Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 670/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 670
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Democratic Învățământ A, în reprezentarea membrilor săi de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 243 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Școala Generală " ", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta intimată a depus la dosar un înscris prin care învederează instanței că este de acord cu admiterea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială nr-, concluzii scrise și practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 243/10.02.2009, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect plata primelor de vacanță cuvenite pe perioada 2004-2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că pretențiile reclamanților sunt inadmisibile prin prisma aplicării dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 raportat la dispozițiile art. 50 pct. 12 din Legea nr. 128/2007, precum și în temeiul dispozițiilor OG nr. 11/2007 și OG nr. 10/2007, întrucât contractul individual de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la sub nr. 2895/21/29.12.2006 nu prevede obligația angajatorilor de a plăti primele de vacanță salariaților, iar dispozițiile art. 59 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 prevăd că dreptul salarial se poate stabili prin încheierea altor contracte colective de muncă la alte niveluri în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității.
Acordarea primei de vacanță nu este obligatorie pentru nici un angajator și depinde de recunoașterea ei printr-o lege de salarizare sau un contract colectiv de muncă încheiat la alte niveluri.
Reclamanții nu au dovedit că angajatorul lor ar dispune de venituri proprii, care să poată acoperi plata primelor de vacanță, iar din probele dosarului nu rezultă nici un element în acest sens, astfel că pretențiile reclamanților sunt nefondate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul Democratic Învățământ A, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la calcularea și acordarea primelor de vacanță aferente concediului de odihnă, cuvenite și neacordate, în perioada 2004 - 2008; actualizarea drepturilor salariale enunțate mai sus la data plății efective a acestora; obligarea pârâților-angajatori să consemneze în carnetele de muncă și în celelalte evidențe salariale și de muncă modificările salariale solicitate și acordate de către instanța de judecată, în vederea luării lor în seamă la recalcularea punctelor de pensie.
În motivarea cererii de recurs au arătat că în perioada 2004 - 2008 le-au fost acordate numai indemnizațiile de concediu, nu și primele de vacanță prevăzute la art. 35 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul județului A, deși art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă, considerent pentru care au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Potrivit art. 247 Codul muncii, dacă la nivelul angajatorului nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, care reprezintă un acord de voință privind o normă convențională negociată, care creează drepturi în favoarea salariaților, iar conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractul colectiv de muncă constituie legea părților.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat, pentru considerentele ce se vor expune:
Obiectul litigiului pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata către salariații reprezentați de sindicat a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2004-2008, sume actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data nașterii dreptului și până la data efectivă a plății.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006 și respectiv pe anii 2007 - 2010 prevăd, la art. 59 alin. 3 că se poate, stabilirea, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
Potrivit art. 30 alin. 1, raportat la art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996, dar și la art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul muncii, aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ, și pentru toți salariații din învățământ este obligatoriu.
Într-adevăr Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea acestui drept, însă potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel la nivel național dar și cel la nivel de ramură învățământ.
De asemenea, art. 241 alin. 1 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Prin urmare, motivele vizând lipsa fondurilor proprii nu pot fi reținute, întrucât aceasta nu reprezintă o condiție prevăzută de lege, iar, pe de altă parte, proba în acest sens cade în sarcina angajatorului și, nicidecum, nu poate fi apreciată ca o culpă în nedovedirea pretențiilor de către salariați, cum nelegal a motivat prima instanță.
În temeiul actelor normative mai sus menționate, Curtea constată că pretențiile reclamanților sunt întemeiate.
Văzând și prevederile art. 30 alin. 1, 2 Cap. V din Legea nr. nr. 130/1996 a contractului colectiv de muncă în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, Curtea apreciază că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Față de cele ce preced în temeiul art. 312 alin.1-3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanții-recurenți, va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanții reprezentați de Sindicatul Democratic din Învățământ A, va obliga pârâții să le plătească reclamanților primele de vacanță cuvenite pe perioada 2004-2008, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data acordării concediului de odihnă aferent anului 2004 pentru fiecare dintre reclamanți, până la plata efectivă.
De asemenea, va obliga angajatorii - pârâți ai fiecărui reclamant să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă, în baza prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul Democratic Învățământ A, în reprezentarea membrilor săi de sindicat (reclamanții din prezentul dosar) împotriva sentinței civile nr. 243 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții, reprezentați de Sindicatul Democratic Învățământ A împotriva pârâtei Școala Generală " ", jud.
Obligă pârâta să le plătească reclamanților primele de vacanță, cuvenite pe perioada 2004-2008, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data acordării concediului de odihnă, aferent fiecărui reclamant, până la plata efectivă.
Obligă pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților în baza prezentei hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR p., JUDECĂTOR,
- - - - - -
pensionat,
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER,
- -
Red. /25.06. 2009
Tehnored /25.06.2009/2 ex
Prima instanță: și - Trib.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
