Pretentii civile. Speta. Decizia 713/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 713/R-CM
Ședința publică din 02 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta împotriva sentinței civile nr.986/CM din 06 octombrie 2008 și de pârâta B împotriva sentinței civile nr.615/CM din 23 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul A - Societate civilă de avocați, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar în copie, adresă emisă de B, în care se explică aspectul că sumele sunt prevăzute în cuantum brut și nu net.
Curtea încuviințează depunerea la dosar de către reprezentantul recurentei-pârâte, a adresei emisă de, în care se explică baza de calcul a sumelor.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat pentru recurenta-pârâtă A, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea cererii reclamantului.
Având cuvântul asupra recursului formulat de reclamantă, solicită respingerea lui ca nefondat. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data 25.09.2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale neacordate cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paște și C și a daunelor de întârziere de 533,52 lei.
În fapt, se arată, în perioada 1994-2007 reclamanta a fost salariata pârâtei la, Coloana Pitești, conform contractului individual de muncă nr.15928/15.06.1998.
Raporturile de muncă au încetat la data de 01.08.2007.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății comerciale s-a prevăzut, la art.168 alin.(1) că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Aceste drepturi salariale nu au fost achitate pentru perioada 2004 - 2006.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.166 din Codul muncii și art.168 (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate încheiat pe anii 2004-2007.
Pârâta a formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
Începând cu anul 2003 reprezentanții unității și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății, drepturile salariale suplimentare de C și de Paște prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. În acest sens a fost negociat și inserat în contractul colectiv de muncă art.168 alin.2.
Pentru anul 2004 textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din anul 2003.
Ca atare, în fiecare an părțile contractului colectiv de muncă au procedat la republicarea acestuia după negocierile purtate anual, textul art.168 fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din anul 2005.
Prin decizia nr.3793 din 18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea suplimentărilor în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
De aceea a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140 intitulată notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al
Prin această decizie s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare a fost ca începând cu anul 2003, salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Aceasta înseamnă că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg.
Susține pârâta că fiecăruia dintre salariați îi este opozabilă atât reglementarea conținută în contractul colectiv de muncă, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară, care are rolul de a analiza diferendele rezultate din aplicarea clauzelor acestuia.
Modalitatea de calcul a acestor suplimentări salariale invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate. Contractul colectiv de muncă stipulează faptul că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivelul.
Atât timp cât negocierile pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, așa cum se prevedea în contractul colectiv de muncă, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul reclamantei a unui drept, ceea ce înseamnă că acțiunea este prematur formulată.
Pentru aceste motive pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr.1353/12.12.2007 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
În fața acestei instanțe pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că sunt incidente în cauză prevederile art.283 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Cum salariale solicitate reprezintă o aplicare a textelor art.168 din contractul colectiv de muncă, iar dreptul la acțiune se naște în lunile, respectiv mai ale anilor 2004, 2005 și 2006, în raport cu data introducerii acțiunii, se remarcă intervenția prescripției extinctive.
Excepția a fost respinsă prin încheierea pronunțată în ședința din 16.04.2008, tribunalul reținând incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani pentru formularea acțiunilor având ca obiect plata drepturilor salariale.
A considerat în acest sens că lit.e) a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale.
Prin sentința civilă nr.615/CM/23.06.2008, Tribunalul Argeșaa dmis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în perioada 25.09.2004 - 01.08.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Reclamanta a fost salariata societății pârâte până la data de 01.08.2007.
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, s-a stabilit ca de sărbătorile de Paște și C salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
La alineatul 2 s-a menționat că pentru anul 2003 de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că în anul 2003 salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A rezultat că drepturile amintite nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, câtă vreme în contractul colectiv de muncă pe acești ani s-a menținut în același timp și textul alin.1 al art.168.
Decizia nr.3793/18.06.2007 invocată în apărare nu a fost depusă la dosar. Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă nu este semnată de toate părțile care ar fi participat la elaborarea acesteia.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii că nefinalizarea procedurii prealabile nu împiedică exercitarea dreptului la acțiune, care s-a născut la momentul negocierii suplimentărilor.
Pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru perioada 2004 - 2007, au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ca în cazul anului 2003.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariatului de a beneficia de aceste suplimentări salariale, convenite prin contract colectiv de muncă.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, s-a considerat că prevederile art.168 alin.1 se raportează la salariul de bază mediu pe
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.986/CM/06.10.2008, Tribunalul Argeșa respins cererea formulată de reclamantă privind completarea sentinței civile nr.615/CM/23.06.2008.
A reținut pentru aceasta că prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Nu a existat la dosar vreo completare ulterioară prin care să se fi făcut o astfel de solicitare.
La data de 01.07.2008 s-a depus la dosar o chitanță în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat, însă acest lucru s-a făcut după pronunțarea sentinței civile nr.615/CM/23.06.2008.
Împotriva sentinței nr.986/CM/06.10.2008 a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit instanța a respins cererea de completare a sentinței inițiale.
A omis din vedere faptul că prin concluziile scrise reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei.
Pentru termenul de judecată din 19.06.2008 apărătorul său a transmis prin fax o cerere pentru judecata în lipsă, la care au fost atașate concluziile scrise și copia chitanței privind onorariul de avocat.
A specificat atunci că originalul chitanței va fi trimis prin poștă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La rândul său, pârâta a declarat recurs în termen legal împotriva sentinței civile nr.615/CM/2008, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Încălcând normele de procedură care sancționează cu nulitatea neprecizarea câtimii obiectului cererii de chemare în judecată, tribunalul a pronunțat o hotărâre prin care a admis acțiunea, fără a stabili elementele creanței.
A lăsat la latitudinea executorului stabilirea cuantumului acesteia.
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ca forme de sprijin social pentru acoperirea nevoilor de sărbători, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale sunt clar configurate în cuprinsul art.154 Codul muncii, ele constituie contravaloarea muncii prestate și sunt menționate în contractul individual de muncă.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexercitarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- O altă critică este aceea potrivit căreia în mod greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru formularea acesteia înainte de parcurgerea procedurii prealabile la care face trimitere art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Această procedură constă în negocieri care au loc între salariați și angajator cu 15 zile înainte de sărbătorile menționate în text pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor bănești, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și mai ales a beneficiarilor.
De aceea, sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reclamanții și intervenientele nu pot face proba calității de titulari ai dreptului pretins.
- În ciuda faptului că nu s-au negociat toate aceste elemente, se arată în al treilea motiv de recurs, în anul 2005 fost inclusă în contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 al contractului colectiv de muncă are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum s-a și procedat.
În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, de aceea se interpretează în sensul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alineatului 2 cu aceeași formulare în contractele colective nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 de la alineatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect.
Aceeași interpretare a fost dată și de Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul reclamantei este fondat.
La dosarul de fond au fost depuse pentru termenul de judecată din 23.06.2008, la filele 158 și 159 concluzii scrise, prin care se solicită plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și copia chitanței de plată a acestui onorariu, emisă sub nr.-/11.04.2008.
Tribunalul a omis soluționarea acestei cereri prin sentința nr.615/CM/23.06.2008, ceea ce determină incidența prevederilor art.2812alin.1 Cod procedură civilă.
Reținând contrariul, tribunalul a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale menționate și întrucât la dosarul cauzei se află și originalul chitanței de plată a onorariului de avocat - fila 180 -se constată că reclamanta era îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată solicitate.
Pentru aceste motive, în baza art.304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei și va modifica sentința civilă nr.986/CM/06.10.2008, în sensul admiterii cererii, cu consecința completării sentinței civile nr.615/CM/23.06.2008, urmând să oblige pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 1000 lei.
Recursul pârâtei nu este fondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alineatul 1 teza a doua al art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alineatul 2 cu un alt conținut: "în anul 2003 salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în contractul colectiv de muncă pe 2006.
Contractele colective de muncă încheiate pe următorii trei ani au preluat în aceeași formă alineatul 1 al art.168, consfințind dreptul distinct al salariaților la salariale ocazionate de sărbătorile de Paște și de
De aceea, efectele includerii acestor suplimentări în salariul de bază au vizat numai anul 2003, aspect subliniat și în alin.2 al art.168 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007.
Așa cum a arătat pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.986/CM din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă nr.986/CM/06.10.2008 în sensul că admite cererea și dispune completarea sentinței civile nr.615/CM/23.06.2008, obligând pe pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 1000 lei.
Respinge recursul declarat de pârâta B, împotriva sentinței civile nr.615/CM din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./22.12.2008
Jud.fond: /Gh./
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
