamanți intrând în puterea lucrului judecată din această perspectivă.
Recursul Ministerului Justiției și Libertăților vizează tocmai pretențiile aferente acestei perioade deși nu a fost lezat din punct de vedere pecuniar.
Soluția adoptată de Tribunal prin respingerea excepției calității procesual pasive este corectă întrucât calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, or nu ar fi posibil să se fragmenteze petitul acțiunii reținându-se că pentru o perioadă intimatul justifică această calitate procesuală iar pentru altă perioadă nu justifică aceeași calitate.
Având în vedere că excepția calității procesual pasive este o excepție de fond, în mod just a respins tribunalul pretențiile ca nefondate pentru perioada în care nu erau justificate în raport de Ministerul Justiției și Libertăților.
Din această perspectivă recursul Ministerului Justiției și Libertăților ar apărea chiar și ca lipsit de interes.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursurile în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile civile formulate de pârâții:MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în B,-, sector 5prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul - nr. 18, județul C șiMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 381 din 20 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,, cu domiciliile alese la Judecătoria Medgidia, cu sediul în M,-, județul C și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚAși TRIBUNALUL CONSTANȚA, ambii cu sediile în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/29.09.2009
gref.
2 ex./6.10.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
