Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 722/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE Ș PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 722/R-CM

Ședința publică din 02 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu

JUDECĂTOR 3: Laura

Judecător -

Grefier

S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.687/CM din 21 august 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.209/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual, lipsind recurenta-pârâtă.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 14.04.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, G, G, G, G, G, G, a, -, OG, G, A, a, escu, G, escu, Din, escu, G, a, au chemat în judecată pe pârâta pe pârâta "", în prezent " " pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând primele de Paște și de C cuvenite pentru perioada 2005 - 2007, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

Motivând acțiunea, reclamanții arată că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a prevăzut la art.168 alin.1 plata unor drepturi salariale suplimentare, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, care vor avea cuantumul unui salariu de bază mediu pe societate.

Aceste drepturi bănești nu au fost achitate reclamanților pentru anii 2005, 2006 și 2007.

a fost justificată de către angajator prin aceea că în anul 2003 drepturile suplimentare au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Este vorba numai de anul 2003 căci pentru anii următori contractul colectiv de muncă produce efecte în forma în care a fost încheiat de părți.

În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.166, 283 lit.c) din Codul muncii, art.966 Cod civil, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate negociat în anii 2004, 2005, 2006 și 2007.

La primul termen de judecată pârâta a formulat în scris următoarele apărări:

Nu poate fi exclusă ab initio niciuna din următoarele variante care rezultă din interpretarea dispozițiilor art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate:

Părțile au convenit să includă primele de sărbători în salariul de bază lunar în martie 2003 și, contrar efectului obișnuit al includerii, care presupune stingerea dreptului distinct, au stabilit să acorde prime în continuare, începând cu 2004.

Singurul argument ce sprijină această ipoteză este acela că alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă nu a fost eliminat ori reformulat. Am fi așadar în situația unei obligații asumate, a cărei neîndeplinire se sancționează cu condamnarea angajatorului la plată.

O altă variantă este aceea în care părțile au stabilit să includă primele în salariul de bază lunar, pe viitor acestea încetând să mai aibă o existență de sine stătătoare.

Prin excepție, derogatoriu de la această regulă, părțile pot decide să acorde în continuare aceste adaosuri.

Analiza sistematică a celor două alineate de referință ale art.168 din contractul colectiv de muncă dezvăluie doar prezumția stingerii dreptului, atât timp cât excepția supraviețuirii derogatorii a acestuia ca urmare a includerii din martie 2003, nu a fost expres consemnată.

La data de 19.06.2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita, solicitând obligarea pârâtei " " la plata acelorași suplimente salariale pentru anul 2005.

În fapt, se arată, titularul cererii a fost salariatul pârâtei până în anul 2005, iar prin contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a prevăzut că beneficiază de suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.166 și art.283 lit.c din Codul muncii, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă nr.9013/31.10.2003 pe anii 2003-2004, actul adițional nr.3/04.05.2006, art.49 și urm. din Codul d e procedură civilă.

Cererea a fost admisă în principiu în ședința publică din 21.08.2008.

Prin sentința civilă nr.687/CM/21.08.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare în cuantum net, neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 14.04.2005 - 2007, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective, iar intervenientei în interes propriu drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorii Cului anului 2005.

A respins cererea de plată a dobânzilor și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.

Pentru a pronunța această soluție, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:

Reclamanții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.

Potrivit art.158 pentru, respectiv art.168 pentru din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.

Prin alin.2 s-a menționat că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 mențin textul alin.1 al art.158, respectiv art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Din interpretarea prevederilor contractelor colective de muncă, s-a reținut că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind fără dubiu faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, câtă vreme în contractul colectiv de muncă pe acești ani, s-a menținut în același timp și textul alin.1.

Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, ce se pretinde că a fost emisă de Comisia Paritară, desemnată pentru clarificarea intenției reale a părților contractului colectiv de muncă, nu este datată și semnată de toate părțile care ar fi participat la elaborarea acesteia.

Pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003.

Iar prin noile modificări aduse contractelor colective de muncă la nivel de unitate, respectiv prin actul adițional încheiat la 25.10.2007 la nivelul și actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivelul, s-au menținut drepturile salariale reprezentând primele de Paște și

S-a făcut prin urmare aplicarea prevederile contractelor colective de muncă și a dispozițiilor art.236 alin.4 din Codul muncii coroborate cu cele ale art.969 Cod civil, atât în ceea ce privește cererea reclamanților, cât și față de cererea de intervenție în interes propriu.

Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii.

Acordarea dobânzii legale a fost privită ca o dublă reparare a prejudiciului, care ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză.

În privința cheltuielilor de judecată au fost avute în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta " ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:

- În mod greșit tribunalul stabilește faptul că salariaților le-ar fi fost aplicabile, începând cu anul 2004, dispozițiile contractului colectiv de muncă al

În baza protocolului tripartit din 2002 încheiat de, și, ca urmare a preluării de personal, recurenta-pârâtă a încorporat textele contractului colectiv de muncă la nivelul în propriul contract colectiv de muncă.

- Instanța de fond nu a ținut seama de apărarea angajatorului în sensul că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază numai în anul 2003, operația având valoarea unei novații.

Ca urmare, din element situat în afara salariului, prima a devenit componentă a acestuia.

Pentru a continua să se acorde primele în discuție ar fi trebuit să se fi specificat expres acest lucru.

Faptul că alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă a fost menținut ca atare în forma de dinaintea includerii primelor în salariul de bază nu este un argument în favoarea acordării acestora și pe anii următori.

Din punct de vedere al tehnicii legislative, în absența reinstituirii dreptului la primă, care trebuie demonstrată de sine stătător, iar nu dedusă nepriceput din simpla menținere nemodificată a alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă, avem de-a face cu ceea ce se cheamă abrogarea implicită a acestui text imediat ce operațiunea includerii s-a încheiat.

- conținutul hotărârilor interpretative, cărora le-a conferit valoarea de acte de modificare a contractului colectiv de muncă, schimbând deci înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, tribunalul ne aduce în final pe terenul unei clauze neclare pe care o interpretează în favoarea salariatului, întrucât așa i-o cere textul.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimații-reclamanți au arătat că Nota Comisiei Paritare emisă sub nr.3793/18.06.2007 adaugă la textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă. În plus, aceasta dispune retroactiv.

Nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare este tot o adăugire la textul alin.2 al art.168, care nu poate să retroactiveze deoarece face referire abia în august 2007 la "intenția reală a părților", și anume aceea ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 să fie incluse în salarii.

Intenția nu se confirmă însă deoarece, așa cum recunoaște chiar pârâta, art.168 nu a mai fost aplicat. Angajatorul a considerat că respectiva clauză a rămas fără obiect.

Salariaților nu le poate fi opozabilă o interpretare a Comisiei Paritare apărută în anul 2007, fără ca aceasta să fie materializată într-un act adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat apoi la direcția de muncă solidaritate socială și familie.

În contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nu sunt prevederi în sensul că și în acești ani suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază.

Recursul nu este fondat.

Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 - 2004 încheiat la nivel de unitate prevede la art.168 alin.(1) acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "", salariaților acestei societăți, cu ocazia sărbătorilor de Paște și

Pentru anul 2003, s-a stabilit la alin.2 că aceste suplimentări salariale vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.

Contractele colective de muncă încheiate pe următorii trei ani au preluat în aceeași formă alineatul 1 al art.168, consfințind dreptul distinct al salariaților la suplimentările salariale ocazionate de sărbătorile de Paște și de

De aceea, efectele includerii acestor suplimentări în salariul de bază au vizat numai anul 2003, aspect subliniat și în alin.2 al art.168 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007.

Așa cum a arătat pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.

Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.

Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.

Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.

O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.

Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.

Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.

Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.

Rezultă că soluția instanței de fond constituie o corectă aplicare a regulilor negocierii colective și o interpretare a clauzelor contractuale ca atare, ceea ce înseamnă că nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în care se încadrează critica formulată prin cererea de recurs.

A mai rezultat din probele administrate faptul că suplimentările negociate nu au fost acordate reclamanților și nici incluse în salariul de bază în perioada menționată în acțiune.

De aceea, obligarea pârâtei la plata respectivelor suplimentări salariale este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate, contrar celor susținute în cererea de recurs prin raportare la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.

Urmează ca recursul să fie respins ca nefondat în baza art.312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă " " B (fostă ), împotriva sentinței civile nr.687/CM din 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, G, G, G, G, a, -, OG, G, A, a, escu, G, Din, escu, G, a, și intervenienta în interes propriu .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./22.12.2008

Jud.fond: /

Președinte:Nicoleta Simona Păștin
Judecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 722/2008. Curtea de Apel Pitesti