Pretentii civile. Speta. Decizia 8019/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8019
Ședința publică de la 12 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 92/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Spitalul Orășenesc C și Spitalul Clinic Județean de Urgență C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă avocat ales, cu împuternicire la dosar (fila 38), lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al III-lea termen de judecată acordat pentru lipsă apărare.
Avocat pentru recurenta-reclamantă depune la dosar concluzii scrise și minuta dată de cu privire la problemele de practică judiciară neunitară.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurenta-reclamantă prin apărător solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a actului adițional la contractul de muncă, cu obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute. Arată că sentința tribunalului a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod proc. civ. aceasta conținând considerente străine de pricină, precum și starea de fapt fiind reținută greșit. Susține că prima instanță nu a analizat în nici un fel elementele esențiale de fond și de formă cerute pentru încheierea actului juridic în raport de momentul încheierii acestuia, neținând seama de cele dispuse prin decizia de casare și anume, nu a avut în vedere dispozițiile vechiului cod al muncii (Legea 10/1972) sub imperiul căruia a fost încheiat actul adițional în discuție și potrivit căruia orice clauză penală inclusă într-un contract este nulă de drept. Totodată, arată că prin obligarea clientei sale l-a restituirea salariului avut pe o perioadă de 5 ani, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, întrucât pentru perioada arătată aceasta a fost retribuită din fonduri speciale și nicidecum din fondurile unităților pârâte.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresata Tribunalului Dolj la data de 20.11.2006, reclamanta a solicitat instantei ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a actului adițional încheiat la contractul de muncă nr. 1777/01.04.2000, încheiat cu unitatea pârâtă Spitalul orășenesc C și obligarea pîrîtilor Spitalul Orășenesc C și Spitalul Clinic Județean de Urgentă D la restituirea sumelor încasate injust, cu cheltuieli de judecată.
S-a mai solicitat suspendarea executării actului adițional până la soluționarea cererii.
In motivarea acțiunii a arătat ca la data de o1.04.2000 a fost încadrată ca medic rezident 1, in specializarea radiologie la Spitalul orășenesc C, ca urmare a ordinului MS 188/16.03.2000, prin care a fost confirmată ca rezident pe acest post in urma concursului susținut in sesiunea ianuarie 2000 - secțiunea B la care a obținut un punctaj total de 109,50 puncte.
Ca urmare a indicațiilor Ministerului Sănătății, la contractul de muncă s-a încheiat și un act adițional cu același număr și din aceeași dată pe care a fost obligată să-l semneze, in caz contrar, fiindu-i anulată numirea pe post.
Acest act adițional prevedea clauza de a funcționa ca specialist pe același post și la același spital o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specialității,iar in caz contrar, fiind obligată să restituie spitalului orășenesc Cos umă egală du 36 de salarii medii pe economie de la momentul renunțării.
A arătat că a efectuat perioada de rezidențiat in Centrul Universitar C și a prestat efectiv munca de profil in Spitalul Clinic de Urgentă C, unde a fost salarizată pentru munca depusă până in anul V de rezidențiat, când a promovat concursul pentru ocuparea postului de medic rezident V radiologie la Spitalul Județean de Urgentă C, unde s-a și transferat ca urmare a promovării examenului.
Transferul s-a făcut conform deciziei nr. 58 din 1.12.2004, cu acordul Spitalului orășenesc C, in conformitate cu disp.de repartizare lo6/2004.
După transfer, arată reclamanta, a fost obligată să semneze un angajament de plată pentru suma de 276.552.000 ROL conform actului adițional, deși in nota de lichidare nu figurează cu nici o datorie la această unitate spitalicească. In baza angajamentului de plată, Spitalul Județean de Urgentă Caf ăcut rețineri lunare începând cu august 2005.
A arătat că actul adițional încalcă flagrant dispozițiile art. 18 din codul muncii vechi (Lg 10/l972), lege in vigoare la data încheierii contractului de muncă și a actului adițional supus controlului.
A depus la dosar copie de pe contractul de muncă și de pe actul adițional,adeverința 1333/20.03.2000, dispoziția de repartizare 106/2004, adresa 1448/17 06 2005, notă de lichidare a datoriilor, decizia 58/1 12 2004, angajamentul de plată nr. 1480/22 06 2005, adresa 1871 / 27.07.2005, adresa 4006/10.05.2005 și, cu titlu de practică judiciară în materie, sentința 1810/10.10.2006 a Tribunalului Dolj și nr. 1878/17.10.2006.
Prin întâmpinarea formulata in cauza,Spitalului orășenesc Cas olicitat respingerea acțiunii intrucat reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin actul adițional și că cererea acesteia a mai constituit obiectul unui alt dosar respectiv 4385/CM/2006 in care, prin sentința 2331/5.09.2005, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii.
Fată de această situație in fapt, pârâta a invocat excepția de tardivitate pe ideea că angajamentul de plată trebuia contestat in termen de 30 de zile și nu după l an și 6 luni de la întocmirea acestuia.
A depus,la cererea instanței, adresa 2368/30 01 2007, cuprinzând întinderea sumelor reținute lunar reclamantei in executarea angajamentului de plată.
Prin sentința nr 147/01.02.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj in dosarul nr - a fost admisă cererea formulată de reclamanta, s-a constatat nulitatea absolută a actului adițional la contractul individual d muncă încheiat la data de 01.04.2000 si au fost obligati pîrîtii Spitalul orășenesc C și Spitalul Clinic Județean de Urgență D să restituie reclamantei sumele reținute in baza actului adițional.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Spitalul orășenesc C, considerând că este netemeinică și nelegală.
S-a susținut de către recurentă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepții de tardivitate, ca actul adițional la contractul individual de muncă s-a încheiat în derularea contractului cu acordul salariatei fără să fie impus.
Prin decizia nr. 1342/18 mai 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA in dosarul nr. - a fost admis recursul declarat de pârâtul Spitalul Orășenesc C, a fost casata sentința și a trimisa cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța in acest sens instanța de control a avut in vedere următoarele considerente:
La data de 01.04.2000, între cele două părți s-a încheiat sub numărul 1777, pentru funcția de medic rezident I, specialitatea radiologie, locul de muncă - laborator radiologic spital.
La aceeași dată, s-a încheiat un act adițional la contractul de muncă prin care reclamanta se obliga să funcționeze ca specialist pe acest post pe o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specialității.
Potrivit art. 2, in cazul nerespectării acestei obligații, salariatul se obligă să restituie unității o sumă echivalentă cu 36 de salarii medii pe economie, din perioada renunțării.
Ocuparea postului s-a făcut ca urmare a concursului susținut in data de 16.01.2000, reclamanta fiind confirmată ca rezident prin Ordinul MS nr. 188/16.03.2000.
Rezidențiatul a fost reglementat prin dispozițiile Ordinului MS nr. 1214 din 24 1993, OUG 259/2000 și OUG 58/2001 cu modificările ulterioare.
Prin decizia nr. 58/01.11.2004, pârâta a dispus încetarea contractului de muncă ca urmare a promovării concursului pentru ocuparea postului de medic rezident V radiologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență
A inserat totodată obiecțiunea prezentării la postul din cadrul pârâtei, după terminarea rezidențiatului conform actului adițional nr. 1777/01.04.2000.
Instanța de fond, prin sentința recurată, a analizat și a constatat nulitatea absolută a actului adițional încheiat la data de 01.04.2000 pe de o parte, ca urmare a existentei unui viciu de consimțământ, iar pe de altă parte, prin analiza și raportarea la dispozițiile prevăzute in art. 8, 194 alin. 1 și 195 alin. 3 din Lg 53/2003.
Cu privire la primul motiv s-a constatat că instanța de fond, plecând de la împrejurarea că actul adițional și contractul de muncă sunt încheiate in aceeași zi, a ajuns la concluzia că a existat o temere a salariatei grevate pe împrejurarea ca dacă nu va semna actul adițional, nu se va încheia și nu se va derula nici contractul de muncă.
Insă în cauză instanța nu a analizat și nu a administrat probe cu privire la împrejurările in care părțile și-au dat consimțământul cu privire la încheierea actului respectiv, dacă în cauză sunt întrunite condițiile de existentă a viciului de consimțământ sub forma violentei.
Cu privire la celelalte motive, s-a reținut că instanța de fond s-a întemeiat in aprecierea motivelor de nulitate pe dispozițiile Lg 53/2003.
Nulitatea insă privește elementele esențiale de fond și de formă cerute pentru încheierea actului juridic și se analizează în raport cu momentul încheierii acestuia și a dispozițiilor legale încălcate existente la acea dată.
Așa cum se observă din actul adițional, acesta a fost încheiat sub imperiul Legii 10/1972 și nu a Legii 53/2003.
Mai mult, chiar reclamanta prin acțiunea introductivă, a invocat in motivare prevederile art. 18 din Legea 10/1972 și ale Legii 1/1970, considerente care nu au fost analizate prin sentința recurată.
Au fost date indicatii ca in rejudecare instanța de fond sa efectueze probe privind forma de rezidențiat urmată de către reclamantă, specificul locurilor scoase la concurs in urma căruia reclamanta a fost confirmată rezidenta, condițiile impuse celor care au susținut și au fost confirmați în urma concursului respectiv si sa fie avuta in vedere legislația existentă la data încheierii actului adițional și invocată de reclamantă prin acțiune.
In rejudecare, la Tribunalul Dolj, s-a format dosarul nr- cu prim termen de judecată la data de 26.09.2007.
Pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgentă C prin întimpinarea formulată la data de 09.10.2007 a susținut următoarele:
Reținerile efectuate in favoarea Spitalului Orășenesc corabia s-au efectuat in baza angajamentului de plată dat de către reclamantă la data de 22 iunie 2005.
Spitalul orășenesc C prin întâmpinare a susținut următoarele:
Reclamanta după promovarea concursului a fost încadrată pe funcția de medic rezident I în specialitatea radiologie - locul de muncă - laborator radiologie - spital.
Actul adițional la contractul individual de muncă prin care reclamanta s-a obligat să funcționeze ca specialist pe acest post pe o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specialității s-a încheiat cu respectarea Dispoziției nr. 1214/24.09.1993, Ordinului MS nr. 10814/24.09.1993, OUG nr. 259/7.12.2000 și OUG nr. 58/19.04.2001.
Prin completarea la întâmpinarea formulată la data de 26.11.2007, pârâtul Spitalul orășenesc Cam ai susținut următoarele:
La data încheierii actului adițional a fost respectat principiul consensualității prevăzut de Legea nr. 10/1972 și Legea nr. 1/1970.
Conform aprobării conducerii Ministerului Sănătății și GH1 457/24 02 2000, rezidenții vor încheia contract de muncă cu unitatea sus menționată în perioada 20 - 31.30.2000 însoțit de un act adițional prin care se obligă să funcționeze minim 5 ani ca specialist pe postul respectiv,în caz contrar vor achita daune penalizatorii de 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării.
Conform adeverinței nr. 1333/20.03.2000 emisă de DSP O în baza Ordinului MS nr. 188/16.03.2000 dr. a fost confirmată rezident în specialitatea radiologie imagistică medicală pe postul la Spitalul orășenesc C, radiologie - imagistică medicală pe baza concursului existent in sesiunea 16.01.2000, secțiunea B, obținând un punctaj total de 109,50 puncte.
In rejudecare, au fost depuse in scop probatoriu următoarele înscrisuri: adresele nr. 1333/20.03.2000, nr. 4006/10.05.2005, nr.1871/27.07.2005, adeverința nr 1333/20 03 2000, dispoziția de repartizare nr. 106/2004, decizia nr. 58/01 12 2004, angajamentul de plată nr. 1480/22.06.2005.
Prin sentinta nr. 0092 din 23 ianuarie 2008 Tribunalul Dolj Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta impotriva pârâților Spitalul Orasenesc C și Spitalul Clinic de Urgenta nr. 1
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca Ministerul Sănătății - Direcția de Sănătate Publică O, prin adeverința nr. 1333/ 20.03.2000, a confirmat că reclamanta I prin ordinul nr. 188/16.03.2000, a fost confirmată ca medic rezident in specialitatea radiologie - imagistică medicală, pe baza concursului susținut in sesiunea 16 01 2000, secțiunea
Pârâtul Spitalul orășenesc C, în data de 01.04.2000, a încheiat cu reclamanta dr., contractul individual de muncă nr. 1777 și actul adițional la acesta, ca urmare a adresei nr. 1333/20.03.2000 a Direcției de Sănătate Publică
Din cuprinsul contractului și actului adițional reiese că durata nedeterminată a contractului pe postul de medic radiolog - specialitatea radiologie imagistică medicală, cu obligația de a funcționa ca specialist pe acest post o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specialității, în caz contrar va restitui angajatorului o sumă echivalentă cu 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțării.
Prin decizia nr. 58/01.12.2004, pârâtul Spitalul orășenesc Caf ost de acord cu încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în temeiul art. 55 lit. b din codul muncii, ca urmare a promovării concursului pentru ocuparea postului de medic rezident V Radiologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență
Acordul pârâtului a fost condiționat de prezentarea reclamantei la postul de specialist radiologie conform actului adițional la contractul individual de muncă nr 1777/01.04.2000.
Reclamanta, la data de 22.06.2005, a semnat angajamentul de plată nr. 1480, pentru suma de 276.552.000 lei, fiind de acord ca suma de 276.552.000 lei să-i fie reținută în rate lunare de 1/3 din salariul net de - lei adică 3 021 690 lei.
Reclamanta a susținut că actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1777/2000 a fost încheiat cu încălcarea prev art. 18 din Lg nr 10/1972, a prevederilor art. 138 din Constituția României și prev. art. 38 din Lg. 53/2003.
Având in vedere situația de fapt și prevederile legale invocate de reclamantă în susținerea cererii de față, instanța a analizat următoarele prevederi legale incidente in cauză la data încheierii contractului individual de muncă nr. 1777/2000 și a actului adițional după cum urmează:. nr. 1214/24.09./913, Legea nr. 1/1970, Legea nr. 10/1972
Conform pct. nr. 1 din nr. 1214/24 09 1993, începând cu data de 14.09.1993 se înființează rezidențiatul, ca formă de pregătire in specialitate a medicilor și farmacistelor, instituție ce înlocuiește secundariatul.
Potrivit pct. nr. 3 din Anexa 1 la Ordin " rezidențiatul constă într-o activitate practică, ce se desfășoară în unitatea de formare unde a fost repartizat rezidentul, și o activitate educativă de însușire a cunoștiintelor teoretice și practice. . acestor cunoștiinte se face prin stagii practice în unitatea de formare și prin cursuri organizate la nivelul unității de formare sau la nivelul centrului universitar, pentru una sau mai multe specialități.
La punctul nr 7:
s-a prevăzut în sarcina " Unităților sanitare de a încheia cu rezidenții contracte de muncă pe perioada corespunzătoare formării in specialități respective.
2. contractele de muncă încheiate pe durată determinată asigură potrivit legii, aceleași drepturi și obligații ca și contractele de muncă cu durată nedeterminată.
Din economia acestor texte legale reiese că în locul SECUNDARIATULUI -ca formă de pregătire în specialitate a medicilor începând cu data de 24.09.1993 s-a înființat REZIDENTIATUL, constând intr-un stagiu de pregătire pentru însușirea cunoștintelor teoretice și practice în specialitatea respectivă.
Contractul de muncă nr. 1777/01.04.2000 a fost încheiat pe durată neterminată începând cu data de 01.04.2000, stabilindu-se obligația reclamantei de a desfășura in cadrul unității activitate pe perioada de 5 ani de la data obținerii SPECIALITATII în MEDICINA DE URGENTA.
De la data încadrării cu contract pe durata nedeterminată, reclamanta avea drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr. 1/1970 și Legea nr. 10/1972 astfel că, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 1/1970 și prevederile art. 71 din Legea nr. 10/1972, Spitalul Județean Caî ncheiat actul adițional la contractul de muncă nr. 2845/03.04.2000 prin care a stabilit la art. 1 obligația reclamantei ( ) G de a funcționa ca specialist pe postul de Medicină de Urgență o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specialității.
Conform art. 2, in situația nerespectării prevederilor art. 11 reclamanta urmând să restituie Spitalului o sumă echivalentă cu 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțării.
Clauzele respective sunt clauze legale și nu sunt contrare prevederilor art. 18 din Legea nr. 10/1972, astfel că susținerea reclamantei cu privire la "limitarea drepturilor ale de persoană angajată, prin obligarea de a presta pe o durată de 5 ani de muncă pe un anumit loc și pe un anumit post nu este întemeiată. Deoarece așa cum s-a precizat anterior reclamanta pe perioada rezidențiatului a avut calitate de salariata a Spitalului Județean S M ca medic rezident pregătindu-se teoretic și practic în specialitatea medicină de Urgență.
Pe această perioadă Spitalul a suportat cheltuielile pentru pregătirea în specialitate pe întreaga perioadă și i-a menținut postul vacant pe perioada respectivă. Prin înscrierea acestei clauze în actul adițional pârâtul Spitalul Județean S M nu a limitat dreptul de muncă al reclamantei fiind o normă prohibită ce interzice angajatului care a beneficiat de un curs sau de un stagiu de pregătire profesională în condițiile legii să aibă inițiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de 5 ani. In acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 271/22 mai 2004.
Instanța a inlaturat susținerea reclamantei că nu îi sunt aplicabile prevederile OUG nr. 259/7.12.2000, fiind singurul act normativ care a reglementat obligativitatea medicului rezident, după obținerea specializării de a desfășura activitate 5 ani pentru angajator, deoarece a fost abrogată prin OUG nr. 58/19.04.2001 pentru următoarele considerente:
După intrarea in vigoare a Ordinului nr. 1214/24 09 1993 - care a reglementat și înființat Rezidențiatul ca formă de pregătire în specialitate a medicilor și farmaciștilor instanței ce a înlocuit. S-au succedat o serie de acte normative după cum urmează: HG nr. 325/07.07.1997, OUG nr. 85/22 iunie 2000, OUG nr. 259/7.12.2000, OUG nr. 58/19.04.2001, care a abrogat OUG nr. 259/2000,OUG nr. 58/2001 a fost completată prin OUG nr. 64/30 mai 2002, modificată și completată,OUG nr. 64/30 mai 2002 modificată prin LG nr. 173/14 mai 2004, Legea nr. 436/04.11.2004 și abrogată prin OUG nr. 72/20.09.2006. Intr-adevăr, OUG nr. 259/07.12.2000, privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală și domeniul sanitar a fost abrogată prin OUG nr. 58/19.04.2001.
Dar prevederile art. 3 din OUG nr. 259/07.12.2000, cu privire la obligația medicilor, care ocupă prin concurs posturile pentru care s-a organizat rezidențiatul în condițiile art. 2 alin. 2, de a încheia contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară care a solicitat postul respectiv și de a desfășura activitate cel puțin 5 ani la unitatea sanitară respectivă: in cazul denunțării unilaterale a contractului individual de muncă, medicul specialist avea obligația să calculeze și să plătească angajatorului cel puțin 36 de salarii medii pe economie la data încetării contractului au fost menținute prin art. 3 al OUG nr. 58/2001.
Astfel că nerespectarea prevederii medicului rezident care a obținut specializarea de a lucra la unitatea sanitară cu care a încheiat contract individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului în specialitatea pentru care a fost scos postul la concurs, va atrage răspunderea rezidentului prevăzută în contractul individual de muncă.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că cererea reclamantei cu privire la nulitatea actului adițional din 01.04.2000 la contractul individual de muncă nr. 1777/01.04.2000 este neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in temeiul art. 304 si 304/1 civ.Cod Penal
Sub un prim aspect, recurenta a sustinut ca sentinta vizeaza alte parti si alta stare de fapt, respectiv se refera la reclamanta, specialist in medicina de urgenta si la Spitalul Judetean S M, la alte acte normative decat cele aplicabile spetei, in sensul ca au aparut si au intrat in vigoare ulterior incheierii contractului de munca si actului aditional.
Hotararea este lovita de nulitatea prevazuta de art. 261 pct. 5.civ.Cod Penal intrucat nu contine motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care au fost inlaturate cererile partilor, mai exact contine considerente straine cu totul de natura pricinii.
S-a sustinut, de asemenea, incalcarea de catre instanta de fond a dispozitiilor deciziei de casare prin care s-a dispus a se avea in vedere prevederile legale invocate de reclamanta in actiune - art. 18 din Legea nr. 10/1972, singurele aplicabile spetei de fata, precum si confuzia pe care a facut-o tribunalul referitor la cheltuielile de pregatire profesionala, care sunt reglementate de Legea nr. 1/1970 si care nu este aplicabila in speta intrucat se refera la scolile profesionale din acea perioada de pregatire a unor muncitori calificati unde cheltuielile erau suportate de stat.
A mai aratat recurenta ca Spitalul intimat a fost de acord cu incetarea contractului de munca, ca urmare a promovarii concursului pentru ocuparea postului de medic rezident V radiologie la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C, acord care exclude vreo clauza penalizatoare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invcocate, Curtea va retine caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele care se vor arata in continuare.
Sub un prim aspect, Curtea urmeaza sa constate faptul ca, desi recurenta reclamanta nu a incadrat criticile formulate in vreunul din cazurile de modificare sau casare descrise de art. 304.civ.Cod Penal, din dezvoltarea motivelor de recurs apreciaza ca se impune analizarea sustinerilor din perspectiva punctelor 7 si 9, de vreme ce se sustine ca hotararea cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricini si se critica aplicarea gresita de catre instanta de fond a prevederilor legale in materia contractului de munca.
In ceea ce priveste motivul de recurs reglementat de dispozitiile art. 304 pct. 7.civ.Cod Penal ( "hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii"), acesta vizeaza nemotivarea hotararii. Nemotivarea hotararii, desi nu este prevazuta ca o cauza de casare in Codul d e procedura civila, fata de caracterul imperativ al dispoztiilor art. 261 pct. 5.civ.Cod Penal si finalitatea textului, vizand imposibilitatea de control judiciar al hotararii pronuntate, se integreaza unui cadru mai larg de nelegalitate, acela al nepronuntarii asupra fondului, de natura a justifica casarea cu trimitere pentru ca instanta de fond sa se pronunte asupra cererii in raport de motivele acesteia.
Contrar sustinerilor recurentei, solutia pronuntata de judecatorii fondului este amplu motivata, pe baza materialului probator administrat in cauza si a prevederilor legale aplicabile.
Este adevarat ca in considerentele hotararii s-au strecurat cateva greseli privind numele si calitatea partilor (reclamanta, specialist in medicina de urgenta, Spitalul Judetean S M), insa acestea nu reprezinta erori fundamentale, de judecata, care sa influenteze solutia pronuntata in cauza, fiind mai degraba erori materiale.
Este real, de asemenea, ca in analiza pe care a realizat-o, tribunalul s-a referit fie la acte normative abrogate, fie la altele care au intrat in vigoare ulterior incheierii actului aditional (OUG nr. 259/7.12.2000) insa, nici sub acest aspect hotararea nu este afectata de nelegalitate, fiind pronuntata cu respectarea dispozitiilor deciziei de casare in ceea ce priveste legea aplicabila spetei.
Dincolo de consideratiile teoretice ale instantei privitoare la OUG nr. 259/7.12.2000, care sunt gresite, cata vreme actul normativ nu se aplica in cauza de fata si care urmeaza sa fie inlaturate, Curtea constata ca speta a fost solutionata din perspectiva legii in vigoare la momentul incheierii actului, tribunalul verificand legalitatea clauzelor inserate in actul aditional in raport de prevederile art. 18 si 71 din Legea nr. 10/1972, dispozitii in conformitate cu care obligatiile stabilite de paratul Spitalul Judetean C in art. 1 si 2 din actul aditional apar ca fiind legale.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 10/1972, "drepturile persoanelor incadrate in munca nu pot face obiectul vreunei tranzactii, renuntari sau limitari, ele fiind aparate de stat impotriva oricaror incalcari, a manifestarilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu" insa, potrivit art. 71 din acelasi act normativ, "in cazul trimiterii la o scoala sau curs de calificare ori perfectionare cu scoatere din productie, contractul de munca se completeaza printr-un act aditional in care se prevede indatorirea persoanei incadrate in munca de a lucra in unitate dupa absolvirea scolii sau a cursului o anumita perioada stabilita prin lege".
Relevanta in cauza este si adresa nr. 1333/20.03.2000 emisa de DSP O (fila 22) din care rezulta ca, potrivit aprobării conducerii Ministerului Sănătății și GH 1457/24.02.2000, reclamanta avea obligatia de a încheia contract de muncă cu Spitalul Orasenesc C în perioada 20 - 31.03.2000 însoțit de un act adițional prin care se obliga să funcționeze minim 5 ani ca specialist pe postul respectiv, în caz contrar avea obligatia achitarii de daune penalizatorii de 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării.
In raport de aceste prevederi legale, nu se poate sustine ca in cauza a existat o limitare a drepturilor reclamantei de persoană angajată, prin obligarea acesteia de a presta muncă pe o durată de 5 ani pe un anumit loc și pe un anumit post, critica fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Prin definitie, rezidentiatul, astfel cum a fost reglementat prin dispozițiile Ordinului MS nr. 1214 din 24 1993, ca forma de pregătire in specialitate a medicilor și farmacistelor, care înlocuiește secundariatul, consta într-o activitate practică, ce se desfășoară în unitatea de formare unde a fost repartizat rezidentul, și o activitate educativă de însușire a cunoștiintelor teoretice și practice. . acestor cunoștiinte se face prin stagii practice în unitatea de formare și prin cursuri organizate la nivelul unității de formare sau la nivelul centrului universitar, pentru una sau mai multe specialități ( pct. 3 din Anexa nr. 1 la Ordin).
Tot astfel, potrivit art. 5 alin. 2 din Ordinul MS nr. 1214 din 24.09.2003, rezidentii sunt incadrati in unitatile sanitare pe posturi de medic sau de farmacist rezident, normate de Ministerul Sanatatii pe durata pregatirii lor.
Pornind de la aceasta definitie a rezidentiatului, nu se poate sustine ca pentru perioada in care reclamanta a desfasurat activitate ca medic rezident I, specialitatea radiologie-imagistica medicala nu au fost efectuate cheltuieli legate de pregatirea profesionala a acesteia, astfel ca si sub acest aspect criticile sunt nefondate
Tot astfel, nefondata este si sustinerea recurentei in sensul ca acordul dat de Spitalul Judetean C pentru incetarea contractului de munca (ca urmare a promovarii pe concursului pentru ocuparea postului de medic rezident radiologie la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C) ar exclude vreo clauza penalizatoare, aceasta fiind inserata in art. 2 din decizia nr. 58/01.12.2004 ("Spitalul Orasenesc C este de acord, cu obiectiunea de a se prezenta la post, laborator radiologie Spitalul Orasenesc C, dupa terminarea rezidentiatului, conform actului aditional nr. 1777/01.04.2000.
In considerarea celor expuse, hotararea primei instante fiind data cu aplicarea corecta a legii, neexistand nici motive de ordine publica pe care instanta sa le invoce din oficiu, in temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 7 si 9, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondat recursul declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 92/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Spitalul Orășenesc C și Spitalul Clinic Județean de Urgență C, având ca obiect drepturi bănești.
vocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Ex.2/12.10.2008
Jud.fond,
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi, Marin Covei
