Pretentii civile. Speta. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 66
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA-SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE împotriva sentinței civile nr. 1482 din 8 X 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimată, lipsă reprezentanta recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Apărătoarea intimatei precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei intimatei.
Avocat precizează că din discuțiile cu intimata a înțeles că aceasta a primit decizia de reintegrare pe postul și cu salariul avut anterior concedierii. Dar până la această dată nu s-a procedat și la achitarea diferenței de salarii. În consecință solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță reprezentând onorariu de avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
După terminarea dezbaterilor, înainte de terminarea ședinței, se prezintă consilier jr. pentru recurentă și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate I solicitând anularea deciziei nr. 1.8.M/213/12.05.2008 și a actului adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/214/12.05.2008, revenirea pe funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata diferenței de drepturi salariale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, prin decizia contestată, s-a dispus eliberarea sa din funcția de consilier la Sucursala de Ferate I și numirea în funcția de șef serviciu I la Tehnică, Serviciul pe o perioadă de probă de 90 zile, iar prin actul adițional contestat s-au modificat unilateral două elemente esențiale ale contractului individual de muncă, respectiv felul muncii și salariul, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 și art. 17 alin. 1, 2 și 4 Codul muncii.
A susținut contestatoarea că decizia și actul adițional nu au la bază consimțământul său, funcția de șef serviciu I este inferioară ca poziție și salarizare funcției de consilier, iar decizia nu a fost emisă ca urmare a unor cauze reale și obiective care să determine trecerea sa în altă funcție.
Contestatoarea a invocat și excepția nulității absolute a deciziei, deoarece angajatorul nu a respectat condițiile de formă și de fond, decizia nu este motivată în fapt și în drept și nu este indicat termenul legal în care poate fi contestată și instanța competentă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, arătând că decizia a fost emisă în mod legal, în limitele de competență ale directorului sucursalei, care răspunde de organizarea activității în condiții de eficiență maximă.
A mai arătat intimata că decizia contestată nu este una de sancționare, iar trecerea contestatoarei într-o altă funcție nu este o retrogradare dispusă ca urmare a săvârșirii unei abateri disciplinare.
Atât doctrina, cât și practica au decis că nu constituie modificare a contractului de muncă trecerea pe altă funcție, atât timp cât nu s-a schimbat natura muncii prestate, iar locul de muncă a rămas același.
Cu privire la anularea actului adițional, intimata a susținut că salariata nu are un interes legitim, întrucât a refuzat să îl semneze, acesta fiind inexistent din punct de vedere juridic. Este neîntemeiată și cererea privind plata drepturilor salariale, primite la zi pentru munca prestată.
Intimata a invocat și excepția necompetenței materiale a instanței, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, susținând că decizia contestată este un act administrativ dispus în temeiul art. 48 coroborat cu art. 40 alin. 1 și 2 Codul muncii.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin încheierea din 10 septembrie 2008, fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței, constatându-se că prezenta cauză este un litigiu de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1482 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei de interes a contestatoarei invocată de intimată și excepția nulității absolute a deciziei nr. 1.8.M/214/12.05.2008 invocată de contestatoare.
A admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate
A anulat decizia nr. 1.8.M/213/12.05.2008 emisă de intimată și actul adițional nr. 1.8.M/214/12.05.2008 și a obligat intimata să o repună pe contestatoare în funcția de consilier avută anterior emiterii deciziei nr. 1.8.M/213/12.05.2008.
A obligat intimata să achite contestatoarei drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele care i s-ar fi cuvenit pentru funcția de consilier, începând cu data de 12.05.2008 și până la data pronunțării prezentei sentințe, precum și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes a contestatoarei invocată de intimată în cererea având ca obiect anularea actului adițional la contractul individual de muncă este neîntemeiată, urmând să fie respinsă. Actul adițional nu a fost semnat de contestatoare, însă aceasta a fost trecută pe funcția înscrisă în acest act și a primit drepturile salariale menționate în actul adițional, motiv pentru care instanța a apreciat că aceasta își justifică interesul în cauză.
Este neîntemeiată și excepția nulității deciziei contestate invocată de contestatoare și va fi respinsă, având în vedere faptul că decizia nr. 1.8.M/213/12.05.2008 nu este o decizie de sancționare disciplinară.
Prin decizia nr. 6888/2.10.2006 emisă de intimată, contestatoarea a fost numită în funcția de consilier la Sucursala Regională CFR În același sens, părțile au încheiat actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/455/3.10.2006, din cuprinsul căruia rezultă că reclamanta a fost angajată pe funcția de consilier la Sucursala Regională de Ferate
Prin decizia nr. 1.8.M/213/12.05.2008 emisă de intimată, s-a dispus eliberarea contestatoarei din funcția de consilier la Sucursala Regională de Ferate I, începând cu data de 12.05.2008 și numirea acesteia, pe o perioadă de probă de 90 zile, în funcția de șef serviciu I la Tehnică-Serviciul, cu un salariu de 2031 lei. Urmare a acestei decizii, intimata a întocmit actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/214/12.05.2008, care nu a fost semnat de contestatoare.
Față de dispozițiile art. 41 alin. 1, 2 și 3 Codul muncii, s-a constatat că intimata a dispus modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatoarei, respectiv a două elemente ale contractului: felul muncii și salariul. Având în vedere că intimata nu a făcut dovada existența vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 42-28 Codul muncii, pentru a justifica măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă, instanța a constatat că decizia nr. 1.8.M/213/12.05.2008 este nelegală.
În consecință, se va anula această decizie și actul adițional, iar intimata va fi obligată să o repună pe contestatoare în funcția avută anterior și să-i achite drepturile bănești reprezentând diferența de drepturi salariale. S-au reținut și dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 alin. 1 Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că instanța nu s-a pronunțat cu privire la apărările recurentei, mai ales cu privire la dispozițiile art. 39 alin. 14 din CCM aplicabil, întrucât Codul muncii nu cuprinde dispoziții cu privire la emiterea deciziilor de eliberare din funcții de conducere.
Mai solicită recurenta să se respingă excepția nulității absolute a deciziei și arată că aprecierea din motivele contestației privind unificarea unilaterală a contractului individual de muncă este nefondată. Decizia de eliberare dintr-o funcție de conducere este în perfectă concordanță cu principiul fundamental de drept al simetriei formei actelor juridice, contestatoarea dobândind funcția în baza unei decizii de numire.
Consideră recurenta că instanța poate aprecia caracterul neesențial al modificărilor intervenite, iar în condițiile actuale angajatorul nu poate fi blocat în utilizarea salariaților din subordinea sa. Codul muncii nu interzice numirea în funcții de conducere și eliberarea din acele funcții, așa că se impune respectarea reglementărilor contractului colectiv de muncă și ale celorlalte acte interne ale angajatorului.
Recurenta mai invocă și prevederile art. 39 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007-2008 și susține că, o dată încadrată în muncă, persoana aderă la un statut prestabilit, dându-și consimțământul general și prealabil.
Cu privire la drepturile salariale, recurenta consideră că nu datorează contestatoarei nimic în plus față de drepturile primite pentru munca prestată la zi.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că dispozițiile legale prevăd că o modificare unilaterală a contractului de muncă poate fi dispusă exclusiv în situațiile precizate de art. 42-48 Codul muncii.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea lui poate interveni numai prin acordul părților, așa cum prevede art. 41 alin. 1 Codul muncii. Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă cu titlu de excepție, numai în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii în art. 42-48, respectiv delegare, detașare sau modificare temporară a locului și felului muncii.
Prin decizia nr. 1/6888 din 2.10.2006 emisă de recurentă, intimata contestatoare, economist I la Serviciul Organizare Tehnic Dezvoltare din cadrul Diviziei Tehnice din Sucursala Regională CFR I, a fost numită în funcția de consilier la Sucursala Regională CFR I, pe o perioadă de probă de 90 zile, însă modificarea felului muncii prestate de intimată nu a avut loc în baza acestei decizii, care este un act unilateral al angajatorului, ci în baza actului adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.S/107/16.04.2007, semnat de ambele părți. Prin urmare, "numirea" într-o funcție de conducere, pe perioadă nedeterminată, reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al contestatoarei realizată prin acordul părților, permisă de Codul muncii.
În condițiile în care intimata a refuzat să semneze actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/214/12.05.2008, prin care se modificau felul muncii, din consilier, în șef serviciu I și salariul, de la 2364 lei, la 2031 lei, decizia nr. 1.8.M/213/12.05.2008 emisă de directorul Sucursalei Regionale de Ferate I, în baza competențelor acordate prin Regulamentul de Organizare și Funcționare al Companiei Naționale de Ferate SA, este un act unilateral, de modificare a contractului individual de muncă al intimatei. Acest act, prin care intimata a fost "eliberată" din funcția de consilier și a fost numită pe o perioadă de probă de 90 zile în funcția de șef serviciu I, nu a fost emis în cazurile și condițiile prevăzute de Codul muncii, care permit, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. Nelegalitatea acestei decizii, așa cum a fost constatată de prima instanță, prin raportare la prevederile Codului muncii, nu este acoperită prin regulamente de organizare și funcționare ori prin dispoziții ale directorului general, invocate de recurentă. Și în Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007-2008, invocat de asemenea de recurentă, se prevede, în art. 39 alin. 7, că modificarea contractului individual de muncă poate avea loc prin acordul părților sau din inițiativa uneia dintre părți, în cazurile prevăzute de lege.
În ceea ce privește art. 39 alin. 14 din Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007-2008, asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat, conform susținerilor recurentei, se constată că această prevedere este aplicabilă în cazul în care clauzele actului adițional respectă contractul colectiv de muncă. Chiar dacă intimata a acceptat să presteze munca de șef serviciu I, clauzele actului adițional prin care s-au modificat două dintre elementele contractului individual de muncă al intimatei, respectiv felul muncii și salariul, nu sunt valabile deoarece nu respectă contractul colectiv de muncă, care prevede în mod expres, așa cum s-a arătat, că modificarea contractului individual de muncă din inițiativa unei părți poate avea loc doar în cazurile prevăzute de lege.
Plata diferențelor de drepturi salariale, chiar dacă intimata prestat munca de șef serviciu I, se impune ca efect al repunerii părților în situația anterioară emiterii actului nelegal, anulat de instanța de fond.
Prin cererea de recurs, recurenta face referiri și la excepția nulității absolute a deciziei, despre care afirmă că nu este o decizie de sancționare, și la "motivele contestației", solicitând respingerea acestei excepții.
Este evident că aceste "critici", preluate din întâmpinarea depusă la prima instanță, nu pot fi examinate de instanța de recurs, în condițiile în care, prin sentința recurată, excepția nulității absolute a fost respinsă, reținându-se că decizia contestată nu este o decizie de sancționare.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata CN CF CFR B - Sucursala Regională I împotriva sentinței civile nr. 1482 din 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Iași:,
-
16.02.2009
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Carmen Bancu, Ancuța Gabriela
