Pretentii civile. Speta. Decizia 7969/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7969
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI împotriva sentinței civile nr.2352/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu, intimații CONSILIUL LOCAL și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI și intimații CONSILIUL LOCAL și LA PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că intimații au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 2352 din 25.02.2008 a admis acțiunea în parte formulată de petenta, împotriva intimatelor Consiliul Local și Primarul comunei.
A obligat intimații la plata către petentă a primelor de vacanță pentru anii 2001-2007, sumă actualizată până la data plății efective.
A respins acțiunea pentru viitor ca prematur formulată.
În considerentele sentinței s-a reținut că petenta are calitatea de salariat in cadrul intimatei Consiliul Local.
Prin art. 33 (devenit 34 după republicarea legii) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici s-a prevăzut că,Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat.
Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 6005/08.12.1999, producându-și efectele, si a fost republicat in Monitorul Oficial nr.251/22.03.2004.
Dreptul s-a născut, așadar, din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, de a da o anumită sumă de bani.
Facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere presupune obligația corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și, în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.
În perioada dintre 08.12.1999 (data nașterii dreptului) și 02.01.2001 (data suspendării actului normativ ce a dat naștere dreptului subiectiv) facultatea subiectului activ a existat ca un drept pur și simplu, cum a existat și obligația corelativă, aceasta fiind executata de debitor.
În perioada începând cu data de 02.01.2001 si pana la data introducerii acțiunii însă, debitorul nu și-a executat obligația corelativă în mod voluntar.
Legea circumstanțiată instituția suspendării unui act normativ numai la situațiile ce se aliniază sintagmei,cazuri speciale".
S-a constat că toată perioada în care operează suspendarea (prelungită) a actului normativ generator de drepturi este o perioadă marcată de manifestări de subiectivism, abuz și arbitrariu.
Dacă Legea nr. 24/2000 nu cuprinde mențiuni privind faptele și împrejurările ce ar constitui,cazuri speciale", Constituția prin art.53 alin.1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste fapte și împrejurări nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică.
Chiar și în aceste cazuri (existența unor fapte și împrejurări) în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție, măsura trebuia să fie,proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere dreptului sau libertății."
Instanța a constat că, condiția proporționalității nu este îndeplinită cât timp nu se cunosc situațiile ce au dus la măsura restrângerii.
Existența sau inexistența situațiilor nici nu poate fi apreciată cât timp, de fiecare dată, această măsură a operat pentru viitor, termenul prelungindu-se.
Restrângerea ar fi posibilă pe o perioadă determinată de existența cazurilor prevăzute de art. 53 din Constituție, dar prin stipularea unor termene viitoare de incidență a suspendării s-a extrapolat o situație care, oricum nu se justifica, până la sfârșitul anului 2005.
Împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă generatoare a unui drept, ce presupune o obligație corelativă cu executare printr-un singur act nu se mai circumscrie ideii de restrângere de drepturi, ci operează ca o veritabilă lipsire de drepturi abuzivă, subiectivă și arbitrară.
Examinând textele de lege prin care a fost suspendată succesiv plata primei de vacanță și care nu mai sunt în vigoare, s-a constat că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la primă de vacanță nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului.
În acest sens, în art. 18 din Codul muncii se prevede în mod imperativ că,drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".
Astfel, suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta în nici un caz ca o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
În ceea ce privește solicitarea petentului de a obliga intimatele la plata pentru viitor a primei de vacanță, instanța a constat că acest capăt de cerere este prematur introdus întrucât, sub aspectul dreptului muncii, drepturile salariale se cuvin și se acordă salariatului în urma prestării de către acesta a activității (care face obiectul contractului individual de muncă), deci, pe parcursul derulării raporturilor de muncă dintre angajator și angajat. Or, deși contractele individuale de muncă se încheie de regulă pe perioadă nedeterminată, nu se poate aprecia în mod anticipat durata raporturilor de muncă, natura acestora și în consecință natura și componența drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Primăria com., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta a susținut că instanța nu a avut în vedere calitatea reclamantei care este salariat contractual și nu funcționar public, astfel că în situația salariaților contractuali lipsește cu desăvârșire prevederea din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici conform căreia această categorie de personal primește pe lângă indemnizația de concediu de odihnă și o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Acest drept este prevăzut numai pentru funcționarii publici, iar legiuitorul nu a prevăzut că de aceste drepturi beneficiază și salariații contractuali care sunt plătiți potrivit Codului muncii, astfel că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin întâmpinare reclamanta solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, arătând că recursul nu a fost formulat în termen iar hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu Consiliul Local și Primarul com..
Recursul se admite pentru considerentele care se expun în continuare:
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că aceste critici sunt întemeiate, hotărârea fiind aferată de motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, în sensul că în cauză s-a făcut o aplicare greșită a legii.
Astfel, instanța a făcut aplicarea în cauză a prev. art. 139 din Codul muncii care garantează într-adevăr dreptul la concediul de odihnă anual, cât și art. 269 Codul muncii care reglementează răspunderea angajatorului, precum și art. 33 (devenit 34 după republicarea legii) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici fără a avea în vedere calitatea de personal contractual a reclamantei.
Prin Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici se prevede "funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Dispoziții similare există și în art. 23 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilo0r publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 "la plecarea în concediul de odihnă funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu".
După cum se poate observa legiuitorul a prevăzut acordarea primei de vacanță numai pentru funcționarii publici și după cum rezultă din actele dosarului reclamanta nu face parte din această categorie de personal, având calitatea de personal contractual (fila 12 dosar recurs).
Cu privire la aspectele invocate prin întâmpinare de către reclamntă în sensul că recursul este tardiv se constată că excepția este neîntemeiată, în condițiile în care comunicarea hotărârii s-a făcut la 10 martie 2008, iar recursul a fost declarat în termenul legal, la 20 martie 2008 (fila 3 dosar recurs) potrivit ștampilei poștale aplicată pe plic.
Nu este întemeiată nici susținerea că Primarul com. nu a fost parte în cauză, în condițiile în care prin dispozitiv a fost obligat alături de Consiliul Local, iar recursul a fost declarat de acesta în calitate de reprezentant legal.
Ca atare, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă rap. la art. 304 pct. 9 din același act normativ se admite recursul, și se modifică sentința în totalitate în sensul că se respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI împotriva sentinței civile nr.2352/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu, intimații CONSILIUL LOCAL și.
Modifică sentința, în totalitate, respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. Jud. M
Ex.3//25.09.2008
Jud. fond L
R
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora, Marian Lungu
