Pretentii civile. Speta. Decizia 6569/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6569
Ședința publică de la 20 2009
Completul constituit din:
Președinte: - ---
JUDECĂTOR 1: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 241/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a din 31.08.2009 și pentru comunicare întâmpinare, iar în cauză se cere și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 241 din 29 ianuarie 2008 a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Dolj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Mehedinți sa plătească reclamantei indemnizația de 10% din salariul brut pe perioada 14.11.2004 - 01.09.2006, sumă actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
A fost respinsă acțiunea față de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta a desfășurat activitatea de grefier la Tribunalul în perioada 14.11.2004-01.09.2005 conform adresei nr.125/24.01.2007 a Tribunalului Mehedinți depusa la dosar.
Dispozițiile art.6 al.2 din Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG nr.137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin.2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art.20 din Constituția României dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 19 pct.3 din Legea 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și pentru cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanta din cauza de față îndeplinit funcția de grefieră în cadrul Tribunalului Mehedinți.Deși a îndeplinit aceiași funcție, iar în virtutea funcției aceiași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10 %, ea nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciată, discriminată. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Lg. 48/2002 modificată prin Lg. 27/2004 și art. 6 al. 2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu a desfășurat activității din cele prevăzute în art. 19 pct.3 din Legea 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu conduce la respingerea pretențiilor reclamantei întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10 % reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Instanța a respins petitul privind obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile a sumelor reprezentând indemnizația de 10% din salariul brut, datorate de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, aceasta este o obligație legală, prevăzută în sarcina ordonatorilor principali de credite bugetare prin art. 2 din OG 22/2002, în vederea asigurării bugetelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
De asemenea instanța a avut în vedere atât împrejurarea reținută în considerente, că reclamanta a desfășurat activitatea de grefier pe întreaga perioada solicitată cât și faptul că dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada 1 2004- 13 2004 este prescris.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, acestuia revenindu-i obligația legală de a depune diligențele necesare la Ministerul Finanțelor Publice în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea drepturilor bănești solicitate de reclamanți, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2007.
Referitor la cererea de chemare în judecată a Ministerul Finanțelor Publice și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța dispus respingerea acesteia, întrucât între reclamanți și acești pârâți nu a reieșit existența raporturilor juridice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs susține că textele de lege pe care instanța își fundamentează argumentația sunt neconstituționale, invocându-se și excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin. 2 lit. e pct. i și art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, întrucât în mod neîntemeiat a apreciat instanța de fond că există discriminare prin lege care justifică transformarea acesteia în autoritate legiuitoare. Pe fond, s-a arătat că drepturile solicitate de reclamanți au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și numai în raport de timpul efectiv lucrat. S-a arătat că sunt incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 4, 5 și 9.pr.civ. și că nu i s-a comunicat pârâtului Ministerul Justiției raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, încălcându-i-se astfel acestuia dreptul la apărare.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1 alin 2 lit. i din OG 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004, care garantează egalitatea intre cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Or, prin decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 2008, fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, apreciindu-se că acestea sunt neconstituționale in masura in care din ele se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
S-a apreciat că un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei, prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor, consacrat in art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si prevederile art. 61 alin. (1), in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
Este astfel neîntemeiată cererea formulată de recurent în cadrul motivelor de recurs prin care acesta a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin. 2 lit. e pct. i și art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aceste dispoziții legale fiind deja declarate neconstituționale prin decizii anterioare ale Curții Constituționale, astfel cum s-a arătat mai sus.
Curtea mai constată că drepturile solicitate de reclamantă, respectiv indemnizația lunară de 10% din salariul brut, au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 (grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii), calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Or, în cauză, chiar reclamanta a arătat că nu se încadrează în nici una dintre categoriile de personal auxiliar de specialitate limitativ prevăzute de textul normativ pentru a putea beneficia de indemnizația lunară de 10% din salariul brut.
Chiar Înalta Curte de Casația și Justiție, admițând recursul în interesul legii, prin decizia nr. 24/2008, a statuat că dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Se apreciază că, n materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamata să beneficieze de indemnizația menționată, neexistând nici un temei legal pentru admiterea acțiunii acestora.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312.pr.civ. va fi admis recursul și va fi modificată în parte sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 241/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 2009.
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/16 12 2009
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
