Pretentii civile. Speta. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.630
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, nr. 22-24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1235 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în B, str. -, -.4,.17, județul B și intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în. - nr. 17, sector 5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 20 martie 2009, dată la care având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 26 martie 2009 când având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată întrucât unul din membrii completului s-a aflat în concediu de odihnă, s-a amânat pronunțarea la data de 30 martie 2009 când s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la SecȚia Comercială Și de contencios Administrativ a Tribunalului Buzău la data de 20.06.2008 sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta - a chemat în judecată pe unitatea pârâtă Curtea de Conturi a României pentru a fi obligată să-i plătească prima de concediu neacordată aferentă anului 2007 și pînă la zi, actualizată la zi cu indicele de inflație.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de controlor financiar în Aparatul Central al Curții de Conturi B și că pârâta cu încălcarea art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 cu referire la art.114 din aceiasi lege si la art.1 alin.2 din Legea nr.94/1992 nu i-a acordat, începând cu anul 2007 prima de vacanță la care avea dreptul potrivit art.59 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă, fiind astfel discriminate în raport cu funcționarii publici care au beneficiat de acest drept.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanta nu este funcționar public ci face parte din categoria personalului contractual, drepturile salariale fiindu-i reglementate prin nr.OUG160/2000 care nu prevede posibilitatea acordării primei de vacanță, susținând că reclamanta nu a fost discriminată.
De asemenea, pârâta Curtea de Conturi a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor care, în cazul admiterii acțiunii reclamantei este singura autoritate publică obligată să asigure fondurile necesare plătii primelor de vacanta.
Prin încheierea de ședință din 17.10.2008 Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Buzău constatând că reclamanta nu are calitatea de funcționar public a scos cauza de pe rolul acestei sectii și a trimis-o pentru solutionare la Secția civilă - compartimentul specializat în Litigii de Muncă și Asigurări Sociale.
In consecință, cauza a fost înregistrată la secția civilă a Tribunalului Buzău la 28.10.2008 sub nr-.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1235 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei prima de vacanță aferentă anului 2007 la zi, actulizată cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.94/1992 privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi "Curtea de Conturi funcționează pe lângă Parlamentul României și își desfășoară activitatea în mod independent, ceea ce conduce la concluzia că aceasta este o autoritate independentă și pe cale de consecință, controlorii financiari au un statut asemănător cu cel al funcționarilor publici reglementat prin Legea nr.188/1999".
In conformitate cu art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au dreptul pe lîngă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară.
Conform art.59 alin.3 din M 2007-2009 prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili, în raport cu posibilitățile financiare ale unității, pe lîngă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
A mai reținut instanța de fond, că statutul controlorului financiar din cadrul Curții de Conturi fiind asimilat cu statutul funcționarului public iar potrivit art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 funcționarul public beneficiază de prima de vacanță, astfel că ezultă că de acest drept beneficiază și controlorul financiar.
Întrucît obligația prevederii în buget și plata primei de vacanță revine Curții de Conturi în calitate de ordonator principal de conturi, instanța de fond a respins cererea de chemare în garantie a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe pârâta Curtea de Conturi a României declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond în mod greșit a considerat că reclamanta are dreptul la primele de vacanță prevăzute de art.35 din Legea nr.188/1999 deoarece în art. 6 al aceluiași act normativ se prevede în mod expres că această lege nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, aceștia neavând calitatea de funcționari publici, fiindu-le aplicabil dreptul comun stabilit prin legislația muncii.
Asupra dreptului la primă de vacanță s-a pronunțat și Curtea Constituțională care a reținut că aceste drepturi suplimentare nu se încadrează în dispozițiile art. 53 din Constituție și legiuitorul are libertatea de a stabili care categorii de personal pot beneficia de acest drept.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăta în continuare:
Reclamanta din prezenta cauză face parte din categoria personalului contractual deținând funcția de controlor financiar, situație care exclude aplicarea în ceea ce o privește a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție făcând situațiile în care legea în mod expres conferă și altor categorii de personal drepturi recunoscute funcționarilor publici.
Este adevărat că potrivit art. 1 OG 24/2000 personalul contractual din sectorul bugetar primește pe lângă salariul de bază stabilit potrivit anexelor 1-5 și celelalte drepturi salariale prevăzute de dispozițiile legale în vigoare corespunzător fiecărui domeniu de activitate numai că în nici un act normativ nu este prevăzut în mod expres, așa cum s-a arătat mai-sus, că de disp. art. 35 Legea nr. 188/1999 beneficiază și controlorii financiari ai Curții de Conturi.
Drept urmare, instanța de fond a acordat un drept salarial neprevăzut de lege, care nu este garantat prin Constituție așa cum corect s-a arătat prin motivele de recurs și care este stabilit de către legiuitor în temeiul unei politici de salarizare care exclude ideea de discriminare fiind vorba de categorii de personal cu drepturi și obligații distincte, așa cum sunt prevăzute în OUG nr.160/13.10.2000, act normativ care stabilește drepturile salariale ale controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, stabilind la art.3 faptul că " indemnizația este unica formă de salarizare".
Așa fiind, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în nr. 22-24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1235 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în B, str. -, -.4,. 17, județul B și intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./27.04.2009
dosar fond. - - Tribunalul Buzău
judecători fond - G
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
