Pretentii civile. Speta. Decizia 831/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 831
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Alexandru Bobincă
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, C, și toți cu domiciliul ales în A,-, județul T, și de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1575 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații-pârâții, toți cu domiciliul ales în A,-, județul T, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5, str. - nr. 17, Curtea de Apel București, cu sediul în B, sector 4,-, Tribunalul Teleorman cu sediul în A,-, județul T și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1,--3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, C, au chemat în judecată pârâții Statul Român-prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Teleorman și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligate primele patru pârâte la acordarea sporului de 50% din indemnizația de încadrare lunară pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În subsidiar, solicită obligarea acelorași pârâți la plata unor despăgubiri bănești reprezentând o sumă egală cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică (50% din indemnizație) ca urmare a discriminării la care sunt supuși, comparativ cu alte categorii de salariați bugetari din România și actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație la data achitării efective.
S-a solicitat, totodată, ca drepturile bănești și indexarea cuvenită să fie acordate pe ultimii 3 ani, începând cu data de 1.09.2004 până la zi și în continuare.
În motivare, reclamanții au arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, text abrogat expres prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, începând cu data de 1.10.2000. Au apreciat reclamanții că abrogarea respectivă este abuzivă, neconstituțională și discriminatorie. Este neconstituțională întrucât dreptul pretins a fost acordat printr-o lege organică (Legea nr. 50/1996) și a fost sistat printr-o ordonanță ordinară (OG nr. 83/2000 care a fost dată cu încălcarea art. 114 alin.1 din Constituția în vigoare la acea dată) și a reglementat domenii care nu pot face obiectul decât al legilor organice.
În continuare, s-a susținut caracterul discriminatoriu al abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1996, în condițiile în care, printr-o serie de acte normative s-a reglementat acordarea unor sporuri de risc sau suprasolicitare psihică, unor largi categorii de salariați bugetari, respectiv: personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranța națională și personalul civil din acele instituții, funcționarii publici cu statut special din sistemul penitenciar, polițiștii, personalul de probațiune, personalul didactic.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, arătând că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, în mod explicit. Că, deși OH nr. 83/2000 a abrogat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, acesta a fost inclus în coeficientul mărit față de Legea nr. 50/1996.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întemeiat pe dispozițiile art. 36 alin.2 din OUG nr. 27/2006, potrivit cărora competența de soluționare ar reveni Curții de Apel București, respectiv lipsa unor raporturi juridice între reclamanți și pârâtul
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât OG nr. 83/2000 a abrogat expres și în totalitate art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar abrogarea acestui articol nu este neconstituțională întrucât beneficiarii unor drepturi suplimentare, cum sunt sporul de risc și sporul de solicitate neuropsihică, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor, legiuitorul fiind în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1575 din 19 octombrie 2007, Tribunalul Teleormana respins ca nefondată excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman de soluționare a cauzei, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a admis în parte acțiunea cu obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Teleorman să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația de încadrare lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.09.2004 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Cu privire la excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman de soluționare a cauzei, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 lit.c din pr.civ. tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, ori, cum în cauză obiectul acțiunii îl constituie un conflict de muncă, excepția a fost respinsă ca nefondată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a reținut că temeiul admiterii acesteia este inexistența raporturilor juridice dintre acest pârât și reclamanți.
Pe fondul cauzei, s-a reținut de către instanța de fond că drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost acordate în temeiul unei legi organice astfel cum este Legea nr. 50/1996, iar OG nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art. 114 alin.1 din Constituție deoarece a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
În consecință, s-a reținut, față de dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 a Curții Constituționale, că disp. art. 1 pct. 43 din OG nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 sunt neconstituționale, aceasta din urmă rămânând în vigoare, iar sporul de 50% trebuia acordat în continuare.
Sub aspectul caracterului discriminatoriu al abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamanți, instanța a reținut că și acesta este întemeiat întrucât printr-o serie de acte normative privitoare la salarizarea personalului bugetar din România este reglementată acordarea unor sporuri de risc sau suprasolicitare neuropsihică unor largi categorii socioprofesionale; 16-50% personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională, funcționarii publici din sistemul penitenciarelor, 16-50% pentru polițiști, 30% pentru personalul din serviciile de probațiune, personalului didactic, personalul din administrația centrală a și de la misiunile diplomatice, precum și oficiile consulare care beneficiază de un spor de 25% din salariul în valută.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanții conform art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă cât și pârâtul Ministerul Justiției, conform art. 304 pct.4, 9 Cod pr.civilă.
Reclamanții au criticat sentința primei instanțe întrucât Statul Român are calitate procesuală pasivă în cauza supusă judecății prin Ministerul Finanțelor Publice conform art. 3 alin.1 pct. 56 din HG 208/2005. Conform acestui articol Ministerul Finanțelor Publice răspunde de "elaborarea proiectului bugetului de stat -, precum și proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând modificările corespunzătoare. Ca atare, reclamanții consideră că instanța de fond a constatat în mod greșit lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința considerând că pretențiile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare nu au nicio bază legală, întrucât Legea nr. 303/2004 și OUG nr. 27/2006 nu prevăd acest spor.
Cu privire la dreptul asistenților judiciari la acest spor, recurentul-pârât consideră că aceștia nu se încadrează în enumerarea expresă din Legea nr. 50/1996, precum și ulterior. Legea nr. 104/1999 făcea trimitere numai la magistrați, executori judecătorești și personal auxiliar de specialitate.
Cu privire la pretinsa stare de discriminare reținută de instanța de fond, recurentul-pârât a arătat că nr.OG 137/2000 nu permite puterii judecătorești să constate discriminarea în sensul înfrângerii autorității actelor normative.
În recurs, nu au fost formulate probe noi.
Recursul a fost depus la Curtea de Apel București și înaintat Curții de APEL PLOIEȘTI ca urmare a încheierii 3530 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus strămutarea cauzei la această ultimă instanță.
În data de 12.08.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa scos cauza de pe rol prin încheiere și a înaintat-o la ICCJ în baza art. II alin. 3 din OUG nr. 75/2008.
Prin adresa - din 4.03.2009 ICCJ a înaintat dosarul înapoi la Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca urmare a deciziei Curții Constituționale nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 73/2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator de credite, deoarece în baza disp.art. 3 alin.1 pct. 56 din HG nr. 208/2005, acesta elaborează numai proiectul de buget pe baza proiectelor bugetare întocmite și înaintate de către ordonatorii principali de credite. În plus, nu există raporturi procesuale între reclamanți și acest pârât.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
În ceea ce privește susținerile recurentului-pârât privind lipsa temeiurilor legale pentru acordarea sporului de 50% pentru suprasolicitare neuropsihică, Curtea constată că prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale ICCJ s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, inclusiv după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art. 329 alin.3 Cod pr.civilă.
În consecință, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să plătească acestora drepturile bănești, constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, precum și la obligarea angajatorului să efectueze mențiunile consecvente în carnetul de muncă al reclamantului.
Așa fiind, văzând și disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții, C, și toți cu domiciliul ales în A,-, județul T, și de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1575 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații-pârâții, toți cu domiciliul ales în A,-, județul T, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5, str. - nr. 17, Curtea de Apel București, cu sediul în B, sector 4,-, Tribunalul Teleorman cu sediul în A,-, județul T și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1,--3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Alexandru Bobincă
- - - - - -
Fiind pensionat,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ
2 ex./13.05.2009
- Tribunalul Teleorman
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Alexandru Bobincă
