Pretentii civile. Speta. Decizia 830/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.830/R-CM
Ședința publică din 27 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B, Bulevardul, nr.14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, cu sediul în A I, strada -, nr.1, județul A, și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5- REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.77/F-CM din 07 octombrie 2008,pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU, cu sediul în Sibiu, Bulevardul, nr.11, județul Sibiu și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că părțile au solicitat soluționarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestora.
CURTEA
Constată că, la data de 30 aprilie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i recunoască sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 8 mai 2006-18 septembrie 2006 inclusiv, să-i plătească drepturile salariale rezultând din acordarea acestui spor de 50% pe această perioadă, reactualizat, prin aplicarea coeficientului de inflație la data plății, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organul autorității judecătorești pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996. În art.9 pct.2 alin.4 din această ordonanță se prevede că orice alte dispoziții contrare se abrogă, situație în care se referă astfel la cele de același nivel sau mai mic, motiv pentru care art.47 din Legea nr.50/1996 nu este abrogat legal și constituțional, ordonanța neputând modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
Pe de altă parte, prin art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002 a fost abrogat art.I din nr.OG83/2000, iar nr.OUG177/2002 a fost abrogată prin dispozițiile art.41 lit.a din nr.OUG27/2006.
Rezultă astfel că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, conferă dreptul la sporuri pentru risc și suprasolicitare neuropsihică ce trebuie acordat în continuare în toată perioada solicitată prin acțiunea de față.
Neacordarea acestui spor este și discriminatorie având în vedere prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.26 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, potrivit căruia toate persoanele sunt egale în fața legii.
De altfel, prin decizia nr.XXI din 10 martie 2008, Secțiile Unite a decis în recursul în interesul legii că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
Se arată că față de calitatea de magistrat a reclamantei, în conformitate cu art.137 și cu aplic.art.158 Cod procedură civilă, instanța nu este competentă a soluționa cererea formulată având în vedere că potrivit art.36 alin.2 din nr.OUG27/29 martie 2006, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat acestora, revine Curții de Apel București.
Pe de altă parte, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că potrivit art.I pct.42 din nr.OG83/2000, art.47 din Legea nr.50/1996, a fost abrogat. Întrucât această abrogare a intervenit înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG177/2002, care la rândul său a abrogat nr.OG83/2000, nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Prin emiterea nr.OG83/2000, legiuitorul a urmărit punerea în concordanță a unor acte normative privitoare la categoriile magistraților, așa cum rezultă din nota de fundamentare a acestei ordonanțe.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamantei să se dispună ca acest minister să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și de proiectele de rectificare a acestor bugete, situație în care MINISTERUL PUBLIC în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Prin sentința civilă nr.77/F-CM din 07 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU să plătească reclamantei drepturi salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică de 50% pentru perioada 8.05.2006-18.09.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați aceiași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Obligă pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale s-a constatat că este specific personalului din autoritățile și instituțiile publice că salariile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Este însă atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Reclamanta are calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V și a sesizat această instanță cu o acțiune prin care solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, litigiul dedus judecății având natura unui conflict de muncă în legătură directă cu existența și executarea raportului de serviciu.
Fiind vorba de un conflict de muncă între angajator și salariata acestuia, soluționarea cauzei se face potrivit Legii nr.168/12 noiembrie 1999 de instanța competentă în soluționarea acestor conflicte.
Pe fondul cauzei și având în vedere excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți se constată că reclamanta are calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.V și în perioada 8 mai 2006-18 septembrie 2006, inclusiv, și-a desfășurat activitatea ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, județul Sibiu.
porul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin Decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. XXI/2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a reținut că prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
S-a mai reținut în decizia pronunțată în recurs în interesul legii că norma de nivel inferior, în speță art.I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, însă Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretareaper a contrarioa art.147 alin.1, cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Ca atare ÎNALTA CURTEa concluzionat că art. I pct.42 și art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamantei prin neplata acestor sporuri, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație s-a apreciat că se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Au fost obligați aceiași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, conform Decretului nr.92/1976, precum și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce către ceilalți pârâți fondurile necesare plății acestor drepturi.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs în termen legal MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Hotărârea este lipsită de temei legal deoarece art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat de disp.art.41 lit.f) din OUG nr.27/2006 privind salarizarea judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
De asemenea din interpretarea dispozitivului deciziei XXI/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție rezultă că s-a prevăzut acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 până la abrogarea în mod legal a art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin recursul său MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
- Față de dispozițiile deciziei nr.21 din 10 martie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr.444 din 13 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariu de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
- Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, în situația în care recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
- În mod greșit s-a dispus obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin hotărâre, în carnetul de muncă, cu încălcarea dispozițiilor art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, deoarece sporurile acordate de instanță se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta neputând face obiectul înscrierii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru următoarele motive:
În mod greșit s-a apreciat că pârâtul are calitate procesuală pasivă, obligându-l la prestația concretă arătată în dispozitiv și nemotivând excepția lipsei calității procesuale pasive pe care a invocat-
Acțiunea este și prematură deoarece ordonatorul principal de credite, MINISTERUL PUBLIC nu a solicitat deschiderea de credite pentru reclamanți conform legii bugetului de stat.
Recursurile sunt nefondate pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA este nefondat.
Câtă vreme ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin decizia nr.XXI/2008 dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Lege nr.50/1996 a constatat că judecătorii procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, nu se poate susține că dispozițiile art.47 ar fi fost abrogate ulterior prin OUG nr.27/2006, act normativ ce privește același aspect - salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Aceasta deoarece, prin decizia pronunțată asupra recursului în interesul legii s-a apreciat cu privire la existența în vigoare a normei legale - art.47 din Legea nr.50/1996.
Tocmai în realizarea principiului aplicării corecte și unitară a legilor de către toate instanțele, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat asupra aplicabilității art.47 din Legea nr.50/1996 astfel încât nu s-ar putea susține că aceasta ar fi abrogată, cum în mod greșit susține recurenta.
Nu s-ar putea da o altă interpretare normativă dispozițiilor legale sus menționate decât aceea pe care a dat-o instanța supremă și care este prezumată a fi cea corectă.
Prin această decizie pronunțată de instanța supremă, s-a statuat că și în prezent dispozițiile legale care reglementează sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% nu și-au încetat aplicabilitatea, astfel că față de disp.art.329 din Codul d e procedură civilă, în mod legal prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamantă prin care a solicitat ca pârâții să-i plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% pentru perioada 8.05.2006 - 18.09.2006, este întemeiată, fiind corect admisă.
Cu privire la recursul declarat de MINISTERUL PUBLI Ca - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se constată că este de asemenea nefondat.
Astfel, n ceea ce privește sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune, el a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Așa cum am arătat mai sus, prin Decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. XXI/2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a reținut că prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ, încălcându-se în acest fel prevederile Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
S-a mai reținut în decizia pronunțată în recurs în interesul legii că norma de nivel inferior, în speță art. I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, însă Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario aart. 147alin.1, cu referire laart. 126alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
ÎNALTA CURTEa concluzionat că art. I pct.42 și art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele.
Critica privind acordarea greșită a drepturilor actualizate cu rata inflației este nefondată față de dispozițiile art.161 alin.4 Codul muncii, impunându-se obligarea la plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, tocmai pentru repararea prejudiciului produs reclamanților, această actualizare justificându-se prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și momentul la care aceste sume de bani vor intra în patrimoniul reclamanților pentru care s-a admis acțiunea.
Și critica privind greșita dispoziție a efectuării mențiunilor în carnetele de muncă este neîntemeiată, în raport de disp.art.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Potrivit acestui text de lege, rezultă că în carnetul de muncă se înscriu printre altele, datele cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
De asemenea în conformitate cu art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, astfel încât prima instanță în mod corect a admis și capătul de cerere formulat de reclamanți referitor la obligarea pârâtului la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, atâta timp cât este vorba de sporuri.
Și recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pe de altă parte art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat .
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți. Soluția se impune chiar dacă în cauză este vorba de solicitarea reclamantului de a fi obligat angajatorul să-i plătească sume de bani în directă legătură cu executarea contractului individual de muncă încheiat cu părțile în litigiu și mai ales cu referire la unul din elementele esențiale ale acestui contract, salariul/indemnizație datorată de angajator, premisa acțiunii reclamantei fiind încălcarea de către angajator a unui principiu fundamental al dreptului muncii care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest context, Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de ordonator principal de credite, are obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virarea de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii sau ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de toate aceste considerente se constată că recursurile sunt nefondate și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, urmează să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, împotriva sentinței civile nr.77/F-CM din 07 octombrie 2008,pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA.
Pronunțată în ședință pulică, astăzi 27 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
24.05.2009
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
