Pretentii civile. Speta. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA N R. 629
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Inspectoratul Școlar Județean D, prin reprezentant legal, cu sediiul în Târgoviște, Bd. - - I, nr. 62, județul D, și Școala S, cu sediul în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr. 2053 din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, județul D și intimatul-pârât Consiliul Local cu sediul în comuna, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 20 martie 2009, apoi pentru aceleași considerente a amânat cauza la 26 martie 2009 și având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată întrucât unul din membrii completului se află în concediu de odihnă, respectiv doamna JUDECĂTOR 2: Cristina Mihaela Moiceanu Ioana a amânat pronunțarea la 30 martie 2009 când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul Scolar Județean D și Școala,S " pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispun obligarea pârâților să-i plătească reclamantului zilele de concediu de odihnă neefectuate pentru anii școlari 2004 - 2007.
Se susține că până în luna iunie 2008 reclamantul a fost director coordonator la școala din și din cauza sarcinilor de serviciu nu și-a putut efectua concediul de odihnă pentru perioada solicitată.
A fost cooptat în diferite comisii de evaluare la nivelul județului, a asigurat curățenia și igienizarea spațiilor școlare în trei localuri de școală și două grădinițe, a asigurat înscrierea elevilor la testele naționale, examene la, admiterea la licee ori, a acordat lucrările de renovare a școlii.
Reclamantul a mai depus la dosar și un memoriu prin care justifică activitățile care l-au împiedicat să-și efectueze concediul de odihnă din 2004, adeverința nr.564/04.11.2008, emisă de Școala S și prin care se confirmă că reclamantul este director între sept.1990 - aprilie 2008 și în vacanțele de vară ale anilor școlari 2004 - 2007 încheiat condicile de prezență.
La 20 nov.2008 Inspectorul Scolar Județean D-ța formulează întâmpinare prin care invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât începând cu 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrative în care personalul își desfășoară activitatea.
Se invocă prescrierea dreptului la acțiune pe perioada 2004 - 2005.
Reclamantul nu a depus nici o cerere scrisă la Inspectoartul Școlar pentru a anunța faptul că este necesară prezența acestuia în unitate. Se face referire la o reclamantă, probabil o eroare de dactilografiere, care a beneficiat de gradație de merit și întrucât nu a existat nevoi de serviciu neprevăzute care să impună rechemarea din concediu se solicită respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2053/4.12.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea, a obligat Consiliul Local la plata drepturilor bănești solicitate începând cu 29.07.2005, respectiv zile de concediu de odihnă neefectuate pe anii 2005 - 2007 și a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada anterioară datei 29.07.2005.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada că a avut calitatea de director la Școala Sf. din și pe perioada vacanțelor de vară din anii 2004 - 2007 a încheiat condicile de prezență. In această calitate a fost și manager educațional care l-au antrenat în diverse activități cu caracter extrașcolar și care justifică neefectuarea concediilor de odihnă.
Potrivit art.14 din HG 250/1992 privind efectuarea concediului de odihnă a personalului didactic de predare și conducere, în cazul neefectuării concediului de odihnă persoanele în cauză urmează a fi remunerate pentru munca depusă, urmând să primească compensarea în bani a concediului de odihnă.
Este adevărat că angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă subordonaților până la sfârșitul anului următor, însă având în vedere că reclamantul nu a formulat o cerere la momentul respectiv în acest sens care să întrerupă termenul de prescripție, apreciază că pentru anul 2004 instanța apreciată că pentru anul 2004 cererea privind acordarea concediului de odihnă este prescrisă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean tribunalul a respins-o întrucât inspectoratul are calitate de angajator pe baza unui contract individual de muncă în baza art.141 alin.3 din Legea nr.53/2003 și în această calitate este antrenată răspunderea contractuală indiferent de faptul că finanțarea este realizată de o terță persoană juridică.
Comuna a fost introdusă în cauză prin Consiliul Local, la cerea reclamantului ca ordonator de credite al instituțiilor de învățământ preuniversitar pentru opozabilitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Inspectoratul Școlar Județean D și Școala S, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susțin recurenții că potrivit OUG nr. 32/2001 și HG 538/2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, situație din care rezultă lipsa calității procesuale a
Astfel, precizează că hotărârea recurată este netemeinică întrucât nu s-a ținut cont că nu a emis nici o dispoziție scrisă de rechemare a reclamantului din concediul de odihnă față de faptul că nu au existat probleme de serviciu neprevăzute, iar reclamantul nu a depus la sfârșitul anului calendaristic nicio cerere scrisă din care să rezulte că nu și-a efectuat concediu de odihnă sau că intimatul-pârât consiliul local i-ar fi solicitat prezența la serviciu, însă reclamantul a încasat indemnizația de concediu de odihnă pe fiecare an, astfel cum rezultă din statele de plată.
De asemenea, menționează că reclamantul a încheiat condicile de prezență ale personalului din unitate, ceea ce înseamnă că le-a și semnat, activitate care nu se poate raporta nici la o zi de lucru din concediul de odihnă, întrucât la finele anului școlar condica trebuia încheiată.
Așadar, la dosar nu există nici o dovadă că intimatul-reclamant a desfășurat o activitate pe perioada concediului de odihnă, iar în condica de prezență nu este trecută nici o activitate pe perioada concediului de odihnă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată și introdusă împotriva unei părți lipsită de calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimatul reclamant a făcut dovada că a avut calitatea de director la Școala Sf. din și pe perioada vacanțelor de vară din anii 2004 - 2007 încheiat condicile de prezență. În această calitate a fost și manager educațional care l-au antrenat în diverse activități cu caracter extrașcolar și care justifică neefectuarea concediilor de odihnă.
În mod corect instanța de fond a constatat că recurentul are calitate procesuală pasivă și stă în proces pentru opozabilitatea hotărârii.
Din analiza dispozitivului sentinței atacate rezultă că pârâtul obligat la plata drepturilor salariale solicitate de reclamant este Consiliul Local și nu D sau Școala S.
Prin urmare, recurenții nu au fost obligați la nici o prestație în favoarea reclamantului, astfel că nu există un interes pentru ca acești pârâți să atace sentința instanței de fond, cu atât mai mult cu cât pârâtul obligat la plata drepturilor salariale nu a formulat critici asupra hotărârii instanței de fond.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Inspectoratul Școlar Județean D, prin reprezentant legal, cu sediiul în Târgoviște, Bd. - - I, nr. 62, județul D, și Școala S, cu sediul în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr. 2053 din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, județul D și intimatul-pârât Consiliul Local cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red./SȘ.
2 ex./29.04.2009
f-
-
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
