Pretentii civile. Speta. Decizia 668/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 668
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1002/2008, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal, iar pentru societatea recurentă se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate, arătând că a depus la dosarul cauzei toate pontajele și statele de plată aferente perioadei invocate de reclamant, care a solicitat în mod nelegal plata anumitor drepturi bănești numai după ce a părăsit societatea pârâtă, nefăcând dovada că le-ar fi cerut pe perioada derulării contractului individual de muncă.
Reclamantul intimat pune concluzii de respingere a recursului, solicitând menținerea sentinței civile recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin Sentința Civilă nr. 1002/2008, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, a fost dmisă acțiunea reclamantului G, împotriva pârâtei SRL, și în consecință a fost obligată pârâta să calculeze, conform fișelor de pontaj depuse la dosar, și să plătească munca suplimentară efectuată de către reclamant pentru perioada octombrie 2006- 11.03.2008, în cuantum de minim 75% din salariul de bază.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost obligata pârâta să plătească reclamantului 43 de zile lucrătoare pe care reclamantul le-a efectuat în favoarea societății și să rectifice și mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului în sensul de a radia cele 43 de zile ca fiind concediu fără plată.
In fine,pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantului contravaloarea concediului de odihnă neefectuat în perioada 2006-2008,să rețină și să vireze toate drepturile aferente bugetelor de asigurări sociale cuvenite pentru cuantumul total al sumelor datorate.
S-a dispus ca toate sumele să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei, în funcția de agent pază, în perioada octombrie 2006 - 11.03.2008, perioadă pentru care a depus pontaje, care nu au fost contestate de pârâtă, din care rezultă că acesta a prestat activitate în favoarea angajatorului peste limita prevăzută de legislația muncii în vigoare, fără ca acestea să fie compensate cu ore libere corespunzătoare,ori prin adăugarea unui spor la salariu așa cum prevăd dispozițiile legale.
S-a constatat că, potrivit art. 109 alin. 1 din codul muncii pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână și că art. 117 alin 1 din codul muncii, prevede că munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă, este considerată muncă suplimentară.
În ce privește solicitarea reclamantului, referitoare la plata a 43 zile ce apar în cartea de muncă ca fiind nereale, precum și rectificarea acestei perioade în sensul radierii acestora, Tribunalul a reținut că și acestea sunt întemeiate deoarece în perioada 01.06.2007 - 01.10.2007, reclamantul este pontat ca fiind de serviciu, astfel că susținerile pârâtei referitoare la solicitarea reclamantului ca pentru perioada menționată să i se acorde concediu fără plată, nu sunt fondate cu atât mai mult cu cât reclamantul a învederat instanței că nu a solicitat acest lucru niciodată.
Față de capătul de cerere privind plata concediului de odihnă neefectuat, s-a constatat că și acesta este întemeiat și că în baza art. 141 alin 4 compensarea în bani a concediului de odihnă este posibilă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. Ori, în speță, contractul de muncă al reclamantului a încetat cu data de 29.02.2008, în conformitate cu dispoziția pârâtei nr. 533/01.03.2008.
S-a mai observat de către judecătorii fondului că, pentru drepturile bănești solicitate de către reclamant, pârâta are obligația de a reține și vira la bugetele de asigurări sociale sumele cuvenite pentru cuantumul total al drepturilor solicitate și că pârâta nu și-a îndeplinit obligația procesuală la care se referă art. 287 din codul muncii,anume aceea de a proba plata drepturilor salariale solicitate de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta SC, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 10.11.2008, prin care a solicitat modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii cererii de chemare in judecată a reclamantului.
Prin intermediul cererii de recurs pârâta a învederat instanței că înțelege să conteste in totalitate conținutul pontajelor depuse de reclamant in fața instanței de fond pentru că el nu avea nici competența și nici delegarea de a intra in posesia lor,că reclamantul a solicitat plata unor drepturi necuvenite, de vreme ce pentru anii 2006-2007 acesta a beneficiat de plata concediului de odihnă și că salariatului i s-au acordat in perioada menționată mai multe zile de concediu fără plată.
Cererea de recurs nu a fost motivată in drept.
Poziția procesuală a reclamantului intimat a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 9,prin care acesta a solicitat respingerea recursului,cu motivarea că in mod neîntemeiat recurenta pretinde că pontajele pe care el le-a depus la dosar in primul ciclu procesual nu corespund realității, câtă vreme ele nu au fost declarate ca fiind false in vreun proces penal, iar depunerea înscrisurilor in discuție la dosarul cauzei nu este condiționată de vreo delegare,ori autorizare a angajatorului.
In recurs,pârâta a depus un set de pontaje și state de plată pentru perioada octombrie 2006-februarie 2008.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, precum și a înscrisurilor depuse in fața instanței de recurs, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind. 1 și art. 312 alin.1/pr.civ., Curtea reține că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Intr-adevăr, reclamantul a depus la dosarul instanței de fond statele de plată aferente perioadei octombrie 2006-februarie 2008,din care a rezultat că acesta a efectuat lunar un număr de 240-248 ore de muncă, deci peste durata normală a timpului de muncă,de 40 de ore pe săptămână. Înscrisurile depuse poartă ștampilele de control ale unității pârâte și ocolului silvic beneficiar al serviciilor de pază,dar și semnăturile persoanelor de decizie din cadrul acestor unități, respectiv a șefului de ocol,a responsabilului de pază și a responsabilului din cadrul serviciului personal al recurentei.
Totodată, in fața instanței de recurs, pârâta angajatoare a depus state de plată și fișe de pontaj care atestă o altă situație de fapt decât cea oglindită prin probele depuse de autorul acțiunii, mai precis că atât reclamantul cât și ceilalți angajați ai săi au efectuat un lunar 160 de ore de muncă, adică 40 de ore pe săptămână,încadrându-se in limita la care se referă art. 109 alin.1 din codul muncii. Aceste ultime pontaje,însoțite de statele de plată ale angajaților au fost depuse de reprezentanții recurentei la Inspectoratul Teritorial d e Muncă C
Faptul că ambele categorii de înscrisuri(atât cele depuse de reclamant,cât și cele prezentate de recurentă) poartă aceeași ștampilă de control a societății pârâte, că,deși au fost depuse de reclamant doar in copii xerox, fișele de pontaj i-au fost comunicate prin fax chiar de la sediul SC SRL, încă din anii 2006-2007,cu mult înainte de declanșarea prezentului litigiu, precum și că ele au fost contestate de pârâtă abia in recurs fără a se pretinde că ștampilele ori semnăturile aplicate ar fi fost falsificate,sunt împrejurări menite să formeze convingerea instanței de control judiciar că,in realitate,unitatea angajatoare a întocmit două categorii de pontaje,unul individual, eliberat reclamantului,menit să ateste numărul real de ore prestate lunar in serviciul societății,iar altul colectiv,prezentat autorităților însărcinate cu păstrarea acestor evidențe, potrivit cărora numărul de ore lucrate de fiecare angajat este mai mic decât cel individual.
O atare concluzie nu face decât să confirme susținerile reclamantului cum că,deși a lucrat mai mult de 40 de ore pe săptămână,nu a fost remunerat pentru toate orele suplimentare,iar acestea nu i s-au compensat cu ore libere corespunzătoare potrivit art. 120 din codul muncii.
In contextul situației de fapt mai sus reținută,este firesc ca diferența nejustificată dintre cele două categorii de pontaje să profite salariatului,potrivit normelor și principiilor recunoscute in dreptul muncii, așa încât recursul pârâtei va fi respins ca neîntemeiat,potrivit art. 312 alin.1/pr.civ.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1002/2008, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimatul reclamant
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
În În
PREȘEDINTE SECȚIE, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. / 20.05.2009
Tehnored. /20.05.2009/2 ex
Prima instanță: și - Trib. C-
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
