Pretentii civile. Speta. Decizia 801/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 801
Ședința publică din 13 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr. 56 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâtul intimat TRIBUNALUL TIMIȘ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâtul recurent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, consilier juridic, lipsă fiind pârâtul recurent Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și reclamanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtului recurent și pârâtului intimat depune la dosar delegațiile de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic, solicită admiterea recursurilor pârâților așa cum au fost formulate și motivate în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei mai puțin capătul de cerere privind excepția lipsei calității procesuale pasive, fiind corect reținut de prima instanță că are calitate procesuală pasivă Ministerul Economiei și Finanțelor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 56 din 8.10.2008, Curtea de Apel Timișoaraa admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
A obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent lunar de 50 % din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 21.04.2008 și până la data pronunțării sentinței, precum și în continuare pe perioada cât reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate.
De asemenea, a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de către
În fine, a obligat chematul în garanție să aloce fondurile bănești necesare achitării sumelor cuvenite reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor T cu referire la cererea de chemare în judecată a fost admisă, întrucât reclamanta nu are calitatea de angajată a acestui minister, astfel încât între ea și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport juridic de muncă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial iar la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
S-a mai reținut că art. I pct. 42 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, și își încetează efectele, astfel încât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, au rămas în vigoare și produc efecte și după.intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444/13.06.2008, decizie prin care a soluționat recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008, și care are caracter obligatoriu conform art.329 alin.3 din codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului, potrivit OUG nr.75/2008 fiind înregistrat sub nr-.
Prin motivele de recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea acestuia, pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 9 din Codul procedură civilă, cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă.
În ce privește fondul cauzei, s-a apreciat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, întrucât Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, astfel încât Decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite, își găsește aplicabilitate numai pentru perioada 1 octombrie 2000-3 februarie 2007.
S-a apreciat de asemenea că instanța de fond, în mod nelegal, a dispus plata și pe viitor a drepturilor solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, acest capăt de cerere fiind inadmisibil.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în recursul formulat în termen legal, a solicitat modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui minister și respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut că cererea de chemare în garanție se impunea a fi respinsă, fiind inadmisibilă în condițiile în care între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu există nicio obligație de garanție, nefiind îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 60-63 Cod procedură civilă.
Referitor la fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, "pentru motivele invocate prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Public ".
Prin recursul formulat, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii numai cu privire la actualizarea sumelor solicitate cu rata inflației, în situația în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Având în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104/20.02.2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008, dosarul a fost trimis spre competentă soluționare a recursului, Curții de Apel Timișoara, fixându-se termen de judecată pentru data de 29.04.2009.
Examinând sentința pronunțată sub aspectul motivelor de recurs invocate precum și cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursurile nefondate.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Procedându-se la abrogarea expresă prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a art.47 din Legea nr. 50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislativedistincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art. 1 pct. Q3 din aceeași Lege nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. b lit. d din Decretul nr. 247/1997".
Analizând prevederile privind tehnica legislativă în concret ale art.56 "Evenimentele legislative" - care arată că: " (1) după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv, evenimentul respectiv,dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente", se constată că abrogarea nu a fost dispusă în mod legal.
De asemenea, în aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție B, constituită în Secții Unite, a pronunțat decizia nr.21/10.03.2008, în sensul că a constatat că judecătorii și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, dezlegarea dată problemelor de drept judecate fiind obligatorii pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
În ce privește susținerea pârâtului că acest spor nu poate fi solicitat și acordat pe viitor, de asemenea, nu poate fi reținută.
Reprezentând practic o componentă a salariului, în condițiile art. 155 din Codul Muncii, sporul se datorează și pe viitor - până la încetarea raporturilor de muncă, cu unitatea angajatoare.
În privința motivului de recurs privitor la actualizarea creanței, devenind incidente dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, art. 998, art. 999 și 1000 alin. 3 Cod civil, sumele datorate vor fi actualizate în raport cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la efectuarea plății.
Prejudiciul s-a produs în momentul în care, deși sporul de 50% a constituit un drept salarial câștigat, prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996.
legislativă astfel sesizată, trebuie sancționată, reclamanții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv la actualizarea în raport de rata inflației, actualizare care practic, nu adaugă nici o penalizare la sumele datorate, ci doar are menirea de a le conserva, astfel încât sumele de bani datorate și plătite reclamanților să aibă valoarea reală din momentul în care le-ar fi trebuit achitate, potrivit respectării principiului echității și executării cu bună credință și întocmai a obligațiilor legale, acesta fiind de altfel și scopul și obiectul procedurii de executare, reglementare statuată în dispozițiile art. 3712alin. 3 Cod procedură civilă.
De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, iar potrivit practicii judiciare constante în materie, actualizarea creanței se realizează conform indicelui de inflație.
Pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Public - ordonator principal de credite - care la rândul lui are obligația de a dispune toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Cu privire la motivul de recurs invocat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T referitor la respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, se impune a fi respins pe considerentul că Ministerul Publics -ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate.
Astfel, conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 se instituie răspunderea Ministerului Finanțelor Publice pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE și PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr. 56 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./2.06 2009
Thred./2.06.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Curtea de Apel Timișoara
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Florin Dogaru, Maria Ana
