Pretentii civile. Speta. Decizia 937/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 937/R/2008
Ședința publică din 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria
JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de reclamanții -, -, -, -, -, --, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Carei - Județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției B sector 5-, Curtea de APEL ORADEA, Tribunalul Satu Mare, Ministerul Finanțelor Publice B sector 5-, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B - - nr. 1-3 împotriva sentinței civile nr. 379/D din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că intimatul pârât Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare, recurenții au solicitat judecarea cauzei, în lipsă, după care:
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 379/D din 25 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă a reclamanților, cu domiciliul ales în Carei- împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B sector 5-, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O-, TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B sector 5- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B--3, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar la Judecătoria Carei, actul normativ care reglementează salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor fiind OG nr. 8/2007 care prevede acordarea unui spor de fidelitate în procente diferențiate în funcție de vechime, începând de la vechimea de 5 ani.
Judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite, calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară în funcție de vechime, începând de la vechimea de 3 ani conform OG nr. 27/2006 privind salarizarea magistraților.
Din analiza acestui text de lege s-a desprins concluzia că magistrații beneficiază de o majorare a indemnizației de încadrare brută lunară care se aplică în raport cu vechimea numai în funcțiile de magistrați și asimilate acestora.
Astfel, actul normativ referitor la salarizarea magistraților nu face referire la nici un spor de fidelitate, indemnizația de încadrare brută lunară fiind diferențiată de la un magistrat la altul în funcția de vechimea efectivă în magistratură, considerată ca o majorare și nu ca un spor de fidelitate.
Analizând actele normative care reglementează salarizarea celor două categorii de personal, a rezultat că nu este vorba de o dispoziție legală identică prevăzută în acte normative diferite. Într-o prevedere se face referire la un adaos la indemnizația de încadrare brută, iar în cealaltă la un spor de fidelitate, pentru acordarea ambelor fiind prevăzute procente.
Salarizarea diferită a celor două categorii de personal este consecința distincției ce trebuie făcută între acestea, fiecare având pregătire profesională, atribuții și responsabilități diferite, pentru care legiuitorul a prevăzut criterii diferite de retribuție.
"Stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora" conform art. 73 din Legea 303/2004, privind Statutul magistraților.
Potrivit art. 59 din Legea nr. 567/2004 " Stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituții publice".
Față de cele de mai sus, în cauză nu există discriminare în sensul OG nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Analiza discriminării instituită prin dispoziții legale este de competența Curții Constituționale care potrivit art. 144 lit. c din Constituție hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, prin raportare la art. 16 din Constituție.
În absența unei decizii a instanței de contencios constituțional care să fi cenzurat dispozițiile în vigoare cuprinse în OG nr. 8/2007 și care să fi constatat neconstituționalitatea dispozițiilor criticate, pretențiile reclamanților apar ca nefondate.
Potrivit art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000 "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile", este o dispoziție în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Nu orice tratament diferențiat semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul discriminatoriu este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații asemănătoare sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă (Decizia nr. XXIII pronunțată în dosar nr. 31/2005 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia "stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu încalcă principiul egalității în fața legii").
Diferența dintre atribuțiile de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar din justiție, precum și dintre sistemele de salarizare ale acestor categorii de personal duc la concluzia că nu poate fi reținută o situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII este lipsită de obiect având în vedere că această instituție a fost introdusă în cauză în contextul disp. art. 27 din OG nr. 137/2000, pentru a-și exprima poziția în materie ca instituție abilitată și investită să pună în aplicare legislația antidiscriminare pe teritoriul României.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții -, -, -, -, -, --, -, -, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în esență că prin aplicarea diferențiată a sporului de fidelitate apare o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, defavorizând în mod nejustificat această categorie de personal care își desfășoară activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești, fiind incidente astfel dispozițiile art. 6 din OG 137/2000.
Invocă în acest sens prevederile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 care stabilesc că "toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări fără nici o discriminare la salariu egal pentru muncă egală".
Precizează că aceste principii se regăsesc și în prevederile art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tot în acest sens sunt invocate dispozițiile art. 20 alin. 1 din Convenția României precum și Hotărârea nr. 232/29.08.2007 emisă de Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării precum și o sentință pronunțată de Tribunalul Arad.
Prin întâmpinare intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând în esență că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, nefiind incidente dispozițiile art. OG 137/2000.
Examinând sentința recurată și actele dosarului prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 304/1 cod pr. civilă instanța constată următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurenți nu subzistă, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
În mod corect a apreciat instanța de fond că sunt neîntemeiate pretențiile reclamanților pentru plata sporului de fidelitate în alt cuantum decât cel prevăzut de actul normativ care reglementează salarizarea acestora respectiv de OG 8/2007.
Salarizarea judecătorilor, procurilor și a personalului asimilat acestora precum și a magistraților asistenți este reglementată de OG nr. 27/2006 care la art. 4 prevede o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. 1 calculată în procente la indemnizația brută lunară în raport cu vechimea numai în aceste funcții de judecători, procurori, iar salarizarea personalului auxiliar de specialitate este reglementată de OG nr. 8/2007 aprobată prin Legea 97/2008 care la art. 16 alin. 1 prevede pentru personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe sporul de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcția de personal auxiliar de specialitate.
Nu se poate vorbi de discriminare în stabilirea salariului în sensul prevăzut de art. 2 din OG 137/2000 deoarece este vorba de două categorii distincte de salariați cu responsabilități diferite, pentru care legiuitorul a prevăzut criterii diferite de retribuție.
Este evident că reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate din instanțe și parchete nu pot beneficia de drepturile salariale prevind de actele normative speciale pentru magistrați, art. 73 din Legea 303/2004 privind Statutul magistraților stipulând că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător, iar în Legea nr. 567/2004 la art. 59 se prevede că stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar de specialitate se face ținându-se seama de locul și rolul acestora în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții.
Prin urmare este evident cp personalul auxiliar de specialitate nu se află în aceeași situație comparabilă cu judecătorii pentru a se pune în discuție tratamentul diferențiat discriminatoriu invocat de reclamanți cu privire la sporul de fidelitate.
A acorda drepturile pretinse de reclamanți ar însemna modificarea legii de salarizare a acestora, practic depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece potrivit art. 61 alin. 1 din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării depășind cadrul legal reglementat prin OG 137/2000 care la art. 1 alin. 3 stabilește că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile, această dispoziție fiind în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a decis în mod constant în sensul că pentru a putea fi vorba de discriminare situațiile în discuție trebuie să fie comparabile, adică să fie persoane aflate în situații comparabile sau analoage în materie, să beneficieze de un tratament preferențial. Mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea stabilit că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și responsabilă, jurisprudența Curții nedefinind noțiunea de situații analoage sau comparabile.
În acest sens în mod corect instanța de fond a apreciat că având în vedere conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu al magistraților și personalului auxiliar de specialitate nu poate fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii distincte.
Este evident că în speța de față unde se ridică problema unei discriminări de natură salarială existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată din punctul de vedere al reglementărilor legale incidente în ceea ce privește conținutul concret al funcțiilor de judecător și personal auxiliar de specialitate.
Ori nu se poate reține o situație comparabilă între două categorii distincte în ce privește statutul acestora, fiind evident că prin stabilirea unor drepturi distincte ale magistraților față de personalul auxiliar nu sunt încălcate dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, întrucât așa cum s-a reținut aceste categorii profesionale au un statut diferit, nefiind încălcate nici dispozițiile art. 20 din Constituția României, doar legiuitorul fiind în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă. În acest sens este și practica Curții Constituționale care în deciziile date a stabilit că " diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții, în acest sens fiind așa cum s-a mai reținut și practica constată a CEDO- de exemplu în cauza Marks împotriva Belgiei, 1979 - care a statuat că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii, nici discriminări.
Este de menționat că prin Hotărârea nr. 232/29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Pentru toate aceste motive instanța de recurs apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 cod pr. civilă recursul va fi respins ca nefondat și va fi menținută în totalitate sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții -, -, -, -, -, --, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Carei - Județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției B sector 5-, Curtea de APEL ORADEA, Tribunalul Satu Mare, Ministerul Finanțelor Publice B sector 5-, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B - - nr. 1-3 împotriva sentinței civile nr. 379/D din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.GM
25.06.2008.
Jud fond - /Dact IM/2 ex./25.06.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
