Pretentii civile. Speta. Decizia 803/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6818/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.803R
Ședința publică din data de 12.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.6760 din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23915/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat ce depune la dosar împuternicire avocațială nr.-/2009, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală, având în vedere motivele dezvoltate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6760/30.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă și în consecință, a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta a avut calitatea de salariat a societății pârâte și că potrivit art.170 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură salariații beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale cu o sumă fixă pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Prima instanță a apreciat că prevederea din Contractul colectiv de muncă mai sus arătată este o măsură de protecție socială pentru salariat, neavând caracter de permanență, ci reprezintă o sumă de bani ce se acordă excepțional, înscrisă la capitolul privind protecția socială.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că acest tip de venit nu este un drept salarial pentru a fi incidente dispozițiile art.183 al.1 lit.c din Codul muncii, ci un venit reglementat ca o măsură de protecție socială, fiind aplicabile prevederile art.281 al.1 lit.e din Codul muncii, care stabilește un termen de 6 luni pentru formularea acțiunii, în situația neexecutării Contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat reclamanta, arătând că obiectul acțiunii îl constituie drepturile bănești cuvenite salariaților pentru care legiuitorul a stabilit un termen de 3 ani în care poate fi formulată o astfel de cerere, conform art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.
În acest context, recurenta s-a referit și la prevederile art.55 al.1 din Codul fiscal, care prevăd că sunt considerate venituri din salariu, toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă indiferent de perioada la care se referă, de denumire a veniturilor ori de forma sub care ele se acordă.
A mai arătat recurenta că însăși pârâta a afirmat că drepturile solicitate în cauză ar fi fost incluse în salariu, ceea ce demonstrează în mod clar că drepturile solicitate sunt drepturi bănești iar termenul în care poate fi formulată acțiunea este de 3 ani, conform art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.
Totodată, recurenta a precizat că art.170 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada 2005-2007 este înscris în capitolul VI intitulat în protecția socială a salariaților și alte drepturi și că prin prezentarea trunchiată și eronată a denumirii capitolului se încearcă cu rea credință inducerea în eroare a instanței în scopul de a se sustrage de la respectarea obligațiilor care îi incumbă pârâtei.
Recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsa sa potrivit art.242 al.2 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimata SC SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC SA să achite, corespunzător perioadei lucrate în cadrul societății drepturile salariale reprezentând suplimentarea pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă care trebuia acordată în luna octombrie a fiecărui an, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Se are în vedere că dreptul solicitat de reclamantă prin acțiunea dedusă judecății își află reglementarea în art.170 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada 2005-2007, care prevede că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Se apreciază că în mod greșit instanța de fond s-a raportat pentru calcularea termenului de prescripție la dispozițiile art.283 al.1 lit.e din Codul muncii, text în conformitate cu care cererea se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar nu la prevederile art.283 al.1 lit.c din același cod, care sunt incidente în speță și potrivit cărora cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Ori, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 31.10.2008, reclamanta a solicitat, așa cum arătam, acordarea suplimentărilor salariale stabilite prin Contractul colectiv de muncă corespunzător aprovizionării de toamnă-iarnă, pentru perioada în care aceasta a avut calitatea de salariată a societății intimate (contractul individual de muncă al recurentei încetând la 4.05.2006, în temeiul art.65, art.66 din Codul muncii ), fiind așadar respectat termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.
Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.6760 din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23915/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./12.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
