Pretentii civile. Speta. Decizia 951/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 951

Ședința publică de la 13 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi

JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu

JUDECĂTOR 3: Cristina

Grefier

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de G împotriva sentinței civile nr. 758 din 6.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind Consiliul Local al Comunei.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul G, lipsă fiind reprezentantul intimatului Consiliul Local al Comunei.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.

Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.

Recurentul G arată că nu are de formulat alte cereri și nici de depus la dosar alte înscrisuri.

Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Recurentul G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și acordarea sporului de vechime pentru o perioadă de trei ani, a tichetelor de masă și a sporului de 2%.

Declarând dezbaterile închise.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pașcani, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al com., jud. I, solicitând obligarea acestora la plata sporului de vechime, a sporului lunar in procent de 2%, a premiului anual si contravaloarea tichetelor de masa.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în perioada 24.06.2004-24.06,2008, pentru care solicită drepturile bănești, a ocupat funcția de viceprimar. Fiind lipsit de aceste drepturi, considera reclamantul ca au fost încălcate o serie de drepturi constituționale, art.47, pct. 2, art. 41, pc.2, art. 18, pc.1.

Mai arata reclamantul ca funcția de viceprimar este asimilata cu cea a unui salariat cu contract de munca potrivit art. 66 din legea nr. 215/2001privind administrația publica locala, raportat la anexa 2/1 din legea 154/1998, modificata prin OG nr.83/2000. Potrivit art. 39 din legea nr.393/2004 durata mandatului de primar este vechime in munca.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civila nr. 494/23.02.2009, Judecătoria Pașcania declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Iași, unde a fost înregistrata sub nr-.

La termenul de judecata din data de 15 aprilie 2009, s-a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 24.06.2004-30.10.2005.

Prin sentința civilă nr. 758 din 6.05.2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei, jud. I, având ca obiect plata drepturilor bănești aferente perioadei 01.11.2005 - 24.06.2008.

A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul având ca obiect plata drepturilor bănești aferente perioadei 24.06.2004 - 30.10.2005, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În perioada 24.06.2004-24.06.2008, reclamantul G ocupat funcția de viceprimar al com., jud. I,

Potrivit dispozițiilor art. din Legea nr. 154/1998, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II, iar potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din aceeași lege, indemnizația lunară, prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 40/1991, persoanele salarizate potrivit acestei legi beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază. Potrivit art. 17 din Legea nr. 40/1991, pentru premierea individuală a personalului se constituie un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității, din acest fond putând fi acordate premii în cursul anului salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea a unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase, iar potrivit art. 18 alin. 1 din aceeași lege, pentru activitatea desfășurată, personalul salarizat potrivit prezentei legi beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata.

Prin pct. 1 din anexa nr. 10 la Legea nr. 154/1998 au fost abrogate o serie de prevederi ale Legii nr. 40/1991, articolele 14, 17 și 18 rămânând însă în vigoare.

n anul 2005 fost adoptată nr.OUG108 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite din administrația publică locală. Potrivit dispozițiilor art. 2 din această ordonanță, "pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute în anexa reprezintă unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 4 și 5 din nr.OG 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG<LLNK 12000 24180 301 0 46>OoOUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la <LLNK 11998 154 10 201 0 18>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, "pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 și VII/1a, VII/2a, VII/3a, precum și în anexele nr. VII/1b, VII/2b și VII/3b reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege." Aceleași dispoziții le regăsim și în art. 3 alin. 4 și 5 din nr.OG10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit <LLNK 12000 24180 301 0 46>Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la <LLNK 11998 154 10 201 0 18>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, "pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a și VII/1b, VII/2b, VII/3b, precum și nr. VII/1c, VII/2c, VII/3c reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".

Potrivit art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, astfel cum a fost modificat acest articol prin Legea nr. 286/2006, "pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".

Având în vedere modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze, prin toate aceste dispoziții legale, drepturile bănești de care beneficiază primarii și viceprimarii, se reține de către instanță că este neîntemeiată cererea formulată de reclamant privind plata sporului de vechime, a premiului anual si a premiului lunar de 2%.

In ceea ce privește plata contravalorii tichetelor de masa, s-a reținut ca legea tichetelor de masă nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda tichetele de masă, ci instituie un drept opțional. Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, în cadrul instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate numai în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate fiecărui ordonator de credite.

Potrivit art. 24 din legea nr. 379/2005, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă. Potrivit art. III din nr.OUG 88/2006, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 și prin Legea nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. II din nr.OUG 90/2007, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, și prin Legea nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora. dispoziții similare se regăsesc și în art. 8 din nr.OUG 226/2008 în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă în anul 2009.

In raport de dispozițiile art.283 lit. c din Legea 53/2003 raportat la perioada pentru care se solicita drepturile bănești(24.06.2004-24.06,2008), se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune aferenta perioadei ce depășește perioada de 3 ani de la data introducerii acțiunii.

Cum acțiunea a fost înregistrata la data de 25.11.2008 pe rolul Judecătoriei Pașcani, termenul pentru care avea dreptul sa solicite aceste drepturi era 01.11.2005, fiind prescris dreptul la acțiune pentru perioada 24.06.2004-30.10.2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul

În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurentul susține că a depus la dosar probe care dovedesc nelegalitatea sentinței, respectiv hotărâri judecătorești prin care alți primari au primit sporurile solicitate.

Consideră recurentul că instanța de fond nu a respectat "principiul teritorial al aplicării Codului muncii ", iar considerentele sentinței sunt contrare legilor privind drepturile salariaților de a primi sporuri legale la salariul de bază, precum și sentințelor pronunțate de alte instanțe.

Menționează recurentul că este de acord cu prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 24.06.2004-30.10.2005.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Așa cum a reținut și prima instanță, prin anexa nr. 10 Legii nr. 154/1998 nu au fost abrogate dispozițiile art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Președintelui și Guvernului României, precum și a personalului, Guvernului și al celorlalte organe ale puterii executive, dispoziții care reglementează acordarea sporului de vechime, a premiului lunar de 2% și a premiului anual de până la un salariu mediu. Însă persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese în administrația publică locală, deci și recurentul, care a îndeplinit, în perioada 1.11.2005-24.06.2008, funcția de viceprimar, au fost excluse de la aplicarea acestor dispoziții prin prevederile exprese ale actelor normative menționate de prima instanță.

Astfel, în anul 2005 fost adoptată nr.OUG 108 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite din administrația publică locală, în preambulul acestui act normativ reținându-se că: "Prin Programul de guvernare pentru perioada 2005-2008, Guvernul Romaniei și-a propus, ca obiectiv prioritar, întărirea capacitații instituționale din administratia publica locală.

In vederea susținerii acestui obiectiv este necesară asigurarea unui cadru legal prin care să se elimine inechitațile create prin acordarea nejustificată a unor drepturi de natură salarială (spor de vechime in muncă), în baza hotararilor definitive si irevocabile ale unor instante de judecată. În acest sens și pentru a se evita extinderea aplicării unor dispozitii contrare prevederilor legale, ca urmare a altor acțiuni în instanță în curs de soluționare, se impune, în regim de urgență, reglementarea situației privind remunerarea funcțiilor de demnitate publică, alese și numite, din administrația publica locală."

Conform dispozițiilor art. 2 din acest act normativ: "Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publica, alese și numite, din administrația publica locală, indemnizațiile prevăzute în anexa reprezintă unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege."

Așadar, prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile legale care au reglementat salarizarea persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, fiind evident că nu se poate reține că tocmai aplicarea corectă a legii constituie "încălcarea unui drept constituțional" al recurentului ori nerespectarea "principiul teritorial al aplicării Codului muncii ", în condițiile în care art. 124 alin. 3 din Constituția României prevede că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

În ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii în conformitate cu practica judiciară invocată de recurent ca dovadă a nelegalității sentinței pronunțate de prima instanță, Curtea constată că interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României se asigură de către Înalta Curte de Casație și Justiție, doar dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recursul în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 Cod proc. civilă.

În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 758/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - Grefier,

Red.

Tehnored. /

2 ex - 9.11.2009

Tribunalul Iași -

-

Președinte:Nelida Cristina Moruzi
Judecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 951/2009. Curtea de Apel Iasi