Pretentii civile. Speta. Decizia 5469/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5469
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 171/08.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru refacerea procedurii de citare și comunicare întâmpinare, prin serviciul registratură intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare (2 exemplare), iar recurenta-reclamantă - concluzii scrise prin care solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față,
Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 171 din 08 decembrie 2008, disjuns cererea de intervenție formulată de intervenienta.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești, ca prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de, s-a constatat că această cerere este lipsită de interes, întrucât titularul cererii are calitatea de reclamant.
Referitor la cererea de intervenție formulată de intervenienta la data de 30.10.2008, Curtea a reținut că potrivit rt. 55 din Codul d e procedură civilă, intervenția se judecă o dată cu cererea principală. Când însă judecarea cererii ar fi întârziată prin intervenția în interes propriu, instanța poate hotărî despărțirea ei spre a fi judecată deosebit.
Constatând că, în cauză soluționarea cererii de intervenție principale ar întârzia nejustificat soluționarea cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 55 teza a II-a din Codul d e procedură civilă și a disjuns cererea de intervenție formulată de intervenienta, pentru a se forma un dosar separat.
Pe fondul cauzei s- reținut că reclamanții au calitatea de personal conex asimilat personalului auxiliar de specialitate, fiind salariați în temeiul Legii nr. 50/1996 și ulterior în baza OUG nr. 177/2002 și au formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50 % pentru perioada 01.11.2000-01.06.2004.
Conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Conform art. 166 alin.1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin decizia nr. 21/ 10 martie 2008 Înalta Curte de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că,n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost în vigoare în tot acest timp iar reclamanții aveau posibilitatea să formuleze acțiune prin care să solicite plata acestui spor.
Astfel că dreptul la acțiune s-a născut la data la care debitorii obligației nu au mai plătit acest spor și trebuia exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit c Codul muncii și art.166 Codul muncii.
Acest termen a fost depășit în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată deoarece de la data de 01.11.2000 respectiv 01.06.2004 până la data de 24.03.2008 (data introducerii acțiunii) au trecut mai mult de 3 ani, și în consecință instanța a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește precizarea cererii formulată la data de 24.11.2008 de către reclamanta prin care solicită acordarea sporului de 50% pentru perioada 01.11.2000-01.11.2002 și pe viitor, se constată că, deși formulată echivoc, în sensul determinării perioadei pentru care solicită drepturile și completării acestei precizări cu sintagma "pe viitor", instanța califică a ceastă cerere ca o majorare a cuantumului pretențiilor, formulată în condițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, interpretând sintagma "pe viitor" ca referindu-se la întreaga perioadă ulterioară datei de 01.11.2002.
Însă, în ceea ce o privește pe reclamanta, pensionată la data de 01.11.2002, instanța a constatat că pentru perioada 01.11.2000-01.11.2002 cererea este prescrisă, pentru considerentele expuse mai sus, iar pentru perioada ulterioară datei de 01.11.2002, cererea de plată a drepturilor salariale este nefondată, raporturile de muncă fiind încetate de la această dată.
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, instanța nu a mai analizat motivele care privesc fondul cauzei.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivele de recurs susțin că sporul de 50% este un drept de creanță nu se încadrează în sintagma "salarizarea și alte drepturi ale magistraților", este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, nefiind supus prescripției extinctive. S-a mai arătat că au fost discriminați prin neacordarea sporului. Recurentele, au mai arătat că, deși s-au pensionat, trebuia să li se acorde acest spor și după momentul pensionării, pentru egalitate de tratament cu personalul aflat în activitate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Conform art. 166 alin.1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Se constată astfel că, față de data introducerii acțiunii, în cauză s-a împlinit termenul de prescripție, în mod corect acțiunea fiind respinsă ca prescrisă, neoperând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului acesteia.
Motivele de recurs ce susțin faptul că sporul solicitat este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, nefiind supus prescripției extinctive, și că ar fi discriminați prin neacordarea sporului pentru perioada supusă judecății, sunt nefondate, având în vedere dispozițiile legale imperative arătate anterior.
În ceea ce privește susținerile reclamantelor și, care au arătat că, deși s-au pensionat, trebuia să li se acorde acest spor și după momentul pensionării, și acestea sunt neîntemeiate, la data pensionării încetând raporturile de muncă.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312.pr. civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 171/08.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 3: Marin - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/22.10.2009.
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
