Pretentii civile. Speta. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.641
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României B, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.146 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în B,-, -.3,.6,.86, sector 6, -, domiciliat în B,-, -8,.4,.1,.53, sector 6 - în calitate de moștenitori ai defunctului - și prin reprezentanți legali și, cu domiciliul ales în Târgoviște, Bd.- cel - B, - județ D, domiciliată în Târgoviște, Bd.- - - IX,.11,.A,.1,.7, județ și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B,-, sector 5 și prin D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin motivele de recurs, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții:, G, G, G, pentru, au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, prin reprezentanții săi legali pentru a fi obligată la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, neacordate în perioada 1 noiembrie 2000-30 iunie 2008 și care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au susținut că au calitatea de controlori financiari, fiind salarizați conform OUG nr.160/2000 prin care s-a sistat plata tuturor sporurilor, indemnizațiilor, suplimentelor și a salariului de merit-existente în legislația anterioară de salarizare, mai puțin Legea nr.104/1999 ale cărei dispoziții conțin sporul de stabilitate și cel de risc și suprasolicitare neuropsihică, rămase în vigoare, dar care nu au mai fost plătite de pârâtă prin abuz încă de la 1 noiembrie 2000.
Reclamanții au mai invocat și discriminarea față de magistrați, care au de asemenea o lege specială de salarizare în care indemnizația lunară este unica formă de retribuire, deși prin două decizii pronunțate în interesul legii, instanța supremă a recunoscut dreptul acestei categorii profesionale la spor de vechime și respectiv de risc și suprasolicitare neuropsihică.
.-și în drept acțiunea pe dispozițiile art.27 din 137/2000, Legea nr.104/1999, Legea nr.50/1995 și OUG nr.160/2000, acte normative anexate cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
La termenul de judecată din 7 octombrie 2008, prin sentința civilă nr.1534, tribunalul a dispus disjungerea cererii privind pe reclamantul -decedat pentru ca alături de soția supraviețuitoare, să fie identificați și introduși în cauză în calitate de reclamanți și descendenții acestuia (filele 23-25).
Prin aceeași sentință, instanța a soluționat cererea de chemare în judecată privitor la toți ceilalți reclamanți.
Cererea disjunsă a fost înregistrată sub nr-, în cauză fiind citați ca reclamanți, și - (fila 44) pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile revendicate de reclamanți în perioada noiembrie 2000-mai 2005 în raport de dispozițiile art.283 din codul muncii, iar în fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate motivat de faptul că Anexa III/2 și punctul I din Anexa VI/2 lit.d din OUG nr.24/2000, dispozițiile de modificare și completare a unui act normativ se încorporează în textul de bază, identificându-se cu acesta, de la data intrării lor în vigoare, fără a retroactiva.
Pârâta a mai solicitat și chemarea în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor cu atribuții în luarea și aplicarea măsurilor necesare îndeplinirii politicii fiscal bugetare și a celei financiare, inclusiv asigurarea fondurilor bănești necesare pentru o eventuală plată a drepturilor cerute de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.146 pronunțată la 20 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 noiembrie 2000-18 iunie 2005, admis în parte acțiunea reclamanților, și -- moștenitori legali ai defunctului și a obligat pârâta la plata către aceștia a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% la salariul de bază și a sporului de stabilitate între 10-20% în raport de vechimea în funcții economice de specialitate și de controlor financiar, calculate pentru perioada 19 iunie 2005-30 iunie 2008 și actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, sub aspectul excepției că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii care stabilesc că cererile având drept obiect plata unor drepturi salariale restante pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar față de data înregistrării cererii de chemare în judecată, pentru perioada 1 noiembrie 2000-18 iunie 2005 operează prescripția extinctivă, așa încât acțiunea este parțial prescrisă.
Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție motivând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor salariale ale reclamanților și nici nu este parte în raporturile de muncă dintre aceștia și instituția pârâtă.
În fondul cauzei, prima instanță a reținut că a fost controlor financiar al Curții de Conturi a României, iar salarizarea sa este reglementată de OUG nr.160/2003, însă anterior acestui act normativ, el a beneficiat, pe lângă salariul de bază, de sporurile prevăzute de Legea nr.50/1995, de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% la salariul de bază precum și de sporul de stabilitate pentru vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar în procent de 10-20%-sporuri stabilite prin pct.14 din Legea nr.104/1999 de aprobare a 7/1997 și 56/1997-care reglementau salarizarea magistraților.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei conform cu care Anexa III/2 și punctul I din Anexa VI/2 lit.d din OUG nr.24/2000 sunt abrogate, deoarece prin Decizia în interesul legii pronunțată la 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că judecătorii și procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.83/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta Curtea de Conturi a României (filele 4-19) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs, s-a solicitat și suspendarea executării hotărârii recurate până la soluționarea recursului, în temeiul art.300(2) cod pr.civ.
Invocând cazul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. recurenta a susținut că hotărârea tribunalului este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece dispozițiile legale cărora li s-a dat eficiență juridică sunt abrogate, așa încât reclamanții nu au temei pentru a beneficia de sporurile solicitate.
În acest sens, recurenta a citat art.6 alin.1 și 2 al nr.160 din 13 octombrie 2000 care a stabilit că salariul de merit, sporurile, indemnizațiile și stimulentele prev.de Legea nr.50/1995, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate Curții de Conturi iar Anexa III/2 și punctul I din Anexa VI/2 lit.d din OUG nr.24/2000 se abrogă.
Recurenta a mai susținut și că în privința reclamanților nu este vorba de un fapt discriminatoriu în înțelesul art.2(1) din 137/2000 ci de drepturi recunoscute prin acte normative unor anumite categorii profesionale și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Reclamanții-intimați nu s-au înfățișat la judecarea recursului și nu au formulat nici un fel de apărări.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Este incontestabil că -decedat și pentru care participă în proces în calitate de reclamanți succesorii săi legali-a fost control financiar al Curții de Conturi a României, pentru care salarizarea este reglementată de nr.160 din 13 octombrie 2000.
În acest act normativ se prevede că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Prin art.6 din aceeași ordonanță salariul de merit, sporurile, indemnizațiile și stimulentele prev.de Legea nr.50/1995, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate Curții de Conturi iar Anexa III/2 și punctul I din Anexa VI/2 lit.d din OUG nr.24/2000 se abrogă.
Prin art.8 din nr.83/2000 care a modificat și completat legea nr.50/1996, Nota la Anexa III/2 " Curtea de Conturi" la OUG.nr.24/2000 a fost completată cu un nou alineat având următorul cuprins:
-controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de contolor financiar în condițiile art.18 (3) și (5) din Legea 50/1996 republ. de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar-
Aceste dispoziții de modificare și completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta conform art.60 din Legea nr.24/2000 astfel că implicit a fos abrogată și Nota sus-citată.
În aceste condiții, fundamentul juridic pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția de admitere a cererii și de obligare a pârâtei la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% la salariul de bază și a sporului de stabilitate între 10-20% în raport de vechimea în funcții economice de specialitate și de controlor financiar, calculate pentru perioada 19 iunie 2005-30 iunie 2008 și actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă, este greșit evocat și aplicat, fiind astfel incident cazul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr.civ.
În plus, Curtea reține că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile nr.137/2000 fiindcă pretinsa discriminare a reclamanților față de o altă categorie profesională nu îndeplinește cerințele art.2 (1) din acest act normativ, iar competența verificării efectivei incidențe a acestor dispoziții legale nu revine instanțelor judecătorești, care nu pot anula dispoziții legale pe care le consideră discriminatorii și să instituie ele însăși norme juridice nediscriminatorii sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, potrivit deciziei Curții Constituționale nr.820 din 3 iulie 2008.
Astfel fiind, Curtea constatând că recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României este fondat, îl va admite în temeiul art. 304 pct 9 și art.312 cod pr.civ. va modifica în parte sentința civilă nr.146 pronunțată la 20 ianuarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița în sensul înlăturării obligației de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% la salariul de bază și a sporului de stabilitate între 10-20% în raport de vechimea în funcții economice de specialitate și de controlor financiar, calculate pentru perioada 19 iunie 2005-30 iunie 2008 și actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă către reclamanții, și -, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României B, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.146 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în B,-, -.3,.6,.86, sector 6, -, domiciliat în B,-, -8,.4,.1,.53, sector 6 - în calitate de moștenitori ai defunctului - și prin reprezentanți legali și, cu domiciliul ales în Târgoviște, Bd.- cel - B, - județ D, domiciliată în Târgoviște, Bd.- - - IX,.11,.A,.1,.7, județ și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B,-, sector 5 și prin D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județ D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea recurentei-pârâte la plata către reclamanți a sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și celui de stabilitate, pentru perioada 19.06.2005 - 30.06.2008, actualizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
fiind în concediu de odihnă
prezenta a fost semnată de
președintele instanței
Grefier
2009-04-28
/FA 3 ex.
Trib. D nr-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
