Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 631/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.631
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții ia, -, G, a, ia, -, ela, -, a, -, a, G, -, -, ia, a, -, ia, a, a, -, - a, a, -, a, C, a, G, - și, toți prin cabinet avocatură, cu sediul în B, Cart. 3, -.1,.6, județul B și de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1195 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 20 martie 2009, dată la care având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea la data de 26 martie 2009 când având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată întrucât unul din membrii completului s-a aflat în concediu de odihnă, s-a amânat pronunțarea la data de 30 martie 2009 când s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții ia, -, G, a, ia, -, ela, -, a, -, a, G, -, -, ia, a, -, ia, a, a, -, - a, a, -, a, C, a, G, - și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să le plătească diferența dintre indemnizația de concediere pe care erau îndreptățiți să o primească constând în 12 sau 15 salarii medii brute pe și indemnizația de concediere efectiv primită; să le plătească integral dreptul de preaviz de concediere pentru 60 zile calendaristice reprezentând cuantumul a două salarii medii brute pe; să le plătească integral indemnizația pentru concediul de odihnă pentru anul în care au fost concediați, reprezentând salariul de bază și sporurile de care beneficiau în momentul concedierii.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că începând cu anul 2005 unitatea pârâta a intrat într-un proces de reorganizare care a necesitat disponibilizări de personal în sensul că celor vizați li s-a desfacut contractele individuale de muncă fiind trecuți în șomaj sau transferați, beneficiind în aceste condiții de indemnizațiile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă și în Planul Social anexă a contractului colectiv de muncă, cu valabilitate pînă la 31.12.2010.
Reclamanții au mai susținut că unitatea pârâta a aplicat gresit prevederile Planului Social, anexă a contractului de muncă referitoare la cuantumul indemnizațiilor de concediere, a indemnizațiilor acordate pentru perioada de preaviz de concediere de 60 zile și la plata integrală a indemnizației pentru concediul de odihnă cuvenit reclamanților în anul concedierii.
S-a mai precizat de reclamanți că la stabilirea indemnizațiilor de concediere unitatea pârâtă nu a luat în calcul, asa cum s-a stipulat în Planul Social, salariul mediu brut la nivel de existent la data concedierii acestora ci pentru concedierile din 2005 s-a luat în calcul salariul mediu brut din anul 2004 de 980 lei fără a fi majorat cu acelasi procent cu care s-au majorat salariile în anul 2005, iar pentru concediile din 2006 și 2007 unitatea pârâtă a procedat în felul urmator: mai întîi a efectuat concedierile dupa care a dispus majorările de salarii, urmând astfel să plătească indemnizații de concediere și indemnizații de preaviz mai mici decât cele la care s-a angajat prin planul social.
Referitor la preavizul de 60 zile reclamanții au susținut că unitatea pârâtă nu așteptat expirarea termenului de preaviz, în care cei supuși disponibilizării se aflau în cautarea unui loc de muncă, ci a operat în carnetele de muncă desfacerea contractelor de muncă la data emiterii deciziilor de concediere.
In legătură cu drepturile celor preluați de alte unități reclamanții au susținut că unitatea pârâtă nu a respectat prevederile art. 5 alin.4 și 5 din Planul Social în sensul că diferența de 50% din indemnizația de concediere și indemnizația de preaviz datorată celor concediați de la noul loc de muncă nu s-a calculat în raport cu salariul mediu brut pe de la data noii concedieri ci salariul mediu brut din momentul transferului din .
Reclamanții au mai invocat faptul că unitatea pârâtă nu a respectat prevederile art.93 alin.3 din M care prevede că în caz de concedieri colective cei disponibilizați beneficiază integral de indemnizația de concediu de odihnă pentru anul respectiv.
S-a mai solicitat de reclamanți să se constate că declarațiile de renunțare la drepturi salariale date cu ocazia concedierii sunt nule, nulitatea prevăzută în art.38 din Codul Muncii.
Sumele de bani solicitate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată au fost menționate într-un tabel, anexa nr.1 la acțiune.
Prin cererea înregistrată la 03.03.2008 () a formulat cerere de intervenție în nume propriu solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții, iar prin cererile înregistrate la 17.03.2008, au formulat cereri de intervenție în nume propriu solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții.
In baza art.52 Cod procedură civilă instanța de fond a încuviințat în principiu cererile de intervenție formulate de, și.
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că indemnizațiile de concediere, indemnizațiile pentru preavizul de 60 de zile și indeminizațiile pentru concediul de odihnă au fost acordate cu respectarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de, a Planului Social anexă la cu aplicare în anul 2005 și la Planul Social încheiat 09.01.2006.
S-a sustinut prin întîmpinare că pentru cei concediați sau transferați, în anul 2005 ca urmare a concedierilor colective, cuantumul indemnizațiilor de concediere s-a stabilit cu respectarea art.4 din Planul Social în funcție de salariu mediu brut din, din anul 2004 majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care s-au majorat salariile prevăzute în și în anii 2006 și 2007 această indemnizație s-a calculat cu respectarea ui la Planul Social încheiat de patronat si sindicat la 09.01.2006 prin luarea în calcul salariul mediu brut pe în anul 2005 și respectiv 2006.
S-a precizat de pârâtă că de indexarea de 13% a salariului mediu brut aplicată în unitate în anul 2005 au beneficiat numai salariații rămași în activitate, de această majorare nebeneficiind și cei disponibilizați sau transferați incluși în Planul Social.
Referitor la modul de acordare și plată a preavizului de 60 zile unitatea pârâtă a precizat că toți cei disponibilizați au fost plătiți pentru toată perioada de preaviz și că în conformitate cu art.49 alin.2 din M la cererea salariatului disponibilizat contractul individual de muncă putea înceta înainte de expirarea preavizului, că nu s-a plătit perioada de preaviz pentru cei transferați la alte unități.
Prin completarea la întâmpinare, unitatea pârâtă a solicitat efectuarea unei expertize contabile în specialitatea drepturi salariale prin care să se stabilească dacă s-au calculat corect reclamanților și intervenienților indemnizația de concediere, indemnizația de preaviz, indemnizația de concediu și dacă sumele plătite acestora au fost corect impozitate.
Părțile au depus la dosar extrase din Contractul Colectiv de muncă 2007 încheiat la nivelul SC SA B între patronat și Sindicatul, Planul Social - finală 21.04.2005 și "ul la Planul Social" încheiat la 09.01.2006.
Reclamantii, prin apărător, prin scrisoarea depusă la dosar la 02.04.2008 au solicitat ca ul la Planul Social încheiat la 09.01.2006 să nu fie luat în considerare întrucît a fost încheiat cu încalcarea art.38 din Codul Muncii și că fiind o anexă la trebuia potrivit art.31 din Legea nr.130/1996 să devină aplicabil numai după înregistrarea la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Municipiului B, însă o asemenea înregistrare nu s-a efectuat.
Expertiza contabilă judiciară a fost efectuată de expertul contabil, la lucrările expertizei participând și consilierul expert propus de unitatea pârâtă.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la expertiză, obiecțiuni la care expertul contabil a răspuns prin scrisoarea depusă la dosar la 21.11.2008.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1195 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, Admite cererile de interventie formulate de, si.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1195 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis în parte acțiunea reclamanților și în parte cererile de interventie în nume propriu formulate de intervenienții,; a fost obligată unitatea pârâtă SC SA B să plătească reclamantilor: suma de 137 lei, suma 256 lei; suma de 206 lei, suma 257 lei, suma 11lei, suma de 3414 lei, suma 256 lei, suma 257 lei, - suma de 132 lei, suma de 184 lei, - suma de 119 lei, suma 23 lei, suma 34 lei, suma 256 lei, indicati în anexa nr.2 coloana 6 raportului de expertiza întocmit de expert contabil reprezentând indemnizații de concediere; fost obligată unitatea pârâtă să plătească reclamanților și intervenienților prevăzuți în anexa nr.2 coloana nr.11 a raportului de expertiză sumele de bani reprezentând diferențe de S reținute în plus: pct.4- suma 980 lei, pct.6 - suma 145 lei, - pct.7- suma 796 lei, pct.8- suma 42 lei, pct.9- suma 163 lei, pct.10 -suma 779 lei, G pct.11- suma 173 lei, pct.12- suma 706 lei, pct.13- suma 130 lei, pct.14 - suma 161 lei, pct.15 suma 319 lei, pct.16 suma 151 lei, pct.17 suma 148 lei, pct.18 -suma 172 lei, a pct.19 suma 375 lei, pct.20 suma 158 lei, pct.21- suma 252 lei, pct.22- suma 125 lei, pct.23- suma 133 lei, poc.24- suma 102 lei, ia pct.25. suma 368 lei, pct.26. -suma 663 lei, pct.27- suma 758 lei, pct.28, -suma 693 lei, u pct.29- suma 695 lei, pct.30- suma 379 lei, pct.31 - suma 109 lei, pct.35- suma 33 lei, pct.36- suma 507 lei, - pct.37 -suma 90 lei, ela pct. 38- suma 486 lei, pct.39 - suma 26 lei, pct.40 -suma 1464 lei, pct.41- suma 415 lei, pct.43- suma 517 lei, Pertea pct.44- suma 388 lei, - pct 46- suma 78 lei, pct.47- suma 323 lei, pct.49- suma 154 lei, pct.50- suma 915 lei, - pct. 51- suma 499 lei, pct. 52- suma 920 lei, a pct. 53- suma 416 lei, G pct.54- suma 465 lei, pct.55 - suma 356 lei, pct.56- suma 907 lei, pct.57- suma 724 lei, pct.58- suma 131 lei, pct.60 - suma 91 lei, oct 61 - suma 65 lei, pct.62- suma 51 lei, pct.63 - suma 703 lei, pct. 64- suma 292 lei, pct.65 - suma 827 lei, pct 66- suma 310 lei, pct.67 suma 112 lei, pct.68- suma 153 lei, pct.69 - suma 503 lei, pct.74- suma 181 lei, pct.79- suma 469 lei, pct.80 - suma 68 lei, pct.85 suma 598 lei, pct.88- suma 5 lei, pct.92 - suma 19 lei, pct.93, suma 204 lei, pct.94, suma 5 lei, pct.95 - suma 181 lei, - pct. 99- suma 29 lei, pct.102 - suma 266 lei, a pct.103 suma 135 lei, pct. 104 suma 469 lei, a pct.105 suma 157 lei, - pct.106 suma 46 lei, - a pct.107 suma 247 lei, pct.110 suma 266 lei, pct.113- suma 27 lei, pct.114- suma 146 lei, pct.116 suma 261 lei, pct.118- suma 68 lei, pct.124- suma 62 lei, - pct.125- suma 430 lei, pct.131- suma 86 lei, pct.132 suma 278 lei, a pct.134- suma 16 lei, pct. 136- suma 4 lei, pct.137 suma 82 lei, pct 139 - suma 215 lei, pct.140 suma 137 lei, pct.141- suma 104 lei, pct. 142 suma 293 lei, pct 143- suma 317 lei, pct.144- suma 359 lei, pct.145- suma 359 lei, pct 146 suma 352 lei, pct.147 suma 359 lei, pct.148 - suma 91 lei, pct.149 suma 473 lei, G pct 150 suma 67 lei, intervenient ă ( ) pct.151- suma 183 lei, intervenient pct.152 - suma 64 lei, intervenient pct.153 - suma 142 lei, intervenient pct 154 - suma 63 lei.
Prin aceeași sentință au fost respinse celelalte capete de cerere și a fost obligată unitatea pârâtă să plătească în baza art.274 și 276 Cod procedură civilă să plătească reclamanților suma de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contractele individuale de muncă ale reclamanților și intervenienților au încetat ca urmare a efectuării concedierilor colective de către unitatea pârâtă la datele indicate în anexele 1 și 2 ale raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert contabil, cu participarea consilierului expert, că unitatea pârâta a efectuat concedieri colective de muncă în anii 2005, 2006 și 2007, situație reținută și în anexele la raportul de expertiză contabilă.
Salariații supuși concedierilor colective au beneficiat de următoarele compensații bănești prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă și Planul Social versiunea finală 21.04.2005 modificat prin amendamentul la Planul Social încheiat la 09.01.2006.
Pentru concedierile din anul 2005 s-a acordat o indemnizație reprezentând, în funcție de vechimea în unitate de 12 și respective 15 salarii calculată la nivelul salariului mediu brut din pe baza celui din 2004, majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în Contractul Colectiv de Munca.
Plata indemnizației de concediere și cuantumul acesteia au fost stabilite în punctul 4 intitulat financiare din Planul Social versiunea finală 21.04.2005.
Pentru concedierile din anii 2006 și 2007 indemnizația de concediere s-a acordat și calculat tot potrivit metodologiei stabilite prin Planul Social însă în versiunea modificată prin " la Planul Social încheiat azi 09.01.2006.
Astfel, potrivit amendamentului la Planul Social încheiat la 09.01.2006 pct.4 din planul social s-a modificat în sensul că cei disponibilizați vor primi tot 12 respectiv 15 salarii medii brute pe cu amendamentul că " salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza prezentului se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiv indemnizație de concediere."
Raportat la prevederile art.4 din Planul Social și la modificările aduse acestuia prin amendamentul din 09.01.2006 instanța de fond a constatat că în mod corect expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că în anul 2005 salariul mediu brut în funcție de care s-a calculat indemnizația de concediere a fost de 1400 lei; că în anul 2006 salariul mediu brut a fost de 1691 lei și că în anul 2007 salariul mediu brut a fost de 1938 lei.
Urmare a calculelor efectuate de expert și însușite de instanța de fond a rezultat că numai reclamanților:, -, -, indicati în anexa nr.2 coloana 6 raportului de expertizaă nu li s-au calculat și plătit indemnizații de concediere la care avea dreptul, restul reclamanților indicați în anexa 2 coloana 6 primind indemnizații de concediere mai mari decât cele la care avea dreptul conform pct.4 din Planul Social.
Din expertiză a mai rezultat că pentru reclamanții indicați în anexa nr.11 a raportului de expertiză. cu excepția următorilor reclamanți: ia, a, -, -, ia, a, ia, a, C, unitatea pârâtă a calculat greșit și deci a reținut illegal contribuția de asigurări sociale în condițiile în care, în conformitate cu art.21 alin.6 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii pentru cei care beneficiază de plăți compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru somaj.
Reiese din anexa 1 raportului de expertiză că unitatea pârâtă a plătit reclamanților și intervenienților cele 60 de zile de preaviz și integral indemnizațiile pentru concediul de odihnă cuvenit în anul în care a avut loc încetarea contractelor de muncă.
Prin urmare, instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză și pe cale de consecință a admia în parte acțiunea reclamanților, a obligat unitatea pârâtă sa plătească reclamanților indicați în anexa 2 coloana nr.6 a raportului de expertiză, pozițiile 67-71, 72, 73,74,75,76,77,78, 80, 81,82,83, 84 raportului de expertiză diferența de indemnizație de concediere neacordată și reclamanților indicați în anexa nr.2 coloana nr.11 a raportului de expertiză sumele de bani reprezentând diferența de CAS reținută în plus, și în consecință, a respins ca neîntemeiată acțiunea pentru ceilalți reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții precum și pârâta, ciricând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-reclamanți au criticat sentința, în esență, întrucât expertiza dispusă în cauză nu s-a efectuat pe baza tuturor actelor dispuse de instanță, respectiv nu s-au cercetat și statele de plată; dispozitivul sentinței nu este clar redactat; nu s-a dovedit în cauză dacă salariații au cerut încetarea contractelor individuale de muncă înainte de expirarea termenului de preaviz; expertiza a avut în vedere altă valoare a salariului mediu brut decât cel comunicat tuturor structurilor organizatorice; instanța a cenzurat în mod nejustificat cheltuielile de judecată solicitate, reducând aceste sume la egalitate cu onorariul acordat expertului.
Pentru aceste considerente, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recuenta-pârâtă a criticat sentința, în esență, întrucât pe de o parte, prima instanță a interpretat greșit concluziile expertizei contabile în sensul că nu a observat că sumele care trebuiau acordate reclamanților sunt cele din anexa 2 coloana 12, respectiv sumele trecute cu +, și pe de altă parte, s-au acordat cheltuieli de judecată reclamanților în cuantum mult prea mare raportat la valoarea pretențiilor solicitate de reclamanți.
Pentru aceste considerente recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii în parte, conform motivelor din recurs.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art.3041Cod procedură civilă constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul pârâtei, Curtea constată că referitor la cheltuielile de judecată solicitate, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.274 și 276 Cod procedură civilă, sens în care, admițând în parte acțiunea reclamanților și luând în considerare complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat, a acordat parțial aceste cheltuieli, respectiv deși chitanțele depuse la dosar dovedesc un onorariu de avocat mult mai mare, instanța a admis cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 lei, astfel că, în raport de aceste considerente, nu se impune diminuarea cheltuielilor de judecată.
Referitor la critica vizând greșita preluare a celor constatate prin expertiză, Curtea constată că și aceasta este nefondată.
A precizat recurenta-pârâtă că prima instanță trebuia să acorde sumele din anexa 2 coloana 12, cele cu + însă, examinând sentința în raport de conținutul expertizei rezultă că instanța de fond a stabilit în mod corect că sumele datorate reclamanților sunt cele din anexa 2 coloana 6, pentru reclamanții cărora li se cuvine indemnizația de concediere, respectiv cele din anexa 2 coloana 11 pentru reclamanții cărora li se cuvin sumele de bani reprezentând diferențe de CAS reținute în plus, cu mențiunea că anexa 2, coloana 12 conține diferențele brute totale de acordat, analitic pe fiecare reclamant și este alăcuită din sumele precizate la coloanele 6 și 11.
În ceea ce privește recursul reclamanților, Curtea apreciază ca nefondate criticile, după cum urmează:
Referitor la cheltuielile de judecată, așa cum s-a precizat anterior, prima instanță a realizat o corectă interpretare a disp.art.274, 276 Cod procedură civilă, astfel încât nu se impune modificarea sumei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, această critică nefiind fondată.
Referitor la criticile vizând modalitatea în care a fost efectuată expertiza și modul în care concluziile acesteia au fost preluate de către prima instanță, Curtea constată că și acestea sunt nefondate.
Astfel, expertul a avut în vedere toate actele necesare soluționării pricinii, prima instanță în mod corect apreciind că nu se impunea refacerea sau completarea raportului de expertiză.
Astfel, la efectuarea expertizei, expertul a avut în vedere valoarea salariului mediu brut așa cum a fost el stabilit și comunicat de către societatea pârâtă tuturor structurilor și în funcție de care se calculează indemnizația de concediere conform punctului 4 din Planul Social.
Referitor la critica vizând aplicarea dispozițiilor legale referitoare la dreptul la preaviz, Curtea constată că expertul a aplicat corect aceste dispoziții, sens în care a precizat că sumele acordate au fost corect calculate.
În ceea ce privește modul în care a fost redactat dispozitivul hotărârii, Curtea constată că și această critică este nefondată, prima instanță arătând în mod clar că sumele cuvenite reclamanților sunt cele din anexa 2 coloana 6, respectiv coloana 11, în funcție de ceea ce reprezintă sumele solicitate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care recursurile declarate în cauză urmează să fie respinse ca nefondate, conform disp.art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții ia, -, G, a, ia, -, ela, -, a, -, a, G, -, -, ia, a, -, ia, a, a, -, - a, a, -, a, C, a, G, - și, toți prin cabinet avocatură, cu sediul în B, Cart. 3, -.1,.6, județul B și de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1195 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.04.2009
dosar fond- - Tribunalul Buzău
judecători fond- a
- G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
