Pretentii civile. Speta. Decizia 797/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 797
Ședința publică din 13 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile 617 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și pârâții intimați TRIBUNALUL C-S și CURTEA de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanții intimați, pârâtul recurent Ministerul Justiției și pârâții intimați Tribunalul C-S și Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 617 din 26.05.2008, Tribunalul C- a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C-
A obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent lunar de 50 % din indemnizația brută de încadrare, începând cu data angajării și până la data pronunțării sentinței.
De asemenea, a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta, precum și pretențiile reclamanților privitoare la plata în continuare a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorii îndeplinesc funcția de grefieri, la Judecătoria Reșița respectiv fiind încadrați după cum urmează -, din data de 01.01.2007, din data de 16.07.2007, pe perioada 1986-2004.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000 și, totodată, prin art. 50 alin. 2 din OUG177/2002 a fost abrogat art.11precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, din Legea nr. 50/1996.
La rândul său, OUG177/2000 a fost abrogată prin art. 41 lit. a din OUG27/2006.
S-a reținut că susținerea reclamanților în sensul cp dreptul reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare, este neîntemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat, anterior apariției OUG177/2002 și OUG27/2006, prin OG83/2000.
Pe de altă parte, însă, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a da preponderență și a face aplicarea acestui din urmă text legal.
De altfel, si ICCJ a hotărât prin Recurs in interesul legii in același sens prin Decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată in dosar nr.5 din 2008.
Instanța a respins pretențiile reclamanților privitoare la plata în continuare a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut, întrucât creanța acesteia nu este certă, lichidă și exigibilă, dreptul la acțiune nefiind născut la data pronunțării hotărârii de față.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului, potrivit OUG nr.75/2008 fiind înregistrat sub nr-.
Prin motivele de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea acestuia, pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 9 din Codul procedură civilă, cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă.
S-a invocat prescripția dreptului material la acțiune pe perioada 2004-02.04.2005, invocându-se în acest sens prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958, susținându-se că dreptul material la acțiune a luat naștere la data publicării nr.OG 83/2000, astfel încât nu a fost respectat termenul de trei ani prevăzut de legiuitor.
Examinând sentința pronunțată sub aspectul motivelor de recurs invocate precum și cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Procedându-se la abrogarea expresă prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a art.47 din Legea nr. 50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislativedistincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art. 1 pct. Q3 din aceeași Lege nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. b lit. d din Decretul nr. 247/1997".
De asemenea, în aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție B, constituită în Secții Unite, a pronunțat decizia nr.21/10.03.2008, în sensul că a constatat că judecătorii și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, dezlegarea dată problemelor de drept judecate fiind obligatorii pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs vizând prescripția dreptului material la acțiune pe anii 2004-2.04.2005, nu poate fi reținut, având în vedere că sporul în discuție a fost acordat începând cu data angajării reclamanților, respectiv din 01.07.2007 pentru reclamanții, și, iar pentru din data de 16.07.2007.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile 617 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI, declarat împotriva sentinței civile 617 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./2.06 2009
Thred./2.06.2009
Ex.2
Prima inst. - - Veghe - Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
