Pretentii civile. Speta. Decizia 684/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de munc și
asigurri sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR. 684
Ședința public din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se afl judecarea recursurilor declarate de reclamanții-recurenți, și și pârâtul-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 504/22.05.2008 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice A, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA și Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș și reclamanții-intimați, și, având ca obiect drepturi bnești.
La apelul nominal, fcut în ședinț public, se prezint consilier juridic în reprezentarea pârâtului-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și a pârâților-intimați Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA și Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș, lips fiind reclamanții-recurenți și pârâtul-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice
Procedura de citare este îndeplinit legal.
Recursul este scutit de tax de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se constat c prin registratura instanței, la data de 14.04.2009, pârâtul Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARAa depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constat procesul în stare de judecat și acord cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicit admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de faț, constat.
Prin acțiunea civil înregistrat la 08 mai 2007 la Tribunalul Timi ș, reclamanții, au chemat în judecat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA, Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora în solidar la plata, actualizat, în favoarea fiecrui reclamant precum și intervenientului, a sporului de risc și solicitare neuropsihic în procent de 50% calculat din salariul de baz brut lunar începând cu data de 04 mai 2004 și pân la 1 februarie 2007; s fie obligați pârâții în solidar la plata actualizat, în favoarea fiecrui reclamant a sporului de ședinț în procent de 3%, din salariul de baz brut pentru fiecare ședinț, începând cu luna mai 2004 și pân la 02 februarie 2007, cu cheltuieli de judecat.
Reclamanții arat c potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar și c ulterior, prin art. 50 din Ordonanța de Urgenț a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1998, dispozițiile rmânând în vigoare pentru personalul auxiliar, fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a G nr. 8/2007, ce reglementeaz salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Prin sentința civil nr. 504/22 mai 2008 Tribunalul Aradaa dmis în parte acțiunea civil formulat și exercitat de reclamantele, și acțiunea civil formulat și completat de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA, Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B și în consecinț:
A obligat pârâții la plata actualizat, în favoarea reclamantelor, și sporului de risc și solicitare neuropsihic în procent de 50% calculat din salariul de baz brut lunar începând cu data de 04 mai 2004 și pân la data de 01 februarie 2007;
A obligat pârâții la alta actualizat, în favoarea reclamantelor, și a sporului de risc și solicitare neuropsihic în procent de 50% calculat la salariul de baz brut lunar, începând cu de 01 octombrie 2000, pân la data pronunțrii hotrârii și în continuare.
A obligat pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor s aloce fondurile bnești necesare plții drepturilor salariale cuvenite reclamantelor.
A respins captul de cerere privind obligarea pârâților la plata actualizat în favoarea fiecrei reclamante a sporului de ședinț în procent de 3% din salariul de baz brut lunar pentru fiecare ședinț pe perioada 01 mai 2004-01 februarie 2007.
A respins captul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale de referinț.
A dmis cererea de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și a repus în termen reclamantele ,.
Pentru a hotrî astfel, tribunalul a reținut:
Excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice nu este întemeiat, motivat de faptul c în temeiul dispozițiilor art.1 din OUG nr. 22/2002 aprobat prin Legea nr. 188/2002, executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizeaz din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadreaz obligația de plat respectiv.
Astfel, pentru plata drepturilor salariale este necesar includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Public, ordonatorul principal de credite având obligația potrivit art. 2 din aceiași ordonanț, s dispun toate msurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plții sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, conform dispozițiilor legale menționate are calitate procesual pasiv în cauz.
Din actele dosarului instanța a reținut în fapt urmtoarele:
Reclamanții sunt grefieri în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism T și Parchetul de pe lâng Judec toria Timi șoara, calitate în care au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihic în procent de 50% prevzut de art. 47 din legea nr. 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea suprem - Constituția României - potrivit unei proceduri prealabil și care reglementeaz relațiile sociale cele mai generale și mai important, este actul normativ cu forț juridic superioar tuturor celorlalte acte normative și eman de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridic a legii const în faptul c norma stabilit de ea trebuie s corespund celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte normative emise de organele statului, nu pot s o abroge, s o modifice sau s deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacitții juridice.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizare și alte drepturi ale magistraților.
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat faptul c acest articol ar fi fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 de modificare a Legii nr. 50/1996.
Tribunalul a constatat c legea incident în cauz are caracter de lege organic conform dispozițiilor art. 73 pct. 1lit. c din Constituție. În art. 47 se prevedea c pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații și personalul auxiliar beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar.
Acest text a fost într-adevr abrogat, așa cum susține Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție prin art. 42 al Ordonanței Guvernului nr. 83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât G nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vdit contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind nomele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct. 2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referinț) s nu poat fi concretizat în practic.
Necesitatea respectrii principiului protecției încrederii în stat implic ca evenimentele legislative s poat fi dispuse dar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedic titularii drepturilor recunoscute legal s se bucure de ele.
În ceea ce privește cererea de repunere în termen formulat de reclamantele, și, instanța a admis-o ca fiind fondat.
Având în vedere c existența sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic s-a constatat de Înalta Curte de casație și Justiție la data de 10 martie 2008, termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt pân la aceast dat.
Astfel deoarece de dreptul în discuție magistrații și personalul auxiliar al instanțelor a fost privat începând cu data de 1 octombrie 2000, dat de la care s-a apreciat greșit abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin G nr. 83/2000, cu aceeași dat au fost obligați pârâții la plata contravalori lui.
Acest drept exist și în prezent chiar dac în art. 30 din OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate intrat în vigoare la 1.02.2008, cu modificri se prevede în mod expres abrogarea Legii nr. 50/1996, cu referire la aceast categorie de personal din cadrul autoritții judectorești, deoarece printr-o ordonanț de guvern (act juridic inferior) nu se poate modifica o lege (act juridic superior).
Faț de considerentele expuse, vzând și dispozițiile art. 8 din OUG nr. 22/2002, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții s plteasc actualizat, în favoarea fiecrui reclamant sporul de risc și solicitare neuropsihic în procent de 50% calculat din salariul de baz brut lunar.
A admis cererea de repunere în termen formulat de reclamantele, și și a dispus obligarea pârâților la plata actualizat pentru perioada 01.10.2000 pân la data pronunțrii hotrârii și în continuare în favoarea acestora a sporului de risc și solicitare neuropsihic în procent de 50% calculat la salariul de baz brut lunar.
Ca o consecinț a admiterii cererii principale, în temeiul art. 63 Cod procedur civil și a art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care prevede c Ministerul Finanțelor Publice are în responsabilitate pregtirea proiectelor legilor de rectificare bugetar, a art. 3 alin. 1 pct. 2 din Hotrârea Guvernului nr. 208/2005 pentru organizarea Ministerului Finanțelor Publice care prevd c acesta elaboreaz proiectul legii de rectificare a bugetului de stat și opereaz rectificrile corespunztoare, precum și a art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 privind executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice care prevede c titlurile executorii se realizeaz din sumele aprobate prin bugetele instituțiilor obligate la plat, la titlu de cheltuieli, a admis și cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și justiție contra Ministerului Finanțelor Publice, în nume propriu pe care l-a obligat s pun la dispoziția pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție sumele de bani necesare plții sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic prevzut de Legea nr. 50/1996 ctre reclamanți.
Reținând c potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 50/1996 grefierii beneficiaz de indemnizația de ședinț de judecat, în situația participrii efective la ședința de judecat, concluzie logic, întrit și de continuarea dispoziției legale amintite, care prevede c "de aceste dispoziții beneficiaz și grefierii dactilografi, dac particip în locul grefierilor în ședințele de judecat", a respins captul de cerere vizând acordarea sporului de 3% pentru participarea la ședința de judecat ca lipsit de obiect, reclamanții fiind grefieri la parchet nu particip efectiv la ședințele de judecat ci numai la efectuarea anchetelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și reclamanții, și.
Reclamanții au solicitat modificarea sentinței civile în sensul acordrii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic pentru perioada 1.10.2000 - pân la zi și în continuare.
Pârâtul Ministerul Public și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 și art. 3041Cod procedur civil și a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției pentru perioada 1 septembrie 2000 - septembrie 2004 și respingerea cererii de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor salariale acordate.
Cu privire la acordarea drepturilor pretinse anterior datei de 1 septembrie 2004 s-a susținut c s-au înclcat dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c și art. 166 alin. 1 Codul muncii și ale Decretului nr. 167/1958, potrivit crora drepturile salariale se puteau acorda numai pe ultimii 3 ani de la data introducerii acțiunii.
S-a susținut c nu curge un nou termen de prescripție de la data pronunțrii Deciziei 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nefiind întrerupt cursul prescripției.
S-a criticat sentința și sub aspectul acordrii în continuare a sporului pretins, susținându-se c s-a înclcat legea de salarizare a personalului auxiliar.
O alt critic a recurentului a vizat actualizarea sumelor acordate cu indicele de inflație și s-a susținut c în buget nu au fost prevzute aceste sume reprezentând diferențele ce rezult din indexare și c s-au înclcat prevederile art. 14 alin. 2, art. 29 alin. 3 și art. 47 din Legea nr. 500/2002, iar obligația este impozabil.
Recursul reclamanților este tardiv fiind introdus la Tribunalul Arad la data de 16.07.2008. Comunicarea sentinței fcându-se la 26.06.2008, a fost depșit termenul de 10 zile, astfel c în baza art. 312 alin. 1 Cod procedur civil va fi respins.
În ce privește recursul pârâtului, examinând cauza în raport de motivele invocate și totodat sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedur civil, Curtea constat c este fondat în parte.
Criticile referitoare la incidența dispozițiilor Decretului 167/1958 nu sunt fondate.
Instituția prescripției extinctive poate fi privit ca un adevrat instrument de sancțiune împotriva titularului de drept care nu își exercit drepturile într-un anumit termen stabilit imperativ de lege.
Termenul de prescripție extinctiv este echivalent intervalului de timp înuntrul cruia trebuie exercitat dreptul la acțiune în sens procesual.
La rândul su dreptul la acțiune este reglementat în msura în care se tinde la valorificarea unor drepturi subiective recunoscute în dreptul pozitiv, adic de dreptul în vigoare, ceea ce presupune c dreptul subiectiv trebuie s existe la momentul exercitrii dreptului la acțiune.
Așadar, exercitarea dreptului la acțiune în sensul procesual, presupune preexistența unor drepturi subiective recunoscute de dreptul pozitiv.
În cazul din speț, dreptul subiectiv consacrat în favoarea reclamanților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000.
În asemenea condiții titularul dreptului subiectiv se afl într-o imposibilitate juridic de a-și exercita dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului subiectiv abrogat.
Acest tip de indisponibilitate înltur incidența dispozițiilor legale privind cursul prescripției extinctive, iar în situația în care nu ar înltura-o ar fi asimilabil cazurilor prevzute în art. 13 din Decretul nr. 167/1958, care reglementeaz suspendarea prescripției extinctive.
Așadar, instituția prescripției extinctive nu este incident în ipoteza în care titularul unui drept subiectiv este privat de acest drept ca efect al abrogrii normei care a recunoscut dreptul subiectiv respectiv.
În condițiile în care prin lege (G 83/2000) se abrog expres un drept, nu se poate susține rezonabil c reclamanta a fost neglijent în valorificarea dreptului s Ar fi în același timp o cerinț excesiv și nefireasc a statului ca prin intermediul legilor s impun termene de prescripție a dreptului la acțiune, în ipotezele în care dreptul subiectiv care ar legitima un proces ar fi abrogat prin act normativ.
A accepta ideea c termenul de prescripție de 3 ani prevzut de Decretul nr. 167/1958 și de art. 283 lit. c Codul muncii, ar curge de la data intrrii în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, ar însemna în același timp a impune și ideea c reclamanții erau obligați s intenteze o acțiune împotriva actului normativ, fapt inadmisibil.
Reclamantei nu i se poate impune mai mult decât o diligenț rezonabil, neputând fi previzibil c actul normativ (G 83/2000) încalc dispozițiile din legea de abilitare a Guvernului de legiferare, iar cetțeanul nu poate fi sancționat pentru o culp care nu îi aparține, conform jurisprudenței O (cazul Rotaru contra României, 2000 și cazul Sunday Trmes contra Regatului Unit 1979).
Decizia XXI/10.03.2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General în raport de o jurisprudenț neunitar, în legtur cu interpretarea și aplicarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 a constatat c prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului 83/2000 care abrog art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost înclcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativ, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și doar de la data pronunțrii acesteia începe s curg termenul de prescripție.
Termenul scurs între momentul suprimrii dreptului subiectiv și data constatrii neconstituționalitții normei de abrogare nu are relevanț și nu se poate reține prescripția decât cu înclcarea și a actelor normative de drept internațional, avute în vedere de instanța de fond.
Prin urmare, criticile referitoare la prescripție, formulat de recurenți sunt nefondate.
Sunt nefondate și criticile referitoare la acordarea pe viitor a sporului pretins întrucât Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 21/10.03.2008 a constatat c dreptul la acesta a existat și dup intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului 83/2000 și nu exist niciun act normativ s îl abroge în mod expres. Decizia în interesul legii fost pronunțat ulterior G nr. 8/2007, astfel c acest act normativ care a abrogat Legea nr. 50/1996 nu putea abroga acest drept la sporul de 50%, date fiind și rațiunile pentru care s-a acordat și care subzist și în continuare.
Nu sunt fondate nici criticile privind actualizarea sumelor acordate, fiind incidente dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii și ale art. 78 alin. 1 Codul muncii, care consacr principiul indexrii drepturilor salariale de care a fost lipsit salariatul și care este un principiu general al sistemului de salarizare instituit prin mai multe acte normative ulterioare anului 1990 pentru înlturarea efectelor inflației.
Recursul este fondat, îns pentru c în mod greșit s-a admis acțiunea și s-au acordat drepturile pretinse pentru perioada 1.09 - 1.11.2000, perioad în care reclamanții au beneficiat de sporul de 50%, abrogarea acestuia având loc efectiv doar de la 1.11.2000.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedur civil, va fi admis recursul și va fi modificat sentința în sensul respingerii acțiunii pentru aceast perioad și va fi menținut în rest.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 504/22.05.2008 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
Modific în parte sentința în sensul c oblig pârâții la plata sporului pretins de ctre reclamanții, și de la data de 1.11.2000 pân la data pronunțrii sentinței și în continuare.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
Grefier,
Red. /10.06. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./10.06. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Vasilica Sandovici
