Pretentii civile. Speta. Decizia 899/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZA CIVILA Nr. 899/
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - -COM SRL, împotriva sentinței civile nr.1339/31.07.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimatul reclamant G, lipsă fiind recurenta pârâtă - -Com SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură întâmpinare de către intimatul reclamant.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul asupra nulității recursului pentru nesemnare, solicită a se constata recursul nul, potrivit dispozițiilor art.133 Cod procedură civilă.
În subsidiar, solicită admiterea excepției de tardivitate a recursului declarat, având în vedere că sentința atacată a fost comunicată la data de 17.08.2008, iar recursul a fost declarat la data de 11.09.2008 fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1339/M/2008 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta - - Com SRL, prin reprezentant legal și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2042 euro, contravaloarea în lei la momentul plății efective reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate. A fot obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2452 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamantul Gaf ost salariatul pârâtei - -COM SRL pe post de șofer, pe autovehicul de mare tonaj, așa cum rezultă din contractul individual de muncă, înregistrat sub nr. 4/2893/04.11.2004.
Întrucât reclamantul a efectuat și curse în străinătate, era îndreptățit, în temeiul art. 45 Codul Muncii la plata diurnei de deplasare.
Din depoziția martorului, s-a reținut că între patronul firmei și salariații trimiși în delegație s-a încheiat o înțelegere verbală pentru acordarea sumei de 350EURO pentru fiecare cursă externă.
Aceștia primeau un avans la fiecare deplasare pe care ulterior îl justificau cu documente financiar contabile. În situația în care, după verificarea documentelor, cheltuielile de deplasare erau mai mari, salariatul primea diferența de bani.
Pentru împrejurarea în care societatea nu avea disponibil în cont, patronul firmei emitea "Dispoziții de plată" cuprinzând sumele ce urmau a fi încasate din casierie de către beneficiar. Prin semnarea acestor dispoziții de plată, angajatorul se obliga la decontarea sumelor înscrise în aceste documente.
Astfel de dispoziții înregistrate sub nr. 1/13.04.2005, nr. 4/13.04.2005, nr.12/14.06.2005, 11/17.05.2005, 10/17.05.2005 au fost emise pe numele reclamantului fără a fi însă decontate efectiv.
La întrebarea nr. 2 din interogatoriul luat pârâtei, aceasta recunoaște că "existau întârzieri minore în plata diurnei, însă plata se făcea întotdeauna".
Pârâta nu a făcut, în acest caz, dovada plății către reclamant a sumelor reprezentând diurna aferentă deplasărilor în străinătate.
Plata oricăror drepturi salariale se dovedește prin semnarea ștatelor de plată sau a altor documente justificative care să ateste efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Mai mult, pârâta a reținut din drepturile de diurnă, sume cu titlu de garanții, fără însă a avea un temei legal sau un acord scris al salariatului și fără a face dovada că acesta avea calitatea de gestionar.
Astfel, au fost emise dispoziții pentru reținerea sumelor cuprinse între 50 - 100 Euro cu titlu de garanție așa cum rezultă din dispozițiile de încasare de la filele 42- 47 depuse în cauză.
Chiar dacă sumele sus - menționate au fost reținute cu acordul verbal al reclamantului (așa cum rezultă din declarația martorului) ele trebuiau restituite la încetarea raporturilor de muncă existente între părți.
Ca atare, instanța a apreciat că activitatea reclamantului este întemeiată, sens în care, pârâta a fost obligată la plata diurnei la care era îndreptățit reclamantul în perioada deplasărilor în străinătate și la care pârâta s-a obligat să le achite prin semnarea și ștampilarea "dispozițiilor de plată" precum și la restituirea sumelor de bani reținute fără temei legal, cu titlu de "garanție".
Cuantumul total al acestor drepturi este de 2042 Euro, în echivalent în lei, sumă la care pârâta a fost obligată să o achite reclamantului.
În privința cererii reconvenționale, instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată.
Reclamanta nu a dovedit vinovăția pârâtului reconvențional concretizată în încălcarea unor sarcini de serviciu și nici a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a salariatului și prejudiciu.
Caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, decurgând din contractul de muncă și fișa postului, în conținutul cărora sunt incluse pe lângă obligațiile concrete, specifice naturii funcției, felului și locului muncii, toate îndatoririle legale.
De asemenea, stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuia să acționeze pentru a răspunde cerințelor de serviciu. Deci, ea trebuie stabilită în mod concret, prin luarea în considerare a tuturor împrejurărilor care se produce faptul dăunător.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - SRL criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul motivelor de recurs, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță nu a avut în vedere faptul că au fost avute în vedere toate probele administrate în cauză și de asemenea faptul că au fost depuse dovezi din care rezultă faptul că sumele reținute cu titlu de garanție au fost restituite acestuia.
Cererea de recurs nu a fost semnată de reprezentantul societății, deși în ședința publică din 1.10.2008 instanța a pus în vedere acestuia să se prezinte în instanță și să semneze declarația de recurs sub sancțiunea nulității recursului prevăzută de disp. art. 133 din Cod procedură civilă.
Recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel că instanța de recurs, în temeiul disp. art. 3021al 1 lit d) din Cod procedură civilă potrivit cu care cererea de recurs va cuprinde în mod obligatoriu semnătura, sub sancțiunea nulității, urmează să constate nulitatea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr.1339/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 15 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: NG/29.10.2008
Dact: MD/5.10.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
