Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 67
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de SINDICATUL "PROTECȚIA COPILULUI I" - ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT, împotriva sentinței civile nr. 1434 din 1 X 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:- Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și CONSILIUL JUDEȚEAN I, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru DGASPC I și consilier jr. - pentru intimatul Consiliul jud.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei din are rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta DGASPC I solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Depune concluzii scrise însoțite de o copie de pe decizia nr.390/2008 a Curții de APEL IAȘI reprezentând practică judiciară.
Consilier jr. -, având cuvântul pentru intimatul Consiliul jud. I pune aceleași concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Iași la nr. 5864/99/18.08.2008, Sindicatul "Protecția Copilului I", în numele și pentru reclamanții membri de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și Consiliul Județean I, solicitând obligarea DGASPC I la calculul și plata indemnizației de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.10.2004 și până la încetarea contractelor de muncă, actualizarea sumelor reprezentând indemnizația de dispozitiv cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței până la data efectuării plății și obligarea Consiliului Județean I la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că modificările la nivelul organizării și funcționării Ministerului Administrației și Internelor au determinat și unele modificări la nivelul salarizării. Astfel, prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002 emis în baza și pentru aplicarea Legii nr. 138/1999 a fost modificat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003. În baza art. 13 din Legea nr. 138/1999, indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda în funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili. La 28.07.2003, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 introduce punctul 9.2 în anexa 1 potrivit căruia "indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Totodată, modifică și pct. 31 ce face interpretarea legală a art. 47 din Legea nr. 138/1999. Astfel, susține reclamanta că prin prevederile Ordinului nr. 496/2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficia de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și să se înlăture discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea ori îndrumarea Ministerului Administrației și Internelor. De asemenea, formularea legală a pct. 31.1 nu distinge între administrația publică centrală și cea locală.
S-a mai precizat că, potrivit nr.HG 1434/02.09.2004, salariații Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, direcție aflată în subordinea și finanțarea Consiliului Județean I, aparțin și sunt parte integrantă a administrației publice locale. De altfel, președintele Consiliului Județean I are calitatea de ordonator principal de credite, conform art. 116 pct. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001.
S-a susținut, de asemenea, că, dacă nr.OUG 63/2003 stabilește unitățile pe care Ministerul Administrației și Internelor le are în subordine, iar personalului civil din toate aceste structuri subordonate ori coordonate de i se acordă indemnizația de dispozitiv, indemnizație ce se acordă și, la nivel local, personalului din cadrul Consiliului Județean I, logic ar fi ca de același spor să beneficieze și personalul civil din cadrul DGASPDC I, în calitate de instituție direct subordonată, o altă interpretare a situației legale fiind discriminatorie.
În ceea ce privește cuantumul indemnizației de dispozitiv, reclamanta precizează că acesta este stabilit prin art. 13 din Legea nr. 138/1999.
Pârâta Direcția generală de Asistență Socială și protecția Copilului Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că legea stabilește în mod limitativ categoriile de personal care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, respectiv personalul militar și civil încadrat în instituțiile menționate expres de Legea 138/1999.
Considerentul pentru care a fost introdus pct. 9.2 din ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 constă în aceea că, urmare a preluării unor servicii ale internelor de către instituții din administrația publică, nu se putea crea o discriminare între personalul care a rămas la interne și cel preluat de administrație.
Sporul de dispozitiv se încadrează între sporurile pentru misiune permanentă în sensul că persoana care beneficiază de plata acestui spor se află în dispozitiv, în regim comandat, adică se află în permanență la dispoziția unității, fiind necesar să intervină ori de câte ori este necesar, la orice oră din zi și din noapte. Ori, reclamanții nu fac parte din personalul civil la care face referire ordinul.
Pârâtul Consiliul Județean Iaf ormulat întâmpinare și a invocat excepția calității procesuale pasive, motivat de lipsa raporturilor de muncă cu reclamanții, care sunt angajații DGASPC.
Arata pârâtul ca acordarea indemnizației de dispozitiv presupune practic disponibilitatea totala a acestor salariați de a participa, dincolo de durata normala a programului de lucru, la activități ale administrației publice care au caracter extraordinar si pentru serviciul de permanenta pe care îl asigura in interes public.
Cât privește membrii de sindicat care au calitatea de personal contractual în centrele de plasament din subordinea DGASPC, susține pârâtul că aceștia desfășoară activitatea în două schimburi, munca de noapte fiind asigurata exclusiv de supraveghetorii,iar activitatea salariaților nu este în regim comandat, caracterul continuu fiind dat de specificul activității acestuia. Pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, angajații primesc zile libere în compensare în săptămâna următoare, precum și un spor de 75% din salariul de bază.
Prin sentința civilă nr. 1434/01.10.2008, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de Sindicatul "Protecția Copilului I", în numele și pentru reclamanții membri de sindicat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean I, instanța reține că potrivit prevederilor art. 4 din nr.HG 1434/2004 Direcția Generală se înființează prin hotărâre a consiliului județean, iar prevederilor art. 8 finanțarea Direcției generale se asigură din bugetele locale ale județelor.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit punctului 31.1 din același ordin, "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor". Tot la acest punct se prevede că personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 138/1999, cu excepția personalului din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege.
Reclamanții sunt membri ai Sindicatului " Protecția Copilului I" și sunt salariații Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Aceștia lucrează în cadrul centrelor de plasament, a complexelor servicii comunitare și centrelor maternale.
Activitățile desfășurate de personalul din centrele de plasament, cât și de asistenții maternali sunt activități desfășurate conform nr.HG 679/2003, în baza unui contract individual de muncă cu caracter specific protecției copilului.
În art. 1 se prevăd categoriile de personal cărora li se aplică dispozițiile Legii nr. 138/1999, respectiv personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Cum reclamanții sunt salariații Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, instituție publică ce nu se află în subordinea și nici în coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, aceștia nu beneficiază de sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, Ordinul nr. 496/28.07.2003.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale salariaților din cadrul Ministerului Administrației și Internelor față de cele ale asistenților maternali, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Împotriva sentinței civile indicate mai sus a declarat recurs Sindicatul "Protecția Copilului I", reluând susținerile din acțiunea introductivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Legea nr. 138/1999 republicată, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede, în art. 13, plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 se interpretează în sensul că se aplică strict unei categorii profesionale care, la data intrării în vigoare a legii, 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din același act normativ, personalul civil din ministerele și instituțiile indicate mai sus, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Reclamanții își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu în structurile de ordine și siguranță publică la care se referă prevederile art. 11 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003, dispoziții reluate în art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007. Cum activitatea desfășurată de reclamanți este diferită de activitățile din structurile de ordine și siguranță publică, activități ce se desfășoară în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, nu se poate reține că le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la plata indemnizației de dispozitiv.
Prin urmare, prevederile din Ordinul nr. 496/2003, potrivit cărora indemnizația se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice nu pot fi interpretate în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă întregului personal civil, ci în sensul că se acordă numai acelei părți care îndeplinește condiția impusă prin ordonanță de urgență, de desfășurare de activități în condiții similare cu cadrele militare. A considera altfel echivalează cu a acorda ordinului ministrului forță juridică superioară ordonanței de urgență, ceea ce nu este permis.
Având în vedere, deci, că reclamanții nu desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, Curtea în baza prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de Sindicatul "Protecția Copilului I" în numele membrilor de sindicat împotriva sentinței civile nr. 1434/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red./ tehnoredactat:, 2 ex.
Jud. primă instanță:,
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Carmen Bancu, Ancuța Gabriela
