Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 953/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 953
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Compania Națională de Ferate " " împotriva sentinței civile nr.11 35 din 10.06.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind (Federația Națională Feroviară Comercial ).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei Federația Națională Feroviară Comercial, lipsă fiind reprezentantul recurentei Compania Națională de Ferate " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Reprezentantul intimatei Federația Națională Feroviară Comercial, depune la dosar delegație și concluzii scrise.
Instanța lasă cauză la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului recurentei Compania Națională de Ferate " " să se prezinte.
La a doua strigare se prezintă reprezentantul intimatei Federația Națională Feroviară Comercial, lipsă fiind reprezentantul recurentei Compania Națională de Ferate " "
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul intimatei Federația Națională Feroviară Comercial, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond și acordarea primei de ziua ceferistului pentru anii 2006-2008.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, sub nr. 48186/3LM/2008 reclamanta Federația Națională Feroviară Comercial, în numele și pentru membrii de sindicat, a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA solicitând obligarea acesteia la respectarea dispozițiilor art.64 și 65 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2005-2006, 2007-2008, respectiv să acorde angajaților săi, membri de sindicat, ajutorul material aferent Zilei pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 - respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că Federația Națională Feroviară Comercial este o organizație sindicală, legal constituită, în baza sentinței civile nr.69/PJ/1992, pronunțată de Judecătoria Deva, jud.H și este reprezentativă la nivel de ramură transporturi și la nivel de unități, respectiv la nivelul Companiei Naționale de Ferate CFR SA și reprezintă și protejează interesele membrilor săi de sindicat salariați ai CNCF "CFR" SA.
a participat, prin reprezentanții săi, la negocierea și încheierea (semnarea) contractelor colective de muncă la nivelul Companiei Naționale de Ferate CFR SA pe anii 2005-2006, prelungit prin act adițional nr.5544/26.09.2006, și anii 2007-2008 prelungit prin actele adiționale nr. 5236/31.10.2007 și nr. 1752/26.03.2008, înregistrate la B sub nr. 6113/29.09.2005 și 1631/29.03.2007.
Conform dispozițiilor art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008 și art.65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006 " salariații CNCF,CFR" SA vor beneficia de ziua feroviarilor de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare". Acest ajutor material nu a fost acordat de către pârâtă în anii 2005, 2006 și 2008, iar în anul 2007 s-a acordat doar o parte din acest ajutor, câte o sumă de 100 lei.
Reclamanta, în numele membrilor săi, având în vedere și dispozițiile art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii (conform căruia " contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților") a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata actualizată a ajutorului material ocazionat de Ziua pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008, respectiv un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru fiecare an.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 236 pct.4, 239, 241 alin. 1, 243 din Legea 54/2003, art.7 alin.2 art.11 alin.1 pct.a9 art.30 din Legea 130/1996, art.65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006 și art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008.
Pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" SA Bad epus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității prezentei cereri, întrucât reclamanta nu a urmat procedura prealabilă stabilită prin Contractele colective de muncă, nu a sesizat comisia mixtă patronat-sindicate pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008 și art.65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006, respectiv acordarea ajutorului material aferent Zilei pentru anii 2005, 2006, 2007.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea de acordare a ajutorului material pentru anul 2005, arătând că Ziua este în fiecare an pe data de 23 aprilie. Pârâta a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii " cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate".
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând dispozițiile HG 142/2005 și HG 50/2006, prin care s-au prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală. În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an (2005, 2006, 2007), să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65% și, respectiv 35% în trimestrul următor din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate.
Pârâta consideră că salariații săi au încasat în anii 2005, 2006, 2007 sume mai mari decât cele la care aveau dreptul și că prin acordarea altor sume decât cele deja acordate s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli al CNCF " CFR" SA pentru anii respectivi, așa cum au fost aprobate prin hotărâre de guvern.
În drept pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Codului d e procedură civilă, Codul muncii, Legea 168/1999, OUG 79/2001, HG 142/2005, /2006 și a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 2374/23.03.2009 Tribunalul București Secția a VIII a- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași întrucât reclamanții - membri de sindicat menționați în tabelul depus la dosar au, toți, domiciliul în județul I, iar potrivit dispozițiilor art. 284 alin.2 din Codul muncii, competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul reclamantul, dispoziția fiind una de ordine publică.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1135/10.06.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis acțiunea formulată de FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ COMERCIAL (C), în numele membrilor de sindicat, GH., GH., GH., ST., G, AL., A, A, B, G, BULGARIU, G, GH., CRIVEI, G G, G, ST., GH. G, GH., GAROFA, GAROFA, G, G, G, GHEJ., GH. G, GH., A, GH., A, G, TA GH., G, GH., GH., RATA, R AL., R G, R, R, GH. G, IA, G, GH., G, G, GH., GH., G, A, GH., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA.
A obligat pârâta să plătească reclamanților un ajutor material aferent Zilei pentru anul 2006, conform dispozițiilor art.64 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Companie Națională de Ferate CFR SA pe anii 2005-2006.
A obligat pârâta să plătească reclamanților un ajutor material aferent Zilei pentru anii 2007 și 2008, conform dispozițiilor art.65 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Companie Națională de Ferate CFR SA pe anii 2007-2008.
A respins cererea privind plata ajutorului material pe anul 2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, în baza dispozițiilor art. 137 din Codul d e procedură civilă, excepțiile invocate de către pârâtă, instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, acțiunea fiind, în principiu, admisibilă întrucât, potrivit dispozițiilor art. 281 din Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă sau, după caz, colective de muncă prevăzute de cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite conform Codului muncii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru obligarea pârâtei la plata ajutorului material ocazionat de Ziua pe anul 2005, instanța a reținut că aceasta este întemeiată. Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate".
În speță, dreptul material la acțiune al reclamanților s-a născut în mai 2005 și s-a prescris în mai 2008, iar prezenta acțiune a fost formulată abia la data de 16.12.2008.
Pe fondul cauzei însă, instanța a constatat că acțiunea privind obligarea pârâtei la acordarea ajutorului material corespunzător Zilei pentru anii 2006, 2007, 2008 este întemeiată.
Conform dispozițiilor art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008 și art.65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006 " salariații CNCF,CFR" SA vor beneficia de ziua feroviarilor de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare".
Având în vedere dispozițiile art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, care prevăd contractul colectiv de muncă este convenția scrisă încheiată între angajator și salariați, reprezentați prin sindicate sau în alt mod prevăzut de lege, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă și faptul că, potrivit alin.4 al aceluiași articol, constituie legea părților, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată.
Contractul colectiv de muncă este atât un act juridic-sursă de drepturi și obligații subiective și reciproce ale părților dar, totodată, și izvor de drept, fiind o normă convențională, negociată care trebuie respectată.
Față de aceste considerente, Tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata - actualizată - a ajutorului material ocazionat de Ziua pe anii 2006, 2007 și 2008, respectiv un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru fiecare an.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Compania Națională de Ferate,", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma motivelor prevăzute de art.304 pct.3, 9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Susține recurenta că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului București.
Motivează recurenta că acțiunea nu a fost formulată de salariații societății cu domiciliul pe raza județului I, ci de Federația Națională Feroviară Comercial, cu sediul în, astfel încât, conform dispozițiilor art. 284 alin.2 din Legea 53/2003, instanța competentă era tribunalul d e la sediul reclamantei, respectiv Tribunalul București.
Ca atare, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente.
Pe fondul cauzei, susține recurenta, nu putea fi obligată la plata sumelor prevăzute în Contactul colectiv de muncă, deoarece a fost agent economic monitorizat, în sensul prevederilor din OUG 79/2001, în vigoare și în anii 2006-2008, fiind companie națională la care statul este agent economic majoritar, monitorizarea fiind impusă de acordul cu Fondul Monetar Internațional pentru accelerarea privatizării și prevenirea derapajelor de politică salarială acolo unde statul este acționar majoritar.
Ca atare, prin HG 142/2005 și HG 50/2006 s-au prevăzut fondul de salarii și numărul mediu de personal pentru agenții economici monitorizați, plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii și numărul mediu de personal reprezentând limite maxime.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an, să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65% și, respectiv 35% în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate. Totodată, pentru a exista garanția că va fi depășit fondul de salarii, s-a stabilit ca în fiecare trimestru agenții economici monitorizați să rețină din fondul de salarii aprobat o sumă reprezentând 4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale.
Chiar și OUG 79/2008, care a abrogat OUG 79/2001, a prevăzut că fondul de salarii este fundamentat în raport de indicele de creștere a productivității muncii.
Pe de altă parte, susține recurenta, în anul 2006 s-a primit de către salariați o sumă de aproape 3 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul, în 2007 s-a acordat suma de 100 lei pentru Ziua pentru fiecare dintre salariați, iar în anul 2008, din suma de 1.540 lei pe salariat s-a acordat 1.040 lei.
Mai arată recurenta că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite. Astfel, consideră recurenta, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1156 alin.ultim din Codul civil.
Ca atare, susține recurenta, obligația angajatorului de a achita drepturile stabilite prin CCM a fost și este condiționată de încadrarea în bugetul de cheltuieli aprobat pentru anii 2006-2008, clauzele contractului fiind practic imposibil de executat.
În consecință, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probele administrate la fond și dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, primul motiv invocat ce vizează excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea fondului cauzei nu poate fi primit.
Codul muncii prin art.284 stabilește o competență teritorială exclusivă ce derogă de la dreptul comun, fiind instituită de legiuitor în favoarea reclamantului și având drept scop protejarea salariaților și a organizațiilor sindicale, care, de regulă, au această calitate procesuală în litigiile de muncă.
Este adevărat că acțiunea introductivă a fost formulată de Federația Națională Feroviară Comercial ce are sediul în B, însă nu în nume propriu,ci în numele și pentrumembrii săi de sindicat, salariați al "CFR"
Așa cum rezultă fără echivoc din cuprinsul tabelelor anexate acțiunii (filele 17-27 dosar fond) acești salariați în numele cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată au domiciliile pe raza județului
Ca atare, Curtea constată că Tribunalul Iași era competent teritorial în a soluționa cauza pe fond, Federația Națională Feroviară Comercial reprezentând practic în instanță interesul reclamanților salariați ai pârâtei. Aceasta cu atât mai mult cu cât sentința de declinare a Tribunalului București nu a fost atacată cu recurs în termenul prevăzut de lege, devenind astfel irevocabilă, iar Tribunalul Iași nu avea posibilitatea procedurală de a-și mai invoca necompetența teritorială.
Nici motivul de recurs ce vizează greșita aplicare a legii nu este fondat.
Contractele colective de muncă, ca și oricare alt contract civil, reprezintă legea părților iar obligațiile asumate de angajator, în speță prin art. 64 al. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006 și art. 65 al. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007 -2008, trebuie obligatoriu executate, conform art. 243 Codul muncii.
Reclamanții au susținut că ajutorul material pentru Ziua nu s-a acordat deloc în anii 2006 și 2008 iar în anul 2007 s-a acordat doar 100 lei pentru fiecare salariat.
Cum în conflictele de muncă angajatorul are sarcina probei, conform art.287 Codul muncii, pârâta era cea care trebuia să probeze cu înscrisuri dovada certă a plății sumelor datorate pentru Ziua, echivalente cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, dovadă care însă nu a fost administrată nici în fața instanței de fond și nici în recurs.
Argumentele pârâtei - recurente referitoare la monitorizarea sa în baza OUG79/2001 și 79/2008 precum și la corelarea cheltuielilor salariale cu indicele de creștere a productivității muncii nu pot conduce la privarea salariaților de niște drepturi legale, negociate și prevăzute în Contractul colectiv de muncă.
Angajatorul, care susține în cauză limitarea fondului de salarii și imposibilitatea plății drepturilor negociate prin CCM, își invocă practic propria culpă întrucât, dacă avea cunoștință de monitorizare și de constrângerile financiare respective încă din anul 2001, așa cum se arată în recurs, trebuia fie să refuze semnarea contractelor colective de muncă și a actelor adiționale la acestea, fie să încerce ulterior, de comun acord cu partenerii sociali, modificarea conținutului clauzelor ce prevăd drepturile bănești solicitate prin prezenta acțiune.
Nici un acord, nici măcar cele încheiate cu Fondul Monetar Internațional, pe care le invocă recurenta Compania Națională de Ferate "CFR" SA, nu reprezintă un eveniment care să producă stingerea obligațiilor, în sensul art.1156 Cod civil, și nu pot constitui temei pentru încălcarea unor drepturi legale ale salariaților, atât timp cât clauzele contractuale ce le prevăd sunt în vigoare și perfect valabile.
Pe de altă parte, încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat nu poate reprezenta o cauză de nerecunoaștere a drepturilor negociate de ambele părți, ci doar de executare a obligației deja stabilite.
Față de toate considerentele expuse, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge recursul pârâtei și va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Compania Națională de Ferate "CFR", prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1135/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
26.10.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași:
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
